Pranzul din caserola » vinete

CALAMAR CU VINETE

copolovici — Mon, 18 Apr 2011 08:36:23 +0000

CALAMAR CU VINETE

Ingrediente pentru o porţie: calamar, vinete, lamaie, faina, usturoi, ulei de masline extra virgin si oregano
Timp de preparare: 8-9 minute
Dificultate: scazuta
Mod de preparare: Inainte sa ajunga pe gratar - calamarul il ungi cu putin ulei si apoi presari putin oragano. Il lasi pe gratar cat sa se patraunda putin. In timpul acesta vinetele la tai feli si le tavalesti prin faina si sare. Dupa tavaleala le lasi sa se odihneasca intr-o baie de ulei extra virgin in tigaie. Cat sa prinda culoare. Sosul de usturoi il faci din ulei de masline, usturoi zdrobit si oregano.
Mod de servire: Imediat dupa preparare.

BRUSCHETE CU BRANZA DE CAPRA, VINETE PRAJITE SI ROSII CHERRY

copolovici — Fri, 25 Mar 2011 10:22:39 +0000

Ai sansa sa devii aproape la fel de faimos ca Sir Sandwich! English Bread a inceput cautarea celui mai interesant sandwich din lume. Inscrie-te acum pe www.englishbread.ro! Enjoy and have fun!

Bruschete cu branza de capra, vinete prajite si rosii cherry

Ingrediente pentru o porţie: vinete, branza de capra, rosii cherry, busuioc si usturoi
Timp de preparare: 12-14 minute
Dificultate: foarte scazuta
Mod de preparare: Painea prajita o ungi cu putin usturoi. In acest timp tai niste felii de vanata si le pui la prajit in tigaie. Sa ai grija ca vinetele absorb foarte mult ulei asa ca e mai sanatos pentru tine sa le prajesti in mai putin ulei si sa adaugi pe parcurs daca e nevoie. Cand s-au termiant de prajit vinetele le lasi putin pe niste hartie absorbanta. Primul strat al bruschetelor il realizezi din rondele de rosii cherry. Peste ele pui feliile de branza de capra ca apoi cand pui vinetele calde sa se topeasca putin. Deasupra vinetelor mai poti sa ai inca un strat de rosii decorate cu niste busuioc proaspat.
Mod de servire: Rece

Melanzane alla parmigiana

copolovici — Tue, 23 Nov 2010 12:24:51 +0000

SARDINE CU VINETE PRAJITE SI MUJDEI GRECESC

copolovici — Tue, 16 Nov 2010 11:37:09 +0000

BRUSCHETE CU ROŞII USCATE ŞI VINETE

copolovici — Tue, 26 Oct 2010 18:09:08 +0000

OU COPT PE LEGUME ÎN VAS DE CERAMICĂ

copolovici — Thu, 13 May 2010 07:35:26 +0000

Titlul ăsta îmi aduce aminte de celebra pictură (a lui Theodor Aman, parcă), pe care o aveam la sfârşitul unei cărţi de limba română, “Cosaşi odihnindu-se”. Cele trei personaje privesc în pământ, cu feţe ostenite, parcă acelaşi punct din colbul rural. În acel punct stătea, în mai toate cărţile noastre, desenat cu pixul, un blid cu un singular bob de fasole )) Sunt convins că şi voi faceţi uneori cumpărături impulsive, cumpăraţi lucruri pe care e posibil să nu le folosiţi niciodată. Îmi plac vasele de ceramică emailată, dar le folosesc foarte rar. Probabil că (şi) de-asta am ajuns la povestea de azi.

Ingrediente pentru o porţie: ardei gras verde – unul mic; ardei capia – unul mic; vinete – câteva felii mai groase, tăiate cubuleţe mici; usturoi – trei-patru căţei; ceapă verde – două fire; roşii decojite – trei-patru linguri; chimen – o linguriţă; ou – o bucată; o ciupercă mai mare; sare, ulei de măsline, piper, mărar proaspăt.

