Nu mă dau în vânt după varza murată. Asta pentru că, probabil, îmi place prea mult varza proaspătă, fragedă, crocantă, cât mai puţin "prelucrată". Cu siguranţă nu-mi place varza murată prea mult, cu gust de putină sau de butoi în care s-au întâlnit, de-a lungul anilor, mai multe generaţii de murături. Duminică seară am vorbit cu Petru Stratulat, la Radio Guerrilla, în deja obişnuita rubrică "Drive In" din programul său de weekend, despre salata asta care e potrivită şi de capul ei, şi ca garnitură pentru alte bucate, de obicei coapte sau prăjite.

De ce "imposibilă"? Pentru că face parte din seria aceea de mâncăruri pe care le faci acasă, pui o grămadă de ingrediente bune, aranjezi totul foarte apetisant, îţi plouă în gură la gândul că te vei înfrupta în curând din asemenea minunăţie şi, la final, te întrebi privind-o pe toate părţile: "...Şi eu cum mănânc chestia asta?" :)

Se apropie Postul Crăciunului, nu? Un motiv destul de important pentru a crea, în curând, o categorie separată pentru bucatele de post şi pentru a vă face mai multe propuneri în direcţia asta. De data asta, vom vorbi, pe scurt şi foarte simplu, despre un fel de pleaşcă gustoasă, luată parcă dintr-o bucătărie de jucărie, a unor copii care s-au apucat "de gătit" în curtea casei.

Când se apropie toamna, parcă te strigă pofte din ce în ce mai "consistente" dinspre combinaţiile pe care eşti tentat să le încerci în bucătărie. După o vară în care poate că singura supă a fost sucul de fructe reci şi proaspete, parcă te trage aţa către mâncare caldă şi arome ceva mai tomnatice. Fără excese, o supă de varză cu cârnaţi poate face un fel de trecere între anotimpuri, către nuanţe şi arome noi. O trecere simplă, după cum vedeţi mai jos.

E greu vara cu gătitul? Nici pomeneală. Dacă te mişti repede şi dacă nu te-apucă învârtitul în cătiţi tocmai când e căldura mai greu de suportat, ai şi vara multe motive de bucurie gastronomică  pentru cei din jurul tău. Aţi putea spune lesne că varza călită, cu un cârnat rumen lângă ea, pică fix ca nuca-n perete la prânz, într-o zi de vară. Mai departe am să vă povestesc pe scurt câteva trucuri cu ajutorul cărora varza face faţă cu brio unei zile toride.

Varza proaspătă şi dulce, de primăvară, face casă bună cu ea însăşi. Dar dacă imboldurile carnivore nu ne dau pace (şi ar cam trebui să ne dea, că postul are şi el rostul lui fiziologic dincolo de implicaţiile religioase), o tocătură de pui echilibrată cu meşteşug din toate principiile gustative, ar putea înlocui cu mare succes eternul şi deloc fascinantul porc naţional. Ceea ce urmează mai la vale, cu poze şi experienţe proprii, pentru caserola de vineri.

N-o să vă plictisesc prea tare cu subiectul ăsta, doar că sunt câteva reguli foarte simple, pe care eu unul le-am aflat încă de pe vremea copilăriei, când mergeam la cumpărături cu sora mea, titulara (pe atunci) poziţiei de gastronom suprem în gospodăria pe lângă care mă aciuasem din întâmplare :)

De ce "imposibilă"? Pentru că face parte din seria aceea de mâncăruri pe care le faci acasă, pui o grămadă de ingrediente bune, aranjezi totul foarte apetisant, îţi plouă în gură la gândul că te vei înfrupta în curând din asemenea minunăţie şi, la final, te întrebi privind-o pe toate părţile: "...Şi eu cum mănânc chestia asta?" :)