Ingrediente pentru vreo 8-10 bagels nici prea mari, nici prea mici: făină – 500 g; drojdie – 25 g proaspătă sau 7 g de pulbere; apă călduţă – aproximativ 300 ml (sau cât inghite făina până devine un aluat pufos şi elastic); zahăr pudră – o lingură; sare – un praf. Pentru baia fierbinte: apă multă, două linguri de zahăr, un praf de zahăr vanilat. Susan şi un ou bătut pentru final.

Pasul 1. Am făcut un aluat. Am pus toată făina într-un castron mare. Am sfărâmat bine drojdia şi am pus-o în mijlocul grămezii de făină, într-o scobitură. Tot aici am pus sarea şi zahărul. Am început să adaug apa, amestecând cu mâna şi aducând din ce în ce mai multă făină în aluat. E important să adăugaţi apa treptat, pentru a da timp aluatului să se formeze şi pentru a nu pune mai multă decât trebuie. Dacă se întâmplă asta, va mai fi nevoie de mici cantităţi de făină.

Pasul 2. Am frământat aluatul final vreme de vreo cinci minute, până a devenit elastic şi s-a desprins de pe mână. L-am pus într-un vas mai mare, uns cu puţin ulei de măsline, apoi l-am pus la dospit într-un loc călduţ, acoperit cu un prosop curat, dar departe de sursa de căldură. Primul dospit durează o oră sau până ce aluatul îşi dublează dimensiunea.

Pasul 3. Am scos aluatul din vas şi l-am frământat alte cinci minute, până am scos tot aerul din el. Asta e partea cea mai amuzantă. Aduni aici toate genurile de împunsături, palme, pumni şi ciupituri de care nici măcar tu nu ştiai că sunt capabile mâinile tale. Să te ţii râs când coca scoate sunete absolut hilare în timp ce o frămânţi sau o izbeşti cu sete de suprafaţa de lucru, presărată cu făină.

L-am modelat într-o baghetă destul de groasă, pe care am tăiat-o în câte bucăţi aproape egale am putut.

Pasul 4. Am modelat fiecare felie groasă de aluat în formă de bilă, am aplatizat fiecare bilă şi am făcut o gaură cu degetul mare în mijlocul fiecărei bucăţi de aluat. Am nivelat apoi fiecare gaură, dându-i formă circulară cât mai regulată.

Pasul 5. Am pus o foaie de hârtie de copt pe fundul  unei tăvi nu prea adânci, am uns-o cu foarte puţin ulei de măsline şi am pus inelele de aluat la o distanţă confortabilă unul de altul. Al doilea dospit urmăreşte încă o dublare a dimensiunilor aluatului, deci lăsaţi suficient spaţiu între chifle. E posibil să aveţi nevoie de două tăvi. Am acoperit tava cu un prosop curat şi am lăsat din nou la dospit. Aproximativ o jumătate de oră.

Pasul 6. Între timp, am pus apă multă la fiert într-o cratiţă încăpătoare, am dizolvat zahărul şi zahărul vanilat când a dat în clocot şi am dat focul mic în aşteptarea încheierii procesului de dospire.

Pasul 7. Pentru că mai aveam destul timp, am bătut un ou şi mi-am pregătit seminţele de susan la îndemână. Am aprins cuptorul şi l-am lăsat să se încălzească bine.

Pasul 8. Am luat prosopul de pe tava cu bagels şi le-am scufundat în apa dulce clocotită. E posibil să nu aveţi un vas atât de mare cât să le cuprindă pe toate, aşa că foarte nimerit ar fi să faceţi operaţiunea asta în două tranşe. Chiflele nu stau în apa clocotită mai mult de un minut şi ceva pe fiecare parte. E foarte uşor să le întoarceţi pentru că, dacă au dospit bine, vor pluti la suprafaţă.

Deci: puneţi primele bagels în apă, fierbeţi pe o parte, întoarceţi, fierbeţi pe partea cealaltă, pescuiţi cu o lingură de spumă sau cu coada unui polonic, scurgeţi, apoi puneţi chiflele pe un prosop curat, ca să se scurgă bine. Repetaţi operaţiunea până terminaţi. Prin fierbere, aluatul îşi va opri creşterea şi nu va crăpa la copt, se va aroma plăcut şi va asigura o textură fermă şi deloc sfărâmicioasă aluatului.

