Mai apoi, vorba cântecului, “am crescut flăcăiandru” şi am aflat că, dacă nu le iei de unde trebuie, scoicile pot fi pline de nisip care scârţâie între dinţi. În plus, n-am prea înţeles de ce imaginaţia culinară ne limitează la treburi clasice, cu scoici pane, cu sos de maioneză şi ketchup. Ia să vedem: scoicile au, de la mama natură, colesterol cât pentru un întreg regimet de luptători K1. Amestecul pentru pane e cu făină şi ouă, apoi scoica tăvălită prin aluat lichid e prăjită în baie de ulei. După care vine amestecul de maioneză, usturoi etc. Oare ce anume din tot acest proces califică midia ca pe un afrodisiac puternic? Pe termen lung, mie-mi sună a “moartea pasiunii”.

Fac scoicile cât mai naturale, cât mai puţin preparate, doar cât să fie pătrunse şi aromate, mai degrabă aburite decât fierte sănătos. Ca în scurta poveste de mai jos. Scoicile pot fi înăbuşite în foarte multe combinaţii, aşa că povestea mea este doar o propunere, mai degrabă un ghidaj pentru etapele de preparare.

Ingrediente. (Pentru câte porţii? Greu de spus. Pentru câţi amatori sunt la masă, pentru că scoicile pot sta lejer fie câteva, pe post de aperitiv, fie un munte, pe post de unic fel de mâncare pentru pasionaţi.) Scoici întregi – o pungă (un kilogram). Eu le iau de la Metro, pasteurizate şi vidate. Sunt bine spălate şi nu au nisip. Pentru orice eventualitate, eu le mai opăresc o dată. Pentru sos: usturoi – 5-10 căţei; busuioc – câteva frunze; lemon grass – două fire; vin alb sec – 0.5 l; supă de pasăre – 1 l; ulei de măsline; sare.

Am desfăcut punga de scoici şi le-am răsturnat într-un castron mare, cu tot cu zeama din pungă. Am pus la fiert o oală cu apă şi, când a clocotit, am opărit scoicile şi le-am lăsat să se răcorească în timp ce m-am ocupat de sos. Pe cochilii veţi găsi sedimente calcaroase. Nu vă chinuiţi să le scoateţi de-acolo pentru că: 1. în general, nu veţi reuşi; 2. riscaţi să spargeţi scoicile. De curăţat ar fi eventualele urme de alge şi alte ierburi care ar fi putut să le scape celor de la care le-aţi cumpărat. Important: scoicile care sunt în continuare închise după opărire, trebuie aruncate pentru că e posibil să-şi fi dat obşescul sfârşit cu multă vreme în urmă. Deci sigur sunt stricate.

Am pus la încins câteva linguri de ulei. Am curăţat usturoiul, beţişoarele de lemon grass (am folosit doar partea de jos, bombată). Le-am tocat împreună cu frunzele de busuioc şi am pus totul la călit pentru câteva minute. Am stins cu vinul, am amestecat şi am adus din nou la fierbere.

Când a clocotit, am adăugat supa de pasăre şi am lăsat să fiarbă vreo cinci-zece minute. Am pus un strop de sare. Am scurs apoi scoicile din zeama în care le opărisem, le-am pus într-o oală încăpătoare, am turnat sosul peste ele şi am pus oala pe foc, cu capac, pentru alte cinci minute. Cantitatea de sos nu trebuie să fie foarte mare, nici măcar nu trebuie să acopere muntele de cochilii. Scoicile trebuie mai degrabă să se scalde în sos. Le-am fiert înăbuşit ca să prindă gustul sosului, aromele de usturoi, lemon grass, busuioc şi vin să se combine şi să devină împreună un gust final.

Dacă nu eşti foarte grăbit să culegi bucăţelele de scoică din cochilie, poţi să înmoi nişte pâine prăjită în sosul ăsta minunat. Dar nu e musai. Eu le mănânc “goale”. În imagine, bucăţelele verzi sunt tulpini de chives (ceapă tânără), mai degrabă pentru decor. Nu vă spun că sunt minunate pentru că…aşa sunt. Sper să le încercaţi şi voi. Dacă aţi făcut deja scoici, sunt foarte curios să ştiu cum.

