Pranzul din caserola » suc de rosii

UITE CINE GĂTEŞTE: DIANA MANAUX

copolovici — Wed, 09 Jun 2010 07:11:06 +0000

Diana Manaux este o fostă colegă de liceu, stabilită în Franţa. Mi-a trimis primul răspuns la provocarea pe care v-am făcut-o în editorialul “Uite cine găteşte”. Ea zice că treaba asta merge cu un vin rosé şi cu o salată oarecare, pe placul vostru. Voi ce ziceţi?

“Plecind pe principiul ca toata lumea stie ce e un gratin si brinza ricotta, va propun o varianta lejera si delicioasa de musaca cu dovlecei acoperita cu o spuma usoara de ricotta…Incercati, o sa va schimbati ideile!
Bon, acum va trebuie^

* 600 de grame de carne de vita slaba
* 1 ceapa curatata
* 2 -3 graunti de usturoi curatati
* 4 linguri de supa cu ulei de masline
* 35 cl de bulion subtire sau sos de rosii
* 1 buchet de ierburi aromate-cimbru, patrunjel si foi de dafin
* 750 gr. de dovlecei tari
* 1 lingura rasa cu faina
* 35 cl de lapte
* 2 oua
* 250 grame de ricotta
* 30 gr. parmesan ras si 30 gr. de pesmet
* o nuca de unt
* sare, piper,scortisoara pudra

Sa incepem reteta:
Tocati carnea de vita la robot.Taiati marunt ceapa si usturoiul.Intr-o cratita antiadeziva de preferat, puneti 2 linguri de ulei de masline si caliti pina devin aurii ceapa si usturoiul.Puneti apoi carnea si lasati la rumenit in jur de 5 min. mestecind din cind in cind cu o spatula de lemn.Puneti sosul de rosii, buchetul de aromate legate in prealabil cu o ata alba sa nu se decoloreze la gatit,un virf de cutit de scortisoara,sare , piper si lasati pe foc mic vreo 20 de min.

Incalziti cuptorul la 210 grade sau termostat7.Spalati dovleceii si taiati extremitatile.Puneti lama cu discul de taiat rondele si treceti dovleceii sau taiatii la mina cu un cutit cu lama fina apoi puneti rondelele intr-o tigaie daca se poate tot antiadeziva cu 2 linguri de ulei de masline si rumeniti usor. Sarati.

Intr-o craticioara mica topiti untul , varsati laptele rece si mestecind energic cu telul adaugati o lingura rasa de faina.Lasati sa fiarba pina se face un soi de sos omogen apoi luati dupa foc , lasati la racit si adaugati ouale si ricotta mestecind bine cu acelasi tel pina se incorporeaza totul.

Intr-un vas de gratinat , aranjati sosul cu carne intr-un strat regulat, dovleceii la fel si varsati sosul ricotta peste tot.Pudrati cu amestecul parmezan-pesmet si un praf de scortisoara si puneti la cuptor timp de 30 min.

CRISTI ROMAN: Caponata – gustare tradiţională siciliană

copolovici — Wed, 14 Apr 2010 05:30:25 +0000

Seria articolelor “oaspete” din această săptămână, răspunsuri prietenoase şi înţelegătoare la invitaţia pe care am lansat-o personal fiecăruia dintre semnatari, continuă astăzi cu o propunere venită din partea lui Cristi Roman. Trebuie să vă spun: Cristi veghează şi mă încurajează aproape zilnic de acolo, de departe, în demersul meu legat de Kopel’s. Experienţa lui de cronicar de restaurante şi, mai ales, de om bun, croit după legile primordiale ale unei educaţii desăvârşite şi ale unei camaraderii care de multe ori reuşeşte să mă impresioneze până în vârful urechilor, mă fac să mă simt de multe ori tare norocos că l-am întâlnit. De prisos să vă spun că nu ne-am văzut niciodată şi că tot ce ne leagă deja s-a consumat până acum doar la distanţă. Cristi vă propune astăzi Caponata, o poveste pe care de multă vreme mă gândeam s-o încerc şi eu. Lectură plăcută!

“Ma trezisem de vreo 10 minute, dar mai stateam intins in pat. Cald inca in camera, caloriferul electric isi terminase programul de noapte de vreo jumatate de ora. De-afara razbateau sunete de cauciucuri pe asfaltul grunjos. In pauze, cateva pasarele isi faceau loc in urechile mele cu sunetul lor voios.

Deodata, suna mobilul. Ma uit la ceasul mic de pe un dulap: 8.50. “Cine sa sune asa dimineata?”, imi zic, gandindu-ma deja ca trebuie sa fie cineva din Romania, acolo unde timpul se apropia de 11. Ma ridic din pat, ies repede din camera pentru a nu-mi trezi consoarta, ma uit pe ecran, numar de mobil romanesc. Raspund, si o voce cu un accent britanic interesant, ma intreaba de sanatate.

