SANDWICH CU TON

• Ingrediente pentru o porţie: ton, salata, lamaie, masline negre si castravete
• Timp de preparare: 6-7 minute
• Dificultate: scazuta
• Mod de preparare: Scoti samburii din masline in timp ce prajesti painea. Fiecare strat al sandwich-ului are o felie de salata la baza – peste care pui tonul, maslinele si castravetele feliat. Putina zeama de lamaie pe ton o sa ii dea un gust deosebit.
• Mod de servire: Rece

• Ingrediente pentru o porţie: orez, sos de soia light, usturoi, ulei de masline, ulei de susan, ceapa verde, morcov, ardei gras verde, ardei gras rosu, apio, ardei iute, ghimbir, vin alb, ton si patrunjel
• Timp de preparare: 10-12 minute
• Dificultate: foarte scazuta
• Mod de preparare: Usturoiul, ceapa verde si amestecul de legume le pui la calit putin in tigaie. Stingi amestecul cu putin vin alb.  Adaugi ghimbirul, ardeiul iute si sosul de soia inainte sa pui orezul. Le lasi putin sa isi impreuneze aromele si apoi adaugi tonul. Putin ulei de susan nu strica. Amestecul il lasi foarte putin pe foc (cat sa se incalzeasca putin tonul). La final pentru aspect pune putin de patrunjel tocat peste amestecul asezat frumos in farfurie.
• Mod de servire: Imediat dupa ce l-ai facut.

• Ingrediente pentru o porţie: o conserva cu ton, un dovlecel, un castravete, ceapa rosie, paine prajita, fasole rosie, masline cu sambure, o lamaie, ardei iute si capere
• Timp de preparare: 10-12 minute
• Dificultate: foarte scazuta
• Mod de preparare: Cu un curatator de legume feliezi dovlecelul si castravetele. Apoi in bol adaugi maslinele si caperele. Peste presari ceapa rosie feliata. Dupa gust adaugi si ardei iute ca apoi peste tot aceste amestec sa vii cu sucul de lamaie proaspat stors. Se amesteca bine si se pune pe farfurie. La sfarsit adaugi si tonul din conserva peste salata.
• Mod de servire: imediat dupa preparare

Ingrediente pentru două porţii: cartofi – vreo patru sau cinci, în funcţie de mărime; ton în ulei sau în suc propriu – 200 g; ceapă verde – două fire; ardei gras roşu – o treime dintr-unul mare; roşii cherry – vreo 6-7; muştar sau sos dijonez – 3 linguriţe; sos de soia – 2 linguriţe; sare; piper proaspăt măcinat; cimbru (preferabil) verde; smântână dulce – 2 linguri (opţional).

Pasul 1. Am curăţat cartofii, i-am tăiat cubuleţe şi i-am pus la fiert într-o cratiţă cu apă. Eu nu prea pun sare în apa pentru cartofi, prefer să le reglez “nevoile” după ce i-am zdrobit şi le-am adăugat alte ingrediente. De fiecare dată, descopăr că le trebuie şi mai puţină sare. am aprins cuptorul.

Pasul 2. Am tocat nu prea mărunt ceapa, ardeiul şi cinci din cele 7 roşii cherry.

Pasul 3. Într-un castron mai mare, am pus ceapa, roşiile, ardeiul gras roşu şi file-urile de ton. Pe astea le-am mărunţit cât să rămână bucăţi demne de vârful furculiţei, dar am încercat să las bucăţile aproape intacte. Am mai pus în castron muştarul, sosul de soia, sare, piper şi smântâna dulce.

Pasul 4. Am amestecat totul pentru ca ingredientele lichide să cuprindă întreaga compoziţie, dar având grijă să nu zdrobesc tonul mai mult decâtar fi fost cazul. Despre ton v-am mai spus în mai multe rânduri că eu unul nu suport “fulgii/flakes” sau “tonul mărunţit”. Devine un fel de pulbere apoasă atunci când îl pui în salată, iar despre o poveste ca asta în mijlocul căreia ne aflăm, nici măcar nu mai are rost să vorbim.