Socoteli. Timp: aprox. 30 de minute. Bani: scoici – 18 RON; alte ingrediente – aprox. 5 RON. Total aproximativ: 23 RON.

• Clătite picante în tigaie.
• Pentru o porţie.
• ou – 1;
• făină – 2 linguri;
• apă minerală – 3-4 linguri;
• sare, ulei pentru prăjit;
• carne de vită tocată – 100 g;
• ardei gras verde şi galben – câte o jumătate;
• ardei iute – câteva rondele subţiri;
• usturoi – un căţel;
• ciuperci – 3-4 bucăţi;
• sos de soia – o lingură
• ulei de măsline – 2 linguri.
• Buget aproximativ: 4.5 RON / produs vinit (exceptând cantităţile care vă rămân)

• Piept de pui cu sos pesto şi couscous.
• Pentru două porţii.
• Piept de pui – o bucată; Tavă cu două bucăţi – 10 RON
• granule de couscous – 200 g; o cutie – 7 RON
• supă de pasăre – o cană; spate de pui şi legume pentru supă – 5 RON
• unt – 20 g; un pachet – 4.5 RON
• sos pesto – o lingură; un borcan de pesto – 6 RON
• sucul de la un sfert de lămâie; o lămâie – 1.5 RON
• câteva frunze de rucola. O cutie de rucola – 7 RON
• Buget aproximativ total: aprox. 40 RON
• Buget aproximativ / porţie: 4.5 RON

• Ficat de vitel cu ceapa, stafide şi muguri de pin.
• Pentru 3 porţii:
• ficat de viţel – 600 g;  aprox. 5 RON
• ceapă albă – vreo patru, mari (400-500 g); aprox. 1.5 RON
• cimbru – o linguriţă de frunze; un pachet – 2 RON
• unt – 50 g; un pachet – 4.5 RON
• supă de carne – o cană; spate de pasăre şi legume – aprox. 5 RON
• stafide – un pumn, o pungă – aprox. 7 RON
• muguri de pin – un pumn, aprox. 10 RON
• sare, piper, zahăr, aprox. 1 RON
• oţet aromatizat (aceto balsamico), o sticlă – aprox. 14 RON
• ulei de măsline. aprox. 1 RON
• Buget aproximativ total: 50 RON
• Bugat aproximativ / porţie: aprox. 5 RON

Ingrediente. Pentru 3-4 porţii. Pasta de bază: seminţe de coriandru – o linguriţă; seminţe de chimen – o linguriţă; ghimbir ras – o lingură; usturoi – doi căţei; pudră de turmeric – o linguriţă; lemon grass – 2 fire; ceapă roşie – o jumătate; ardei iute – o bucată, lapte de cocos – 50 ml. Restul ingredientelor: zahăr brun – o lingură, lapte de cocos – 400 ml; supă de pasăre – 1 litru; creveţi proaspeţi – 200 g; suc de la o jumătate de lime; sos de peşte – o linguriţă; tăieţei cu ou – 100 g; muguri de fasole (bean sprouts) – două linguri pline; frunze de coriandru – o mână, sare, piper.

Pentru că unele ingrediente sigur vă vor suna prea “exotic”, trebuie să vă dau câteva amănunte despre ele. Seminţe de chimen şi de coriandru găsiţi în farmacii sau în magazinele cu produse naturiste. Ghimbirul stă în grămezi prin diverse magazine mari, în zona legumelor proaspete. Puteţi lua şi praf, de la “condimente”, dar zău că diferenţa este foarte mare. Turmeric e posibil să găsiţi mai greu, dar dacă ştiţi un magazin de condimente naturale ar fi bine să întrebaţi. Dacă nu aveţi vreun prieten care să vă aducă de prin alte părţi (în toată Europa civilizată există magazine specializate în mirodenii şi ierburi aromate, noi nu avem nevoie de ele pentru că la ceafa de porc nu prea se potrivesc), puteţi înlocui pudra de turmeric cu pudra de curry, pe care o găsiţi mai uşor.