Cam asa a inceput pentru mine dimineata zilei de luni a acestei saptamani. Asa a inceput si ceea ce avea sa se transforme intr-o cerere prietenoasa de a contribui cu un text in aceasta saptamana pe Pranzul din Caserola.
Si cum calatoria culinara pe care am facut-o de curand in Sicilia e inca proaspata in memorie, am zis sa va impartasesc astazi modul de preparare al unei gustari tipic siciliene, pe baza de vinete, in special. Se numeste caponata si este un preparat vegetarian si foarte gustos, care se serveste doar rece. Si niste scuze: nu am facut poze la toate etapele de pregatire, insa voi incerca din descriere sa va fac prepararea usoara.

Ingrediente (pentru patru portii): doua vinete medii; 200 grame masline verzi; 50 grame capere; doua tulpini de telina; 4 linguri de sos tomat natural sau 4 rosii proaspete dulci; doua cepe mari; 125 ml otet de calitate; o lingura zahar; frunze de busuioc, proaspete sau uscate; ulei de masline extravirgin.

Sunt mai multi pasi pregatitori, pana la prepararea in sine a produsului final. Trebuie doar putina rabdare si timp dedicat.

Taiati vinetele, cu coaja cu tot, in bucatele cam de 2/3 cm maxim; puneti apoi aceste bucatele intr-un vas cu apa sarata, pentru doua ore; dupa cele doua ore scurgeti-le bine de tot, si cu ajutorul unor prosoape de hartie absorbante; toata aceasta etapa de inmuiere NU este obligatorie, dar face parte din etapele traditionale clasice siciliene;
Daca aveti capere sarate, desarati-le intr-un bol cu apa fierbinte, pentru vreo 5 minute; scurgeti-le apoi bine;
Puneti cele doua tulpini de telina in apa fierbinte pentru 3 minute, scoateti-le si puneti-le apoi pentru 5 minute intr-un vas cu apa rece;

Acestia au fost pasii pregatitori, acum incepe joaca:

Intr-o tigaie solida si mai inalta, de sosuri (sauce pan), incalzita in prealabil, puneti la perpelit pentru cateva minute, in ulei de masline, ceapa taiata marunt, caperele si maslinele, acestea fara a fi taiate marunt, ci poate doar pe jumatate;

Adaugati cele 4 linguri de sos tomat sau cele 4 rosii proaspete, taiate bucati, fara seminte insa;

Amestecati totul cu o lingura de lemn si odata ce s-a format un produs omogen, cu o culoare omogena, inchideti focul;

In alta tigaie, oarecum in paralel, prajiti in ulei de masline vinetele maruntite si scurse de apa (daca le-ati inmuiat); in aceeasi tigaie adaugati apoi telina taiata marunt (cam 1 cm); amestecati cam doua minute;

Luati apoi amestecul de vinete si de telina si puneti-l peste vasul in care ati facut sosul tomat cu ceapa, cu caperele si maslinele; reaprindeti focul (mic) si amestecati pentru 5 minute totul, pentru ca aromele sa se imprieteneasca placut;

Puneti acum in amestec zaharul si otetul, amestecati domol, si dupa inca 2-3 minute la foc mic, stingeti focul si acoperiti vasul cu un capac.

Tot ce aveti acum de facut e sa asteptati sa se raceasca de tot si sa bagati vasul la frigider. Caponata se serveste rece si garnisita cu frunzulitele de busuioc deasupra (evident, puteti pune patrunjel sau coriandru, daca nu aveti busuioc proaspat).

Pofta buna!”

MENIUL DE PRÂNZ! 14 APRILIE, LA KOPEL’S.

copolovici — Wed, 14 Apr 2010 04:59:36 +0000

Pentru vegetarieni, supa este de fasole verde, cu suc de roşii, legume proaspete şi, la cerere, o lingură de smântână pentru cei mai puţin “nazişti” Tot în meniul vegetarian, la felul al doilea facem ciuperci înăbuşite cu sos roşu şi vin bun, după o propunere pe care o puteţi găsi într-unul dintre articolele mai vechi. În meniul pentru “carnivori”, la felul I tronează o sfântă de ciorbă ţărănească plăsmuită din ciolan afumat cu dichis, felul al II-lea fiind rezervat unei tochituri moldoveneşti clasice, cu carne de porc, cârnaţi şi ficat de pasăre, mămăliguţă, brânză rasă şi ou la cerere. Ca de obicei, ambele meniuri includ şi o băutură răcoritoare la pahar, meniul vegetarian este 19,90 RON şi meniul “regular” este 22,50 RON. Tot ca de obicei, pâinea şi apa sunt din partea noastră. Poftă bună!

MACARONI DIABLO (CU ANŞOA ŞI ARDEI COPT)

copolovici — Wed, 03 Mar 2010 05:58:36 +0000

Pentru unii, dulce-acrişor poate fi maxima extravaganţă de gust la care vor opri aceste paste. “Diablo”, însă, au devenit cu adevărat numai după ce, la final, le-am strivit câţiva ardei iuţi uscaţi, competenţi ca o armată de termite hămesite. Vorbim mai departe despre un sos deştept, aproape negru, în care file-urile de anşoa, ardei copţi şi roşiile proaspete se întâlnesc pentru a crea contraste mai mult decât interesante.