Pasul 6. Când cartofii au fost fierţi, i-am scurs de majoritatea apei în care stătuseră pe foc şi i-am pasat cu o furculiţă. La final aveam nevoie de un amestec destul de dur, destul de “aspru”, aşa că nu am pus nimic din ingredientele unui piure. Adică nici lapte, nici unt. Doar puţină sare şi un strop din apa în care fierseseră. Am aflat pe pielea mea de ce nu e bine să pasezi cartofii cu blenderul sau să amesteci piureul cu mixerul: totul devine elastic şi vâscos, de consistenţa gumei de mestecat. Şi chiar nu ai ce face cu aşa ceva, chiar şi când nu foloseşti piureul pe post de garnitură clasică.

Pasul 7. Vasul. Un gratin de ceramică emailată. Unii zic că ar fi porţelan, dar încă nu am spart unul, ca să vă spun exact Sunt pe toate drumurile şi nici foarte scumpe nu par a fi.  De ce sunt ele speciale? Pentru că se încing foarte bine, pentru că nu sunt din metal şi pentru că, în general, mâncarea coaptă în ele are un gust şi o consistenţă aparte. Mie aşa mi se pare Am uns fundul şi pereţii vasului cu puţin ulei, apoi am tapetat toată suprafaţa cu pesmet. Doar o pojghiţă, nu prea mult. Am aşezat apoi cartofii pasaţi pe fundul gratinului şi am îmbrăcat şi pereţii. Cât de bine m-am priceput eu.

Pasul 8. Am pus în vas şi compoziţia cu ton şi sosuri. Am nivelat bine la suprafaţă, am mai pus deasupra câteva felii de roşie şi frunzuliţe de cimbru proaspăt, din loc în loc.

Pasul 9. A stat la cuptor, la foc puternic, aproximativ o jumătate de oră.

Tonul, aşa cum mă aşteptam, a împrumutat cu voioşie din aromele ingredientelor cu care l-am “înfrăţit”. Parte din sucuri şi arome au trecut şi în stratul de cartofi. Ar fi bine să nu umblaţi la el măcar un sfert de oră după ce l-aţi scos din cuptor. Ca în multe alte cazuri, devine şi mai bun a doua zi, după ce stratul de cartofi a căpătat o consistenţă mai fermă şi totul devine mai “rezistent” la dinte

Ingrediente pentru două-trei porţii: tortellini cu ciuperci – 200 g (uscate); ton – file, nu “fulgi” – o cutie mică; ardei copt – câteva bucăţi, nu mai mult de 70-80 de grame; mazăre (am folosit mazăre congelată) – vreo 200 g; usturoi – doi căţei;  pastă de ardei – o linguriţă, dizolvată în puţină apă; pătrunjel proaspăt; ulei de măsline; piper, sare.

Pasul 1. Am pus multă apă la fiert într-o cratiţă, pentru paste. Am pus sare mai multă când a clocotit apa, am amestecat şi am adus din nou la fierbere, am pus pastele, am amestecat şi am lăsat să fiarbă.

Pasul 2. Între timp, am curăţat usturoiul şi l-am tăiat fin. Am tăiat şi bucăţile de ardei copt. Am desfăcut cutia de ton şi am scurs uleiul.

Pasul 3. Am încălzit o tigaie, am pus două linguri de ulei de măsline, am călit usturoiul un minut.

Pasul 4. Am adăugat bucăţile de ardei copt şi am mai călit, pe foc mediu, două minute.

Pasul 5. Am pus apoi mazărea şi am amestecat bine. Am călit totul aproximativ cinci minute, până ce boabele de mazăre au devenit moi. Atenţie: nu am dezgheţat mazărea.

Pasul 6. Uneori, tonul nu se conjugă deloc cu roşiile. Chestie de gust şi de moment. Aşa că pasta d eardei mi s-a părut de data asta mult mai nimerită. Am pus o linguriţă dizolvată în puţină apă şi am amestecat bine cu restul compoziţiei. Am pus sare, piper şi am amestecat bine. am mai călit un minut şi am luat tigaia de pe foc.

Pasul 7. Pe durata preparării sosului, nu uitaţi de paste. Verificaţi-le din când în când şi în orice moment fiţi gata să lăsaţi tigaia cu sosul pe un ochi fără flacără şi să vă ocupaţi de ele. Când au fiert, le-am răsturnat într-o strecurătoare şi le-am lăsat să se scurgă bine.