Pasul 9. Am aranjat bagel lângă bagel în tavă, pe coala de hârtie de copt unsă cu puţin ulei de măsline. Cu o pensulă pe care o folosesc doar în bucătărie, am uns fiecare bagel cu ou bătut. Am presărat apoi puţonă sare şi seminţe de susan. Le-am copt la foc potrivit, cu frică, să nu cumva să se coacă prea repede Le-am copt aproximatic 20 de minute, dar nu le-am scăpat de sub control. Cred că le-am verificat la fiecare cinci minute, atât de teamă mi-era să nu le stric la final

Sugestie cu gândul la UrbanKid.Ro. Pentru copii, joaca de-a modelatul şi coptul poate fi o ocupaţie mai mult decât atractivă. Când eram mic, aveam colţul meu de masă pe care întindeam coca cu un sucitor improvizat dintr-un creion mai gros. În toată această poveste, dacă aveţi copii, îi puteţi antrena fără nicio problemă în jocul de-a chiflele cu gaură-n mijloc. Le puteţi da un boţ de cocă din care să-şi modeleze un animăluţ sau vreun personaj din lumea lor foarte animată.

Dacă sunt prea mici, le puteţi face chiar voi astfel de figurine pe care, dacă le coaceţi alături de bagels, ar putea deveni jucării comestibile pentru micuţi. E bine să nu-i scăpaţi, totuşi, din ochi. Uneori coca e atât de tentantă, încât e posibil ca ei să-şi dorească să o guste, ceea ce n-ar fi deloc bine pentru stomacul lor. Dacă aţi decis să-i transformaţi pe cei mici în ajutoare de nădejde la făcut bagels, le puteţi da sarcini uşoare şi tentante: să spargă oul în castron sau să presare împreună cu voi seminţele de susan pe chifle.

Socoteli. Timp: aproximativ trei ore. Bani: aproximativ 6.5 RON pentru toată cantitatea.

Bonus: o imagine care mi-a confirmat că aluatul a crescut bine şi că am făcut o treabă bună Pe Wikipedia găsiţi povestea foarte interesantă a acestor chifle foarte gustoase.

INGREDIENTE. Pentru patru porţii: un piept de pui întreg, 100 g de orez, o jumătate de cutie mică de mazăre, un sfert de cutie de boabe de porumb, o jumătate de ardei gras, cîteva frunze de ştevie, susan, un ou, două clătite mari.

RULADA DE PUI. Am întins bine pieptul de pui pe un fund mare de lemn, l-am presărat cu puţină sare şi piper măcinat, după care l-am bătut cu ciocanul de şniţele. Nu foarte tare, mai mult ca să-l egalez, cu grijă să nu se rupă.

Am fiert orezul cît să rămînă bobul întreg, dar pătruns. Am tocat mărunt ardeiul gras. Am tăiat frunzele de ştevie bine spălate, în fîşii subţiri. Am sotat mazărea în două linguriţe de ulei de măsline, cu puţină sare. Am întins pieptul de pui pe o coală de folie din aluminiu. Am pus pe pieptul de pui jumătate din cantitatea de mazăre, ardeiul gras, jumătate din cantitatea de orez şi cîteva frunze de ştevie. Am bătut oul şi am uns toată compoziţia de pe pieptul de pui.

Am rulat pieptul de pui încercînd să păstrez cît mai mult din umplutură în interiorul ruloului. Am împăturit apoi bine şi am rulat în folia de aluminiu. Am pus ruloul în cuptorul încălzit în prealabil, la foc puternic, aproximativ 20 de minute. Atenţie! Acesta nu este un procedeu prea sănătos, prepararea alimentelor în folie de aluminiu poate fi nocivă pentru organism. De aceea, recomandarea mea este să folosiţi cît mai rar această modalitate de preparare.

CLĂTITA CU LEGUME. Am făcut o clătită dintr-un ou, o lingură de făină şi cîteva linguri de apă minerală. Cînd a fost gata, am scos-o pe un platou presărat cu seminţe de susan şi am acoperit-o cu un castron, ca să nu se usuce pînă o folosesc.

Am întins clătita pe un fund de lemn şi am umplut-o cu restul de mazăre, orez, ştevie. Am adăugat şi boabele de porumb dulce.

Am împăturit în patru, apoi am prăjit clătita umplută într-o tigaie antiadezivă, cu foarte puţin ulei, cîte două-trei minute pe fiecare parte.

Pe farfurie am aşezat cîteva felii din ruloul din piept de pui şi cîte un sfert de clătită cu legume şi orez. Ce-am aflat cu ocazia asta? Că amestecul de legume din interiorul ruloului din piept de pui păstreză carnea suculentă şi că aromele se combină foarte gustos între ele. Am mai aflat că ştevia face treabă bună şi în umpluturi sau sote-uri, nu doar în ciorbă. Am mai aflat că o astfel de umplutură cere împăturirea în patru şi mai rar rularea clătitelor.

SOCOTELI. Bani: aproximativ 4 RON / porţie. Timp: aproximativ 50 de minute. Vezi timeline mai jos.

]]> http://www.pranzuldincaserola.ro/2009/04/24/rulada-hunyad/feed/ 10