Ingrediente pentru două porţii: macaroni – un snop cu diametrul de 5-6 centimetri; fileuri de anşoa – 5-6 bucăţi; ceapă verde – 4-5 fire; usturoi – doi căţei; ardei capia copt – 60-70 de grame; roşii proaspete – 2 bucăţi nu prea mari; vin roşu dulce – 70-100 ml; suc de roşii – 100 ml; rozmarin – câteva ace; ardei iute mic uscat (piri piri) – după posibilităţi; ulei de măsline; cimbru uscat; boabe de coriandru proaspăt măcinate.

Pasul 1. Mi-am adunat toate ingredientele. Am curăţat ceapa şi usturoiul. Le-am tăiat mărunt. Am scurs bine file-urile de ansoa de uleiul din borcan. Le-am tăiat în jumătăţi. Am tăiat ardeii copţi în bucăţi nu prea mari. Am tăiat roşiile cuburi. Nu am folosit suc de roşii, ci passata pe care am diluat-o cu puţină apă. Am pus amă la fiert pentru paste, de care m-am ocupat în paralel cu sosul. Am încălzit tigaia şi am pus o lingură de ulei de măsline. Când s-a încălzit uleiul, am pus în tigaie ceapa, usturoiul şi bucăţile de anşoa. Am pus şi două şinguri de apă şi am sotat totul vreo două minute, pe foc puternic.

Pasul 2. Am adăugat în tigaie bucăţile de ardei copt. Au adus sosului o aromă uşor afumată. Le-am călit împreună cu celelalte ingrediente, amestecând mereu cu o spatulă de lemn. Vreo două minute. În această fază, sosul îmbină aroma sărată a file-urilor de anşoa cu aceea afumat-acrişoară a ardeilor copţi.

Pasul 3. Cât am călit ardeii copţi, amestecul din tigaie a secat şi a început să sfârâie. Am stins totul cu vin bun, dulce. Am avut o sticlă de “Lacrima lui Ovidiu” roşu, desfăcută încă din weekend, când prietenii noştri au fost nevoiţi să plece intempestiv, cu mult înainte de a fi terminat licoarea parfumată. Am micţorat focul şi am lăsat totul să fiarbă cu clocote mici, până ce mare parte din vin s-a evaporat, iar sosul a rămas destul de gros. Între timp clocotea apa pentru paste, am pus sare, am adus din nou la fierbere, am pus macaroni, le-am amestecat puţin şi le-am lăsat să fiarbă.

Pasul 4. Când sosul a fost suficient de gros, am pus roşiile proaspete, tăiate cuburi, şi sucul de roşii. Am amestecat din nou şi, tot pe foc nu prea puternic, am lăsat să fiarbă şi să scadă bine. La final am adăugat un vârf de linguriţă de cimbru uscat, strivit între degete, ca să-i stârnesc aroma. Am pus şi câteva boabe de coriandru proaspăt măcinat.

Pasul 5. Când pastele au fost gata, fierte al dente, le-am scurs bine într-o strecurătoare. Le-am răsturnat într-o cratiţă mai adîncă şi am turnat sosul fierbinte peste ele. Le-am amestecat bine, scuturând cratiţa şi permiţând sosului să pătrundă peste tot.

La final, în bolurile în care le-am împărţit în două porţii, am împrăştiat şi cele câteva ace de rozmarin. Porţia mea a avut piri-piri din plin, mi-am dat realmente foc întregii existenţe pentru un sfert de oră. Cealaltă porţie a primit o ploaie de parmezan ras proaspăt şi, din câte mi s-a povestit, a fost foarte bună. Recapitulând pe scurt povestea sosului, hai să vedem care sunt aromele din care a fost compus: usturoi, sevă proaspătă de ceapă verde şi aroma sărată, marină, a file-urilor de anşoa. Afumat-acrişor de la ardeii copţi. Dulceag-nobil-fructat de la vinul bun. Dulce-acrişor-blând d ela roşii şi passata. Iute-focos de la piri-piri. Crezi că eşti destul de puternic să încerci asta?

DE POST: PRAZ UMPLUT

copolovici — Thu, 25 Feb 2010 06:17:30 +0000

Eh… un fel de-a spune Am golit nişte tulpini de praz, păstrând câteva tuburi cilindrice. Am făcut o umplutură. Am umplut cilindrii. I-am pus la cuptor. Sigur că mare parte din umplutură n-a vrut să stea înăuntrul celor câteva “cannelloni”, poate şi din cauză că am folosit praz “adevărat”, de la “ţărani”, nu prazul de plastic, gros ca pe mână, de pe alte meleaguri. Dar de gustos… e bun

Ingrediente pentru două porţii: praz – două fire cu lungimea de aproximativ două palme; usturoi – doi căţei mari; ardei capia roşu – o bucată; roşii uscate – 3-4 bucăţi; straturile din interior ale firelor de praz; piper proaspăt zdrobit; coriandru proaspăt zdrobit; roşii decojite, în bulion – o cutie mică; suc de roşii sau passata – aprox. 100 ml; ulei de măsline – o lingură; puţină sare.