Pasul 1. Mi-am pregătit ingredientele. Am curăţat usturoiul, am spălat, curăţat şi tocat ceapa, am spălat şi curăţat ardeii, am tăiat vinetele şi ciuperca. Am tocat tot ce era de tocat, ca să am totul pregătit în momentul în care aveam să aprind focul. Am aprins cuptorul şi l-am lăsat să se încălzească.

Pasul 2. Am călit ceapa şi usturoiul în vreo trei-patru linguri de ulei de măsline. Nu mai mult de două minute, amestecând. Asta după ce am lăsat tigaia să se încălzească bine, apoi am pus uleiul, ca să se încălzească şi el. Probabil că v-am mai spus, dar e bine să ştiţi că între a căli ceapă, usturoi sau alte legume ori carne într-o tigaie rece, cu ulei rece, şi a face acelaşi lucru într-o tigaie încinsă, în ulei cald, e o mare diferenţă. De proces, de gust, de consistenţă…

Pasul 3. Am pus vinetele, ardeii şi ciuperca. Am c0ntinuat să amestec şi să călesc pe foc mediu. Alte trei-patru minute, până ce toate legumele s-au înmuiat puţin. Aici am adăugat şi chimenul, ca să aibă suficient timp să parfumeze preacinstita adunare.

Pasul 4. Am pus roşiile decojite, cu tot cu sucul lor. Am amestecat bine şi am mai ţinut pe foc aproximativ cinci minute, amestecând cât mai des. Am dres gustul de sare şi piper şi am luat compoziţia de pe aragaz.

Pasul 5. Am mutat legumele în vasul de ceramică emailată şi l-am nivelat cât să nu depăşească marginile. Am pus oul crud şi am strecurat vasul în cuptorul încălzit, pentru vreo cinci-şapte minute.

Aşa a arătat după ce am scos vasul din cuptor şi i-am dat cu multă mărinimie o ploaie de mărar proaspăt tocat. O fi bun? Robert, bucătăraşul nostru junior şi neastâmpărat, de la Kopel’s, zice că da. Poate-mi spuneţi şi voi, după ce încercaţi pe propria voastră răspundere

MARIUS TUDOSIEI: VINETE UMPLUTE CU CEAPĂ

copolovici — Fri, 16 Apr 2010 05:50:02 +0000

De Marius Tudosiei mă leagă o prietenie care se întinde pe mai mult din ultimii 10-12 ani. Asta chiar incluzând perioadele în care poate că treceau luni bune fără să ne auzim, că despre văzut nici nu se punea problema Însă Marius e acea specie de prieten care ştii că e acolo, undeva, că în orice moment poţi deşerta în faţa lui istoria lunilor trecute de la ultima discuţie şi că va avea un munte de chestii interesante să-ţi povestească de fiecare dată când îl întâlneşti. Am fost şi colegi pentru scurtă vreme, am avut ocazia să-mi dau seama că un “marketician” la fel de pasionat ca şi mine, la fel de mare iubitor de brand durabil, construit şi întreţinut pe termen lung. Ne-am descoperit relativ recent pasiunea comună pentru mâncarea bine gătită şi pentru poveşti gustoase. Eu m-am apucat de un restaurant (Kopel’s), el – de un magazin cu bunătăţi veritabile – Băcănia Veche.