Pasul 8. Am lăsat sosul să se răcorească măcar vreo zece minute. Am pus apoi tonul peste sos şi am amestecat bine, având grijă să nu deteriorez foarte tare bucăţile de ton, ca să le găsesc mai târziu printre paste. Tonului nu-i prea place căldura excesivă, se abureşte şi se cam supără în combinaţii prea fierbinţi. În plus, îi păstrezi mai bine textura şi gustul dacă îl adaugi în compoziţii reci sau măcar răcite cât de cât.

Pasul 9. Păi n-a mai fost mare isteţime după asta. Am amestecat bine sosul cu pastele, cu mişcări circulare, din nou pentru a nu deteriora prea tare file-urile de ton. Am ras deasupra nişte parmezan, am pus şi pătrunjel proaspăt, tocat, mi-am pus mie în farfurie nişte peperoncino şi…cam asta a fost.

Cum a fost? Surprinzătoare prin con trastul mazăre – ton. Catifelată şi cu un gust “campestru” de la ardeiul capia copt, puţin afumat. Oarecum jucăuş de la umplutura de ciuperci a pastelor. Bun, băi domnilor şi doamnelor, ce mai…

Ingrediente pentru o porţie mare: ton în apă (file-uri) – două cutii; ceapă obişnuită – 1/2; capere mari, în saramură – vreo zece; sos de soia – patru linguriţe; sos Worchestershire – două linguriţe; ulei de măsline extravirgin – 3 linguriţe; piper proaspăt măcinat; sucul de la o lămâie; salată verde – câteva frunze din mijloc; câteva felii de roşie gustoasă.

Pasul 1. Am scurs biune tonul din cutii şi l-am răsfirat pe o farfurie. L-am mai scurs de vreo două ori până la final. Ingredientele cu care l-am amestecat sunt, în mare parte, umede. N-am vrut ca, la final, tonul să mustească şi să lase mult lichid pe farfurie.

Pasul 2. Am curăţat ceapa şi am tăiat-o foarte mărunt. Am pus-o peste ton. Am adăugat două linguriţe din sosul de soia, tot uleiul d emăsline, sosul Worchestershire, piperul. N-am pus deloc sare pentru că sosul de soia este deja sărat, iar caperele, pe care le-am adăugat la pasul următor, stătuseră şi ele în saramură.

Pasul 3. Am tăiat mărunt caperele şi le-am adăugat peste ton.

Pasul 4. Am spălat frunzele de salată şi le-am tăiat în fâşii subţiri. Am ales frunze din interiorul căpăţânii pentru că sunt mai tari, mai crocante şi mai gustoase. Am amestecat jumătate din cantitatea de salată cu tonul şi restul ingredientelor. Tot acum am pu sşi sucul de lămâie, am amestecat bine şi am lăsat puţin compoziţia să se odihnească şi aromele să pătrundă în carnea de ton.

Pasul 5. Am aşezat tonul în mijlocul farfuriei cu ajutorul unui inel “de montaj”, din oţel inoxidabil. Aşa am reuşit să-i dau forma pe care o vedeţi mai jos. Am aşezat restul de salată în jurul turnuleţului, iar din ceapă, roşii şi pătrunjel am făcut decorul minimalist pe care-l puteţi observa

Bun? “Copiii” de la bucătărie au zis că e bun. Înclin să cred că nu doar din politeţe, că n-a rămas nimic pe farfurie .)

Ingrediente pentru două porţii: rădăcină de ţelină proaspătă – aprox. 200 g. Dar ţelină bună, micuţă, din vreo grădină autentică, nu “craniile” pe care le găsim peste tot. Astea mari, după ce că sunt de multe ori umflate cu pompe chimice, mai sunt şi greu de curăţat şi mai au şi o consistenţă aproape lemnoasă. Căutaţi ţelină în piaţă, cu coaja netedă şi curată, deschisă la culoare, care miroase a grădină. Apoi: orez bun, cu bob lung – o ceaşcă. Poate mai luaţi o pauză de la orezul “parboiled”, căruia eu unul chiar nu-i înţeleg menirea. Orezul e treabă serioasă, cu nutrienţi deştepţi. De ce l-aş cumpăra după ce a fost deja trecut prin procesare termică şi după ce a pierdut deja o grămadă de esenţe bune? Apoi: doi căţei de usturoi, o legătură de ceapă verde, o cutie mică de ton file (de preferat în apă, nu în ulei, dar oricum îl scurgeţi), o jumătate de ardei iute roşu; trei linguri de ulei de măsline; sare, piper proaspăt zdrobit.