Pasul 1. Am curăţat toate legumele. Am tăiat capătul alb (vârful) şi capătul cu multe frunze al firelor de praz. Le-am spălat şi le-am tăiat în segmente lungi de aproximativ 7-8 centimetri. Le-am golit de straturile din interior, având grijă să nu deteriorez învelişurile pe care urma să le păstrez. În unele cazuri am păstrat un singur strat. În cazul zonelor mai greu de golit, au rămas câte două.

Pasul 2. Am tocat mărunt toate celelalte legume şi prazul scos din tuburile pe care le-am păstrat. Am încălzit tigaia, am pus lingura de ulei, legumele tocate şi două linguri de apă. Am sotat totul vreo două minute, pe foc mediu, amestecând tot timpul, până când lichidul din tigaie s-a evaporat, iar legumele s-au înmuiat puţin.

Pasul 3. Am zdrobit împreună boabele de coriandru şi piper.

Pasul 4. Am adăugat în tigaie conţinutul complet al cutiei de roşii decojite şi sucul lor, piper şi coriandru. Am amestecat bine, zdrobind roşiile cu spatula de lemn. Am micşorat focul şi am lăsat sosul să fiarbă cu clocote mici, câteva minute, amestecând din când în când. Am pus puţină sare şi am mai lăsat să fiarbă până ce sosul s-a îngroşat suficient. Am oprit focul şi am lăsat compoziţia să se răcorească.

Pasul 5. Am umplut tuburile de praz. Asta a fost o treabă destul de migăloasă şi vă avertizez că o să vă cam murdăriţi pe mâini dar trag nădejde că nu vă mai sperie treaba asta. După ce le-am golit cu grijă de parcă operam vreo tumoră cerebrală, a trebuit să le umplu cu aceeaşi atenţie, pentru a nu rupe cilindrii destul de fragezi de praz. M-am descurcat.

Pasul 6. Într-un vas de sticlă termorezistentă am pus întâi câteva linguri de passata de roşii (un fel de piure cu o consistenţă mult mai lichidă decât pasta de tomate, dar mai puţin “curgătoare” decât sucul. Dacă folosiţi suc de roşii, căutaţi unul adevărat, din roşii, ceva mai gros. Pe stratul roşu din vas am aşezat bucăţile de praz umplut. Am încălzit cuptorul cu un sfert de oră înainte şi am pus prazul la copt.

Dată fiind consistenţa “plăpână” a preparatului, prazul umplut nu stă mult la cuptor şi oricum nu la foc puternic. Mediu spre mic, dacă mă întrebaţi pe mine. Vreo 20 de minute, cât să se înmoaie şi să se coacă totul încet şi cuminţel. Cum ziceam, pe alocuri umplutura s-a înfrăţit nonşalant cu restul sosului din vas, dar prazul bun, copt şi îmbibat de arome, nu s-a plâns de treaba asta. Aşa cum nici eu n-am avut nimic să-i reproşez. Asta pentru că tot l-am felicitat că găsise o alternativă la clasicul praz cu măsline E foarte bun fierbinte, eu am cam tropăit pe lângă el până am putut să-l întreb de vorbă.

DE POST: TURNUL DE CONTROL (CU MĂMĂLIGĂ ŞI CIUPERCUŢE VRĂJITE)

copolovici — Thu, 18 Feb 2010 06:58:05 +0000

Să dăm mămăligii ce-i al mămăligii! Dar să-i dăm şi graţie, valori estetice, să o aducem în contemporan, să-i împrumutăm din imaginaţia şi inventivitatea atât de preţioasă omului. Lucrurile clasice eliberate de banalitate au menirea de a ne face existenţa mai colorată şi mai plină de înţelesuri. Ne întâlnim permanent cu asemenea ocazii şi poate că ar fi bine să le dăm atenţia cuvenită printre multele tonuri de gri în care de multe ori tindem să ne închidem. Postul este un demers mult prea valoros pentru a-l transforma într-un supliciu. Mai bine nu-l mai ţinem decât să-l suportăm ca pe o pedeapsă.

Ingrediente pentru două porţii: mălai pentru mămăligă – aprox. 250 g; ciuperci – 250 g; tulpină de ţelină – o bucată; ghimbir proaspăt – o bucăţică de 2-3 centimetri; ceapă verde – trei fire; vin alb sec sau demi-dulce – 100 ml; suc de roşii proaspăt – 100 ml; ardei capia roşu – o bucată; roşii uscate la soare – 3-4 bucăţi nu prea mari; pastă de ardei dulce – o linguriţă; turmeric – un vârf de linguriţă; frunză de dafin uscată – o bucată; piper proaspăt măcinat sau strivit – câteva boabe; cimbru uscat – o jumătate de linguriţă; ulei de măsline – două linguri; pătrunjel proaspăt; sare doar dacă mai e nevoie.