“Nu-i frumos să te lauzi de unul singur, dar eu o fac acum. Mă pot lăuda că-l cunosc pe @Copolovici de mulți ani și-s mândru de asta. Semnul bun e că am uitat cum l-am cunoscut… Ceea ce înseamnă că: 1. Ne știm de destulă vreme încât să fi pierdut „începuturile” în negura timpurilor; 2. Acum trăim multe lucruri atât de intense încât ele ne-au ajutat să nu rămânem blocați în aceeași unică și eternă poveste care începe la mulți cu „mai ții minte când ne-am cunoscut noi…”

Într-o bună zi mă sună amicul meu și mă-ntreabă dacă îi dau un guestpost, alături de oameni lângă care nu prea speram că pot avea onoarea să șed. M-am simțit mândru, admit, să livrez alături de Adi Hădean, de exemplu. Așa că m-am pus pe gândit… la ce-aș putea să dau. Marfă? Să zicem că nu sufăr: am computerul plin de poze bune la rezoluție și concludente pentru subiecte. Deci tehnic sunt acoperit de vreo 20-30 de giga de imagini. Dar conținutul, Tudosiei, conținutul… că ăsta e important. Ce conținut??? O zi de frământări! Nu-i nu ușor să te așezi în linie cu oamenii ăștia fără să-ți trădezi novicia. Dar, într-o atare alăturare, ăsta n-ar mai fi un păcat așa de mare (dincolo de faptul că viața noastră în sine nu e vreun concurs or something…)

Așa că mi-a dat ceva prin cap: îi voi da noului jupân de la Kopel’s fix lucrul pe care i l-aș pregăti dacă s-ar anunța el, personal, că vine duminică la masa de prânz la mine-n casă. Și nu mi-a fost prea greu. Trebuia să fie ceva simplu. Ceva gustos. Ceva ne-sofisticat. La îndemână. Cu arome care să te plimbe nițel, să te „călătorească”. Ceva care să deschidă un vin bun. Să dezlege o poveste de vacanță. Să facă limba să tremure și pleoapa să cadă moale intru amintirile cele de demult, încă neuitate. Așa am ajuns la vinetele umplute cu ceapă. Asta i-aș face jupânului Copolovici dacă mi-ar face onoarea să-mi treacă, din nou, pragul.

Jucăria asta nu-i simplă. Durează. Cere răbdare. Vreo oră și jumătate în total. Dar nu-i greu de făcut dacă ai niște vinete cu tot cu coadă, mult pătrunjel mai degrabă ciopârțit decât tocat (cam o cană mare), un usturoi la fel de mărunt, trei sferturi de kil de roșii proaspete, o cană de ulei de măsline de bună calitate (să nu te scumpești, că pierzi) și vreo 3 cepe albe mari. N-am dubii ca prin casă poți găsi cu ușurintă o jumătate de linguriță de zahăr, sare sau piper proaspăt măcinat.

Nu-i o mâncare cu grabă, ci una la foc mic, așezat. E mâncare de cuhnie, mai degrabă, că iese mai bună la foc de lemne. Dacă te grăbești, mai bine faci altceva. C-o strici și-i păcat!

Pe vinetele cele rotofeie le-am tăiat în lung, pe jumătate. Le-am dat o sare grunjoasă de le-am stors într-o oră de multă apă din ele. Le-am clătit și scurs bine, apoi le-am dat în tigaia încinsă, într-o undă de foc, pe-o parte și pe alta. Câteva minute, nu prea mult. După aceea le-am lăsat să se odihnească pe-o farfurie. Pe iuțile cepe le-am tăiat felii mari. În final trebuie să le simți dulceața unică și textura plăcută. Le-am călit încet, până s-au aurit.

Am pus pătrunjelul, usturoiul și cam jumătate din cantitatea de roșii (tocate și ele, că erau întregi) și stropul de zahăr. Iarnă fiind, eu am pus niște roșii italienești pe care le știu foarte bine conservate. Un brand (cred) aproape necunoscut, dar le-am descoperit și ajung la ele cu liniștea că sunt ok. Le-am ținut pe foc mestecând într-una până când roșiile aproape s-au topit. Am pus restul de roșii pe deasupra și, cu toată povestea asta, am umplut scobiturile din vinete.