Pasul 1. Am clătit orezul şi l-am pus la fiert. Eu tot orez jasmine chinezesc de la Mama China folosesc, că tare-mi place. Aşa că l-am pus în apă multă şi am ales varianta asemănătoare fierberii pastelor. Ca să fiu sigur că oricum nu seacă şi nu depăşesc nivelul de consistenţă pe care-l voiam. Adică bob cu bob, al dente, uşor de răcit după fierbere. L-am verificat din când în când şi l-am oprit din fierbere exact când a fost momentul. L-am scurs bine, l-am trecut prin apă rece şi l-am lăsat de capul lui.

Pasul 2. Am curăţat ţelina şi am spălat-o. Am tăiat rondele nu prea groase. Am curăţat şi unul dintre cei doi căţei de usturoi şi l-am tăiat fin. Am încălzit o lingură de ulei de măsline în tigaia bine încinsă şi am rumenit câteva minute feliile de ţelină pe ambele părţi împreună cu feliile subţiri de usturoi. La foc nu prea puternic, ca să nu se ardă usturoiul. Le-am pus apoi pe hârtie absorbantă, să se scurgă.

Pasul 3. Am curăţat apoi ceapa verde, celălalt căţel de usturoi şi jumătate de ardei iute roşu. Le-am tocat mărunt şi le-am sotat cu alte două linguri de ulei şi două linguri de apă. Doar cât şi-au înviorat culorile şi s-au înmuiat puţin. De ce am mai adăugat ulei? Pentru că orezul absoarbe şi are nevoie de ulei, să nu se lipească de tigaie.

Pasul 4. Am pus orezul răcit în tigaie şi, pe foc puternic, l-am alergat cu spatula de lemn până ce a căpătat o culoare uşor gălbuie, s-a rumenit puţin şi s-a împrietenit uniform cu celelalte arome. Am dres gustul de sare şi piper.

Pasul 5. Am scurs tonul din conservă şi l-am pus peste orez. Am avut grijă să desfac cât de cât file-urile de ton, să distribui carnea în tot orezul, dar nici să-l sfărâm complet. Tonul din conservă e bun când rămâne în bucăţi, nu când se transformă în urme fine. Toată treaba asta să fi durat vreo cinci minute, până ce orezul s-a îmbogăţit şi cu aroma de peşte bun.

Pasul 6. Într-un vas de sticlă termorezistentă am pus întâi un strat de orez prăjit, apoi feliile de ţelină rumenă şi apoi din nou orez. Aproape tot, având în vedere că am vămuit vreo două linguri, de poftă. Am ţinut vasul în cuptorul preîncălzit vreme de un sfert de oră, la foc puternic, adică până s-a rumenit puţin, iar feliile de ţelină au primit din savoarea amestecului cu orez.

A fost bun? Eu aşa zic. Mai ales pentru că feliile de ţelină nu s-au înmuiat de tot, s-au pătruns doar cât să nu rămână tari şi crude, dar păstrând o parte din consistenţa lor proaspătă.

Ingrediente. Ton file (nu fulgi! nu “flakes”! nu “mărunţit”!) din conservă; salată iceberg – 3-4 foi; măsline negre – câteva; ceapă roşie – o jumătate; ardei iute – un strop; ulei de măsline – 3 linguri; sare; suc de lămâie – 2 linguri.

Aş putea să mă opresc din scris şi să las doar imaginile să vorbească, dar…

Pasul 1. Am spălat, uscat şi tăiat salata. Iceberg pentru că e crocantă şi bună.

Pasul 2. Am pus măslinele cu o mişcare sigură, din încheietura mâinii stângi

Pasul 3. Am împrăştiat cu sânge rece rondelele de ceapă tăiate înainte de a mă apuca de această complicată chestie.

Pasul 4. Am adăugat bucăţile de ton, scurse de lichidul din conservă.

Pasul 5. Am pus câteva fărâme de ardei iute uscat, ulei de măsline şi suc de lămâie. Cu ultimele puteri, am amestecat totul.

Laborios, nu-i aşa?

Socoteli. Timp: maximum 10 minute. Bani: aprox. 4.5 RON pentru toată salata.