Pasul 1. Am curăţat ceapa, ardeiul capia şi ghimbirul. Mi-am adunat toate ingredientele pe un colţ de masă. Povestea cu ciupercile e pe foc rapid, deci e bine să aveţi totul la îndemână pentru a vă putea dedica atenţia amestecatului în tigaie.

Pasul 2. Am folosit un mix de ciuperci la borcan, dar sigur puteţi face treaba asta cu exact ciupercile care vă plac mai mult sau pe care le aveţi la îndemână. Amestecul meu de ciuperci a avut ghebe, pleurotus, urme vagi de mânătarcă, shiitake şi ciuperci obişnuite, de crescătorie. Pentru că erau la borcan, le-am scurs bine de lichidul în care stătuseră.

Pasul 3. Am făcut o mămăligă, aşa cum o fac de obicei: apă la fiert (cam câtă apă e în cratiţă, aceea va fi şi cantitatea de mămăligă), sare în apă când a clocotit, amestecat “în vîrtej” cu o spatulă sau lingură de lemn. Pun mălaiul cu mâna stângă, în ploaie continuă, în mijlocul vîrtejului pe care-l stârnesc în apă cu mâna dreaptă mânuind spatula. Fiecare alege densitatea dorită, mie îmi place mămăliga mai vârtoasă. O mămăligă corect fiartă stă pe foc aproximativ 20 de minute după ce aţi pus tot mălaiul. Am pus mămăliga fierbinte într-un vas nu foarte adânc şi am nivelat-o la suprafaţă. Am scos-o pe balcon, să se răcească.

Pasul 4. Am tocat mărunt ceapa, tulpina de ţelină, ghimbirul, ardeiul capia şi roşiile uscate. Am încălzit două linguri de ulei în tigaia mea cea mai mare antiaderentă, încălzită bine înainte de a pune uleiul. Am pus legumele în tigaie şi, amestecând permanent, am călit pe foc puternic, un minut.

Pasul 5. Am pus ciupercile şi am continuat să amestec alte două minute, până ciupercile au început să sfârâie.

Pasul 6. Am amestecat repede pasta de ardei dulce, până am încorporat-o bine în compoziţie.

Pasul 7. Am pus piperul, praful de turmeric (nu este esenţial, puteţi şi fără el) şi frunza de dafin. Am amestecat repede până ce totul a început să sfârâie din nou. Am stins cu păhărelul de vin şi am continuat să amestec până ce s-a evaporat aproape complet. În urma vinului, în tigaie a rămas puţin sos destul de consistent, care a îmbrăcat toată compoziţia.

Pasul 8. Tot pe foc puternic am pus şi sucul de roşii, care a desăvârşit consistenţa şi gustul proaspăt, puţin înţepător şi acid al (hai să zicem) micuţei tocăniţe de ciuperci. Arome destul de multe, pătrunzătoare, ghimbirul dând întregii istorioare o tuşă uşor exotică.

Am tăiat mămăliga cu un disc metalic, de formă rotundă. Am tăiat discurile de mămăligă în mai multe felii ceva mai subţiri. Desigur, puteţi da mămăligii orice formă doriţi, iar dacă nu aveţi o formă rotundă cu care să tăiaţi la final, puteţi pune mămăliga fierbinte într-un pahar termorezistent sau într-un ibric, într-un castron, în orice recipient al cărei forme o va lua mămăliga rece.

Am alternat discurile de mămăligă cu porţii potrivite de tocăniţă şi a ieşit ceea ce vedeţi. Eu m-am distrat. Sper să vă tenteze şi pe voi.

CHIFTELUŢE DE VITĂ CU SOS

copolovici — Tue, 02 Feb 2010 09:57:06 +0000

Aş fi renunţat bucuros la toate imaginile “agăţate” acestei propuneri dacă aş fi putut să vă transmit măcar o părere din aroma sosului cu care am îmbrăcat totul. Altfel, nimic extraordinar, dar vorbim despre nişte biluţe din carne doar de vită, mai degrabă puţin rumenite decât prăjite, apoi plimbate prin “marele sos”. Haideţi să vedem împreună nişte chifteluţe care sigur o vor face pe “Tanti Mioara” să strâmbe din nas Şi mie asta-mi place tare!

Ingrediente pentru două-trei porţii: carne de vită tocată – 400 g; cartof – unul mic; usturoi – doi căţei; ceapă – două mici sau una mai mare; ouă – două; pătrunjel proaspăt – câteva frunze; cimbru uscat – o jumătate de linguriţă; sos de soia – două linguriţe; roşii cherry – vreo zece; ardei capia – unul mic; zahăr – o linguriţă; suc de roşii – aprox. 300 ml; sare, piper, mărar proaspăt tocat, o frunză de dafin.

