Bună treabă pastele fierte "al dente" într-o salată, laolaltă cu multe verzituri, brânză şi un sos proaspăt, făcut de tine şi amestecat cu restul ingredientelor chiar în farfurie, înainte de a băga furculiţa "la înaintare". Dar, ca şi în cazul pastelor "clasice", e bine să alegi anumite paste pentru anumite tipuri de salate. De exemplu, atunci când le pui lângă frunze crude sau lângă un sos pesto, mie mi se par potrivite pastele care conţin legume chiar în aluat, pastele "colorate" cu morcovi sau spanac sau roşii sau păstârnac sau....

Ce înseamnă în cazul ăsta "foarte rapidă"? Vreo zece minute. Deşi aş fi putut să-i spun "Salată de ton cu o singură mână", dar mi-a fost teamă că unii ar putea înţelege că tonul meu era ciung :) Nu, cu o singură mână am făcut salata asta. Cu stânga, pentru că dreapta era ocupată cu aparatul foto :)

Urechile de lemn sunt ciupercile negre, chinezeşti, care se cumpără uscate, deshidratate, şi pe care le ţinem în apă călduţă vreo 15 minute înainte de a le pune în ceea ce pregătim. Cred că sunt unul dintre acele ingrediente care fie nu-ţi plac deloc, fie îţi plac la nebunie. În plus, sunt foarte sănătoase şi dau o mână de ajutor mai multor sisteme ale organismului uman. Eu le cumpăr din magazinul chinezesc din Colentina, iar de data asta le-am folosit într-o salată simplă, cu piept de pui.

Oricine poate găti. Asta au stabilit deja alţii. Insist şi adaug: oricine poate face o salată. Din punctul de vedere al dificultăţii preparării, îmi vine să spun că salatele sunt alegerea fericită a celui care a refuzat să înveţe să facă tartine şi sanvişuri. Numai că, pentru o salată bună, bine făcută, secretul cel mai important rămâne alegerea ingredientelor bune, proaspete, care să transforme experienţa unei "banale" salate într-o întâmplare fericită, la momentul potrivit, pe măsura poftei şi respectului pentru lucrul bine făcut. Vă propun să vedeţi mai departe ce vreau să spun.

Pentru propunerea de duminică seara, din programul lui Petru Stratulat, de la Radio Guerrilla, dar şi pentru înviorarea capetelor prea încinse de febra votului, m-am gândit la o treabă foarte simplă, de origine libaneză, fără urmă de carne, dar cu energie multă şi arome proaspete. Fattoush este un amestec de frunze verzi şi alte câteva ingrediente simple şi uşor de găsit.

Numele e prea puţin important, dar pentru că am făcut salata asta duminică seara, după câteva ture de parc mai "în forţă", am zis că n-ar fi rău să-i spun aşa. Multe frunze proaspete şi verzi, un dressing "electric" şi alte câteva ingrediente la îndemână, pentru consistenţă şi arome diferite, care au dat o adevărată petrecere în castron.

Desigur, doar o salată de vinete. Dar nu una foarte obişnuită. Într-un amestec cumpătat cu câteva linguri de pastă de susan (tahina), ingredientul-cheie-minune al humus-ului şi al altor găteli de inspiraţie "Middle East". Vinete cu un gust special dat şi de alte câteva ingrediente pe care sunt convins că nu le folosiţi în mod obişnuit în salata clasică, sare.

Asta e o povestioară destul de scurtă, foarte simplă, care face parte din categoria "treburi bune, făcute altfel decât la ştiam până acum". Sunt o mulţime de artificii culinare pe care le facem într-un anume fel pentru că aşa le-am învăţat, aşa ne-am obişnuit să le facem şi, din grabă sau de dragul rutinei, nu ne bate gândul să le schimbăm, să le încercăm într-o altă variantă. M-am lăsat cucerit de Scordalia încă din prima vacanţă în Grecia şi, uneori, de dor de pini răcoroşi, taverne aromate şi escroci simpatici, o încerc lângă diverse bucate.

Pam-pam! Uite că am ajuns şi la ziua de joi din săptămâna dedicată exclusiv Puiului Antistres de la Agricola Bacău. Câştigătorul etapei de ieri este...trrrrrrrr......pamparampampaaaaaaaam.....Raluca Nicolae! Propunerea de astăzi este cu un pui împănat cu arome la îndemâna oricui, un amestec blând, aproape candid, care te poate lesne proiecta într-o lume a liniştii şi a comuniunii cu echilibrul cosmic... Eh, sigur că glumesc, dar povestea de azi chiar este una foarte echilibrată în gust şi aromă. Tema zilei?  Compunere: o zi din viaţa puiului antistres, aşa cum v-o imaginaţi voi, de la prima oră a dimineţii şi până la asfinţit.