Într-o tavă de dat la cuptor am pus un strat de ulei, cât să se ungă toți pereții, și-am aranjat vinetele umplute. Am mai făcut și-un vârf din restul de umplutură și dacă ar fi fost vară sau sezon, sigur aș fi pus pe fiecare și-o felie groasă de-un deget dintr-o roșie răscoaptă, de grădină. Am aruncat printre vinete niște bucăți groase de cartof, ca să tragă tot ce-i ulei în plus. Stropisem deja toată adunarea din tavă cu câteva linguri de ulei.

Treaba cea mai bună cu vinetele astea e că parcă trece uleiul prin ele… Nu știu cum, dar se prăjesc și după aceea uleiul se duce în cartofi. Și rămân ele, singure, cu umplutura de ceapă în care se simte pătrunjelul, cu amestecul acela amețitor de dulce și sărat și iute… Rămân bune și pentru puțin timp. Ele se vor termina curând pentru că până și cel mai făr de poftă om o să spună că mai vrea una…

Cam asta aș așterne eu din fața lui Viorel de-ar fi să-mi treacă pragul. Și-aș trage nădejde că i-ar plăcea și că mi-ar zice și el că mai vrea una.
Și ne-am mai bucura de-un eveniment fericit ivit în calea noastră.

Toate cele bune,
Marius

MENIUL DE PRÂNZ! 15 APRILIE, LA KOPEL’S.

copolovici — Thu, 15 Apr 2010 05:39:31 +0000

Dacă ai decis să renunţi la carne, azi te aşteptăm, în meniul vegetarian, cu o cremă de broccoli şi cu o Caponata siciliană, inspirată de povestea de ieri a lui Cristi Roman. Salata zilei este de crudităţi şi are dressing de iaurt cu chimen. În varianta cu carne a meniului, azi am pregătit ciorbă de perişoare, că tare poftă ni se făcuse… La felul principal facem pe loc o mândreţe de pui cu ciuperci cu sos alb şi orez fain pe post de garnitură. La desert ne jucăm cu papanaşi cu smântână şi dulceaţă de vişine. Dar ăsta e deja un pleonasm Poftă mare!

CRISTI ROMAN: Caponata – gustare tradiţională siciliană

copolovici — Wed, 14 Apr 2010 05:30:25 +0000

Seria articolelor “oaspete” din această săptămână, răspunsuri prietenoase şi înţelegătoare la invitaţia pe care am lansat-o personal fiecăruia dintre semnatari, continuă astăzi cu o propunere venită din partea lui Cristi Roman. Trebuie să vă spun: Cristi veghează şi mă încurajează aproape zilnic de acolo, de departe, în demersul meu legat de Kopel’s. Experienţa lui de cronicar de restaurante şi, mai ales, de om bun, croit după legile primordiale ale unei educaţii desăvârşite şi ale unei camaraderii care de multe ori reuşeşte să mă impresioneze până în vârful urechilor, mă fac să mă simt de multe ori tare norocos că l-am întâlnit. De prisos să vă spun că nu ne-am văzut niciodată şi că tot ce ne leagă deja s-a consumat până acum doar la distanţă. Cristi vă propune astăzi Caponata, o poveste pe care de multă vreme mă gândeam s-o încerc şi eu. Lectură plăcută!

“Ma trezisem de vreo 10 minute, dar mai stateam intins in pat. Cald inca in camera, caloriferul electric isi terminase programul de noapte de vreo jumatate de ora. De-afara razbateau sunete de cauciucuri pe asfaltul grunjos. In pauze, cateva pasarele isi faceau loc in urechile mele cu sunetul lor voios.

Deodata, suna mobilul. Ma uit la ceasul mic de pe un dulap: 8.50. “Cine sa sune asa dimineata?”, imi zic, gandindu-ma deja ca trebuie sa fie cineva din Romania, acolo unde timpul se apropia de 11. Ma ridic din pat, ies repede din camera pentru a nu-mi trezi consoarta, ma uit pe ecran, numar de mobil romanesc. Raspund, si o voce cu un accent britanic interesant, ma intreaba de sanatate.