Pasul 1. Am curăţat cartoful, ceapa şi usturoiul. Le-am tăiat în bucăţi mai mici şi le-am pus într-un vas mai adânc, împreună cu carnea tocată. Am pus sosul de soia, piper, cimbrul uscat, strivit între degete, ouăle şi frunzele de pătrunjel.

Pasul 2. Am transformat totul în pastă, cu blenderul vertical de mână. Am amestecat bine, până ce toată compoziţia a fost omogenă. Am pus cartoful doar pentru a mai “afâna” consistenţa dură a cârnii de vită. Am evitat orice alt tertip clasic al tocăturii pentru chiftele, gen miez de pâine şi alte prostioare.

Pasul 3. Am format mici sfere, mai mult sau mai puţin regulate, din compoziţia pentru chiftele. Nu le-am tăvălit prin făină, nu le-am pus nimic altceva în afară de ceea ce am trecut la ingrediente.

Pasul 4. Am prăjit chiftelele pe toate părţile, în nu foarte mult ulei de măsline (au stat în ulei cam până la sfert). Le-am scurs apoi într-un castron în care am aşezat câteva şerveţele duble. Le-am lăsat să se scurgă bine.

Pasul 5. Am curăţat a doua ceapă şi ardeiul capia. În altă tigaie decât cea în care prăjisem chifteluţele, am încălzit două linguri de ulei de măsline şi am călit ceapa şi ardeiul capia tăiate fin, împreună cu o foaie de dafin, un praf de cimbru uscat şi câteva boabe de piper. Nu le-am ţinut mai mult de două minute, doar cât s-au înmuiat puţin.

Pasul 6. Am pus zahărul şi am amestecat repede, până s-a caramelizat şi s-a omogenizat cu restul de sos lăsat de ceapă şi de ardei. N-a durat mai mult de un minut, pe foc nu foarte puternic, ca să nu se ardă.

Pasul 7. Am spălat roşiile cherry, le-am tăiat pe jumătate şi le-am aruncat în tigaie. N-am vrut să le prăjesc sau să le fierb, ci mai degrabă să le înmoi puţin, lăsându-le aroma şi consistenţa proaspătă. Pentru asta am dat focul mai mare şi am plimbat roşiile prin sosul deja existent, vreme de vreo două minute.

Pasul 8. Am pus apoi sucul de roşii şi am continuat să amestec. Am lăsat focul mare, astfel încât sucul să fiarbă repede, să se îngroaşe la fel de repede şi să fiarbă cât mai puţin roşiile cherry. Să devină totul un sos suficient de “pregătit”, dar cu o aromă proaspătă. Mi-ar fi trebuit aici două frunze de busuioc proaspăt, dar m-am mulţumit cu câteva degete de mărar proaspăt tocat.

Simplu, nu? Totul a durat mai puţin de 45 de minute, mă refer inclusiv la prăjitul chiftelelor. Am amestecat chiftelele răcorite cu sosul fierbinte şi le-am lăsat câteva minute, să-şi facă mici confidenţe şi să se împrietenească bine. Sigur că vorbim despre nişte chiftele marinate, dar parcă nu prea seamănă la “apucături” cu cele pe care le ştiaţi deja, iar eu unul sunt mulţumit de gustul final. Sunt foarte curios cum vi se vor părea dacă veţi încerca această propunere în propria voastră bucătărie.

PULPE DE CURCAN CU FARFALLE PICANTE

copolovici — Tue, 19 Jan 2010 09:51:24 +0000

Sunt foarte multe bucate pe care ajungem să le concepem doar din dorinţa de a crea o variaţiune, o alternativă la ceea ce am făcut sau am mâncat la masa altuia ori în restaurante. Alcătuiri ce răspund la veşnica întrebare: “Bine, dar eu ce fac cu astea?”. Mi-am pus aceeaşi întrebare cu câteva zile în urmă, după ce luasem două pulpe inferioare de curcan gândind ambiguu că “le-oi găsi eu o întrebuinţare la un moment dat”. Sigur că o supă sau / şi o friptură de curcan la cuptor ar fi întotdeauna un răspuns de “top of mind”. Nici eu n-am fost foarte departe, dar garnitura poate fi o noutate.

Ingrediente pentru 3-4 porţii: pulpe inferioare (dacă mai aud neaoşul şi perifericul “ciocănele” şi la adresa ciomegelor ăstora de umanoid preistoric, probabil că mă voi îmbolnăvi de icter mecanic) de curcan – două bucăţi; rozmarin uscat; sare de mare; ulei de măsline; o bucată de ghimbir; o bucată de lime; o căpăţână de usturoi. Pentru garnitură: farfalle uscate (paste în formă de fundă) – 200 g; ciuperci shiitake uscate – un pumn; usturoi – doi căţei; suc de roşii – un pahar: sare, piper, cimbru, ulei de măsline.