Lemon grass sau mirt lămâios am găsit în Metro şi arată ca în imaginea de mai sus. Nu e ieftin, e vreo 50 RON kilogramul, dar nu aveţi nevoie de o cantitate mare. O legătură are vreo 200 g şi restul poate fi păstrat în congelator. Lapte de cocos, sos de peşte, muguri de fasole sau soia şi tăiţei asiatici găsiţi în Mega Image. Creveţi proaspeţi am găsit în hala de peşte din Obor deşi de obicei îi iau din Metro, iar coriandru am găsit tot în Metro.

Am făcut întâi pasta de bază, curăţând toate ingredientele şi tăindu-le în bucăţi nu prea mărunte.

Apoi le-am mărunţit cu blenderul vertical de mână şi le-am transformat într-o pastă de o culoare foarte vie şi cu arome puternice, înţepătoare.

Am încins trei linguri de ulei de măsline într-un wok şi am prăjit toată pasta vreme de câteva minute, până şi-a schimbat puţin culoarea. Am pus laptele de cocos, supa de pasăre, zahărul, sosul de peşte şi zeama de lime (poate fi şi de lămâie) şi am lăsat totul să fiarbă la foc mic, aproximativ 20-25 de minute.

Apoi am pus creveţii întregi, pe care-i curăţasem în prealabil. Adică le înlăturasem partea de sus, platoşa chitinoasă şi tuburile negre de pe ambele feţe, crestând puţin fiecare bucată. Le-am lăsat capătul cozii, ca să am de ce să-i apuc în farfurie.

Creveţii au devenit imediat portocalii, i-am lăsat să se fiarbă în supă doar vreo cinci minute. Am pus în wok şi mugurii de fasole, apoi am dres de sare şi piper. Am fiert separat tăieţeii pe care i-am adăugat în wok-ul cu supă. La final, am pus frunzele de coriandru tocate mare, am mai dat într-un clocot şi am închis focul.

M-aş bucura să nu vă speriaţi de caracterul foarte asiatic al acestei supe, mai ales dacă sunteţi amatori de fructe de mare şi de arome experimentale, merită să încercaţi povestea asta. Eu sunt destul de mulţumit de ce a ieşit, mai am până o voi face să replice gustul pe care-l ştiu “de la mama lui”, dar măcar am început Asta provocat de Florin, care de curând a revenit în rândul “gospodinelor online”

Socoteli. Timp: aprox. 50 de minute; bani – aprox. 10 RON / porţie.

Ingrediente. Pentru 4 porţii: ceapă obişnuită – 6 bucăţi mari; ceafă de porc uscată, slabă, afumată, de preferat de casă – 150 g; supă de pasăre – 1 litru; frunze aromatice (salvie, rozmarin, dafin) – o mână; pastă de tomate bună, proaspătă – 250 g; zahăr – o jumătate de linguriţă; sare, piper.

Mai întâi am curăţat, spălat şi tocat ceapa nu prea fin.

Am tăiat apoi ceafa de porc (am avut noroc de o bucăţică foarte bună) în cuburi mici, am încins tigaia fără ulei şi…zarurile au fost aruncate.

Am prăjit câteva minute, la foc mediu, apoi am adăugat ceapa. Am amestecat şi am călit vreo cinci minute, până ce a devenit transparentă.

Separat, am fiert supa de pasăre cu ierburile despre care aminteam în paragraful cu ingrediente.

Când ceapa s-a încins în tigaie, am pus supa de pasăre, am amestecat, am adăugat şi pasta de roşii dizolvată tot în supă, am adus din nou la fierbere, am dat focul mic şi am lăsat să fiarbă totul încet, cu capac, o jumătate de oră. Apoi încă un sfert de oră fără capac, să scadă bine.

Mă credeţi sau nu, asta a fost tot. “Savuros” ar fi un calificativ slăbuţ pentru treaba asta. Poate că i-aş mai fi pus nişte măsline bune, murate, roşii greceşti şi oneste, dar le-am cam terminat. Pentru căpcăunii adevăraţi recomand şi puţin ardei iute, deasupra, la final. Şi poate ceva frunzuliţe verzi, tulpini de chives sau chiar pătrunjel, pentru contrast şi aromă. Ba chiar şi o linguriţă de parmezan ras, că sigur nu plânge nimeni

Socoteli. Timp: aprox. 20 de minute pregătire şi 45 de minute fierbere. Bani: aprox. 3 RON / porţie.