Sărbători fericite pentru digestia ta! Cu Bruciakal.

Ingrediente. Pentru 2 porţii: frunze de rucola proaspete – doi pumni; ceapă verde tăiată rondele – 2 fire, ardei stelat tăiat fâşii – 3 bucăţi; mazăre – 100 g; roşie . o jumătate, tăiată mărunt, file de ton – o cutie. Pentru dressing: muştar boabe – 2 linguriţe; sos de soia – o linguriţă; ulei de măsline – 2 linguri; suc de la o jumătate de lime.

Ar fi simplu să vă povestesc, ca de obicei, că am spălat, am tocat, am amestecat şi gata. Voi zăbovi ceva mai mult pe câteva dintre ingrediente pentru a explica ideea de la începutul însemnării. Pentru cei care nu ştiu, rucola este o plantă foarte delicată, cu gust acrişor, care se potriveşte de minune cu aproape orice fel de carne. Ba chiar poate face faţă cu brio unui pesto special, despre care am scris zilele trecute. Nu e foarte ieftină, dar 7-8 RON pentru o cutie de aproximativ 300 de grame de prospeţime nu cred că vor sărăci pe nimeni. La fel şi ceapa verde, care se poate găsi chiar şi la piaţă în perioada asta. Doi lei legătura, dar efectul ei mi se pare suficient de motivant pentru cheltuiala asta.

Văd foarte rar ardei stelat în România. Mama-soacră mi-a trimis acum mai mult timp un borcan cu aşa ceva, muraţi în oţet, dar naturali nu cred să fi văzut de curând decât în Rotterdam, pe strada cu tarabe chinezeşti. Cu ardeii stelaţi e un fel de loterie a iuţelii: unii sunt, alţii nu sunt, dar şi cei iuţi au o notă blândă, pişcă discret. M-am bucurat să-i găsesc weekendul trecut într-un colţ de Obor, pe taraba unei ţărănci autentice.

Conserva de ton… Refuz să mai cumpăr cutii pe care scrie “tuna flakes”. Refuz să mai văd terciul de musculiţe roz-cenuşii plutind într-o mare de ulei sau de apă din care nu ştiu cine ce înţelege. Refuz să mai intru vreodată într-un restaurant în care salata de ton e făcută cu aşa ceva. Din respect pentru mine, pentru mâncarea bine făcută chiar dacă unele ingrediente sunt conservate, din respect pentru tonul însuşi. Vă recomand cu multă căldură să căutaţi cutiile cu file de ton, cu “tuna chunks”. Şi, chiar şi în cazul ăsta, vă sugerez să luaţi mai multe sortimente pentru că, de bună seamă, unii producători sunt de părere că, din moment ce noroiul mărunt de ton provine tot de la o bucată care a fost mai demult file, pot scrie minciuni pe cutie. Preferatul meu este “La Paloma”, produs în Filipine pentru un importator din Hamburg şi adus în România de distribuitorul Matra Int’l. Şi nu, acesta nu este un mesaj publicitar, ci rezultatul încercării unui număr foarte mare de mărci de conserve de ton.

Pentru dressing m-am bucurat să găsesc în cămară un borcan cu bobiţe maronii şi galbene de muştar murat. L-am amestecat într-un borcănel curat, cu sos de soia (cel mai bun) şi cu ulei de măsline, am stors sucul de lime peste, am pus capacul şi am scuturat bine borcanul. Este unul dintre cele mai bune shaker-e pe care le puteţi avea la îndemână. În felul acesta, toate ingredientele se amestecă foarte bine, devin un gust compus, menit să dea nota finală salatei. Nu am mai pus sare pentru că sosul de soia este deja sărat.

Sunt convins că savuraţi cu privirea rezultatul din imaginea de mai jos. Cum spuneam, e simplu să faci o salată. Dar e puţin mai complicat, mai creativ, mai provocator şi mult mai interesant să faci o salată din ingrediente pe care le alegi cu grijă, cu lucruri pe care le selectezi şi din care îţi compui “partitura” cu dorinţa de a-ţi bucura şi oaspeţii, şi gustul, dar şi propriul orgoliu

Socoteli. Timp: aproximativ 10 minute. Bani: aprox. 4.5 RON / porţie.

]]> http://www.pranzuldincaserola.ro/2009/11/27/salata-regala-de-ton/feed/ 4