Pasul 1. Înainte de toate, am pus ciupercile shiitake la hidratat, într-un castron cu apă călduţă, amestecându-le din când în când. Cu ce sunt shiitake mai breze decât alte ciuperci? În primul rând mă ajută să mai scap de clasicele ciuperci albe sau de pleurotuşii de care m-am plictisit încă de-acum două vieţi, dar pe care foarte rar am cu ce să le înlocuiesc. Shiitake au aroma lor aparte şi stau bine în sosuri, împrumutând din aroma lor întregului preparat. Trebuie să stea în apă cel puţin 20 de minute. Găsiţi ciuperci shiitake conservate sau uscate, în magazinele cu ingrediente chinezeşti. Dacă mai ştiţi şi alte locuri, nu ezitaţi să le spuneţi şi altora.

Pasul 2. Am spălat pulpele de curcan şi le-am uscat cu prosoape de bucătărie. Le-am frecat cu ulei de măsline, sare şi rozmarin.

Pasul 3. Am pregătit tava mea deşteaptă pentru friptură, cu grătar cocoţat pe picioare de metal. Am pus în tavă apă călduţă destul de multă, usturoiul tăiat mare, bucata de ghimbir ciopârţită în câteva fragmente, lime tăiat felii şi puţină sare. Un fel de saună aromată, în aburii căreia curcanul să se coacă umed, să nu se usuce. Am pus grătarul, pulpele pe grătar şi am pus totul în cuptorul încălzit încă de când mă apucasem de treabă. Da, vă recomand cu multă căldură o astfel de tavă.

Friptura a stat în cuptor la foc mediu, aproximativ două ore. Normal că mi-am văzut de multe alte treburi între timp, dar la un sfert de oră am tot răsucit pulpele pe grătarul tăvii, cât să se bucure din plin, pe toate părţile, de aburii aromaţi din tavă. Am reuşit să nu le usuc, dar să le ajut să se coacă bnine, păstrându-şi suculenţa şi savoarea.

Pasul 4. Am pus apă la fiert pentru farfalle. Când a clocotit, am pus sare şi am amestecat. Când a clocotit din nou, am pus pastele şi le-am amestecat puţin. Le-am lăsat să fiarbă cât am făcut sosul. Când au fost fierte, le-am scurs de apa în care au fiert şi le-am pus pe farfurie.

Pasul 5. Am scurs ciupercile shiitake şi pe cele mai mari le-am tăiat în jumătăţi. Pe cele mici le-am lăsat întregi, dar în ambele cazuri am scos picioruşele, care de obicei rămân tari, indiferent de cât ţii ciupercile la înmuiat.

Pasul 6. Am curăţat usturoiul, l-am tocat mărunt. Am încins două linguri de ulei de măsline în wok şi am călit usturoiul.

Pasul 7. Am pus ciupercile şi le-am călit vreo cinci minute, pe foc puternic, amestecând permanent.

Pasul 8. Am adăugat sucul de roşii în cantităţi mici, amestecând mereu cu spatula de lemn. Am permis astfel sosului să se îngroaşe treptat, să fiarbă repede şi să nu curgă. La final am dres de sare şi piper. Am pus şi nişte piri-piri uscat (ardei iute), dar nu unul, ca omul normal la cap, ci trei, cât să mă mir că se carbonizează lingura de lemn în sos Glumesc, nu s-a carbonizat, dar sosul a fost IUTE.

Pe farfurie, am pus pat de farfalle, sos roşu cu ciuperci shiitake şi bucăţi de friptură de curcan. Nimic mai simplu. Cum ziceam şi la început, e doar o variaţie, o alternativă. Propria imaginaţie sau conţinutul propriei cămări poate naşte oricând alte combinaţii, alte poveşti, alte surprize pentru cei din jur.

Socoteli. Timp: friptura – două ore; garnitura – 40 de minute. Bani: aprox. 7.5 RON / porţie.

DE POST: TOCĂNIŢĂ DE CIUPERCI

copolovici — Wed, 09 Dec 2009 12:20:02 +0000

Tot în Post…Şi tot în ciuperci ne e baza . După ciupercile umplute de la începutul săptămânii, m-am gândit să mă ocup şi de o propunere pentru aceia dintre voi care preferă mâncărurile cu sos, în care să înmoaie o bucată de pâine şi pe care să-l şteargă cu atenţie de pe farfurie, la sfârşit. Dar pentru asta trebuie sos bun, scăzut cu răbdare, chiar dacă nu punem mare lucru în el. Cam ca în cele ce urmează.

Ingrediente. Pentru două porţii: ciuperci – vreo cinci bucăţi mari sau două mâini zdravene dacă sunt mai mici; usturoi – cinci-şase căţei mari; suc de roşii – o jumătate de litru; vin roşu sec – 100 ml; cimbru uscat – o jumătate de linguriţă; foaie de dafin – o bucată; câteva frunze de busuioc proaspăt; ardei gras – 1/4; ardei iute – 1/4; sare, piper, ulei de măsline.

Pasul 1. Am curăţat ciupercile de primul strat de pieliţă de deasupra pălăriilor, le-am tăiat în bucăţi mari şi le-am pus pe “hold”.

Pasul 2. Am curăţat şi am tocat ardeiul gras şi cel iute. Am curăţat usturoiul şi l-am zdrobit sub lama cuţitului. Le-am călit pe toate, în ulei de măsline, împreună cu picioruşele ciupercilor.

Pasul 3. Am stins totul cu vin şi am lăsat să fiarbă pe foc puternic, să scadă repede, în vreo cinci minute.

Pasul 4. Am pus cimbru uscat, sare şi piper, apoi am adăugat bucăţile de ciuperci şi am mai călit cinci minute, amestecând.

Pasul 5. Am dat într-un clocot sucul de roşii, într-o cratiţă, cu câteva frunze de busuioc proaspăt, dafin, sare şi piper.

Pasul 6. Am adăugat sucul de roşii în tigaia adâncă în care călisem restul ingredientelor, am amestecat şi am lăsat să fiarbă pe foc mediu spre mare, acoperit, vreme de un sfert de oră. Am dat apoi capacul la o parte şi am mai fiert până ce sosul s-a îngroşat, alte zece minute.

Socoteli. Timp: aproximativ 50 de minute. Bani: aprox. 3.5 RON / porţie.

Ştiu deja că multora dintre voi vă plac ciupercile. Mie zău că-mi plac sub toate formele şi pregătite în multe feluri. Care sunt preferatele voastre? Mie mi-e dor de nişte ghebe proaspete şi zău că sunt în căutarea unei surse permanente de ciuperci bune de pădure, la un preţ de bun simţ. Help?

SARDINE CU ARDEI CAPIA COPŢI

copolovici — Wed, 09 Dec 2009 11:49:27 +0000

Orice medic şi orice mâncăcios cu conştiinţa cât de cât împăcată vă va spune că sardinele sunt o sursă foarte bună de Omega 3, cu atât mai mult sardinele proaspete, preparate cât mai simplu: coapte, fripte pe grătar sau aburite. Nicidecum prăjite în ulei, cât despre tradiţionalul “tratament” cu tăvăleală prin făină să nici nu deschidem subiectul. Le-am găsit foarte proaspete în hala de peşte din Obor şi le-am pregătit cu sos de ardei capia copţi la cuptor.

Ingrediente. Pentru 2-3 porţii: sardine proaspete – 8-10 bucăţi; ardei capia – vreo zece; usturoi – 5 căţei mari; cimbru, sare, piper, ulei de măsline, câteva frunze de salvie; suc de lămâie, suc de roşii – 100 ml.

Pasul 1. Doar câteva ingrediente pentru un sos care să completeze perfect gustul proaspăt, marin, al sardinelor doar trecute prin cuptor, coapte doar cât să nu fie crude şi să-şi păstreze o întreagă zestre de bunătăţi pentru organism. Am spălat ardeii capia şi le-am tras o poză, după bunul obicei

Pasul 2. Am şters ardeii de apă şi i-am pus la cuptor, pe o tavă, cu o coală de hârtie de copt dedesubt. La foc puternic. Au fost gata în aproximativ o jumătate de oră.

Pasul 3. Între timp am curăţat sardinele. Adică le-am despicat pe abdomen, am scos tot şi le-am spălat bine. Nu le-am tăiat capetele pentru că mi-a fost teamă să nu le deteriorez prea tare. Oricum, aspectul şi mirosul mi-au spus încă din piaţă că sunt foarte proaspete, că nu fuseseră congelate în prealabil şi că nu aveam motive de teamă.

Pasul 4. Am scos ardeii din cuptor, i-am lăsat să se răcorească şi i-am curăţat de cotoare, de pieliţă şi de seminţe.

Pasul 5. Am pus sardinele pe o tavă, cu o coală de hârtie de copt. Am pus pe sub şi printre ele câteva frunze proaspete de salvie, am stropit sardinele cu puţină sare, puţin suc de lămâie şi ulei de măsline. Le-am pus în cuptorul încins, la foc mediu spre puternic, aproximativ 20 de minute.

Pasul 6. Am călit căţeii de usturoi zdrobiţi sub lama cuţitului, cu două-trei linguri de ulei de măsline. Am tăiat ardeii capia fâşii, i-am adăugat în cratiţa în care se călea usturoiul, am adăugat sucul de roşii, puţin cimbru uscat, am amestecat şi am lăsat pe foc vreme de cinci minute, cu capac. Să se înăbuşe, să se pătrundă, să se împrietenească între ele

Pasul 7. Am scos sardinele din cuptor. Am aşezat pe farfurie două-trei linguri de sos şi am pus sardinele peste. Sosul nu a făcut decât să susţină gustul delicat şi consistenţa firavă a cărnii de sardină, dându-mi asigurarea deplină că pregătisem ceva foarte sănătos şi bun la gust.

Socoteli. Timp: aprox. 50 de minute. Bani: aprox. 4 RON / porţie.