Cam asa a inceput pentru mine dimineata zilei de luni a acestei saptamani. Asa a inceput si ceea ce avea sa se transforme intr-o cerere prietenoasa de a contribui cu un text in aceasta saptamana pe Pranzul din Caserola.
Si cum calatoria culinara pe care am facut-o de curand in Sicilia e inca proaspata in memorie, am zis sa va impartasesc astazi modul de preparare al unei gustari tipic siciliene, pe baza de vinete, in special. Se numeste caponata si este un preparat vegetarian si foarte gustos, care se serveste doar rece. Si niste scuze: nu am facut poze la toate etapele de pregatire, insa voi incerca din descriere sa va fac prepararea usoara.

Ingrediente (pentru patru portii): doua vinete medii; 200 grame masline verzi; 50 grame capere; doua tulpini de telina; 4 linguri de sos tomat natural sau 4 rosii proaspete dulci; doua cepe mari; 125 ml otet de calitate; o lingura zahar; frunze de busuioc, proaspete sau uscate; ulei de masline extravirgin.

Sunt mai multi pasi pregatitori, pana la prepararea in sine a produsului final. Trebuie doar putina rabdare si timp dedicat.

Taiati vinetele, cu coaja cu tot, in bucatele cam de 2/3 cm maxim; puneti apoi aceste bucatele intr-un vas cu apa sarata, pentru doua ore; dupa cele doua ore scurgeti-le bine de tot, si cu ajutorul unor prosoape de hartie absorbante; toata aceasta etapa de inmuiere NU este obligatorie, dar face parte din etapele traditionale clasice siciliene;
Daca aveti capere sarate, desarati-le intr-un bol cu apa fierbinte, pentru vreo 5 minute; scurgeti-le apoi bine;
Puneti cele doua tulpini de telina in apa fierbinte pentru 3 minute, scoateti-le si puneti-le apoi pentru 5 minute intr-un vas cu apa rece;

Acestia au fost pasii pregatitori, acum incepe joaca:

Intr-o tigaie solida si mai inalta, de sosuri (sauce pan), incalzita in prealabil, puneti la perpelit pentru cateva minute, in ulei de masline, ceapa taiata marunt, caperele si maslinele, acestea fara a fi taiate marunt, ci poate doar pe jumatate;

Adaugati cele 4 linguri de sos tomat sau cele 4 rosii proaspete, taiate bucati, fara seminte insa;

Amestecati totul cu o lingura de lemn si odata ce s-a format un produs omogen, cu o culoare omogena, inchideti focul;

In alta tigaie, oarecum in paralel, prajiti in ulei de masline vinetele maruntite si scurse de apa (daca le-ati inmuiat); in aceeasi tigaie adaugati apoi telina taiata marunt (cam 1 cm); amestecati cam doua minute;

Luati apoi amestecul de vinete si de telina si puneti-l peste vasul in care ati facut sosul tomat cu ceapa, cu caperele si maslinele; reaprindeti focul (mic) si amestecati pentru 5 minute totul, pentru ca aromele sa se imprieteneasca placut;

Puneti acum in amestec zaharul si otetul, amestecati domol, si dupa inca 2-3 minute la foc mic, stingeti focul si acoperiti vasul cu un capac.

Tot ce aveti acum de facut e sa asteptati sa se raceasca de tot si sa bagati vasul la frigider. Caponata se serveste rece si garnisita cu frunzulitele de busuioc deasupra (evident, puteti pune patrunjel sau coriandru, daca nu aveti busuioc proaspat).

Pofta buna!”

As dori cateva retete de post, ma aflu intr-o criza de inspiratie:) Am nevoie de cateva sugestii, va rog mult.

copolovici — Wed, 17 Feb 2010 05:27:24 +0000

Bună! Până la Paşti mi-am propus să scriu cel puţin o propunere de post în fiecare săptămână. Până atunci, iată câteva propuneri dintre articolele deja apărute: