Pesto. Un fel de "elixir" plin de arome, uşor de făcut în casă, capabil să dea tonul general în foarte multe alcătuiri gastronomice rapide. Nu ştiu dacă v-am mai spus sau dacă aţi aflat de pe altundeva, dar pesto devine cu adevărat bun după câteva săptămâni de stat în frigider, bine închis într-un borcan "cu şurub". Mi-am adus aminte de un astfel de borcănel conţinând un pesto de rucola pe care l-am făcut cu mai multă vreme în urmă. Un pesto în care pusesem miezuri de seminţe de floarea soarelui şi de dovleac. În jurul lui am creat ceea ce urmează.

Sunteţi gata? Adică aţi terminat toate treburile şi vă îndreptaţi cu paşi repezi către weekend? Hai să vă mai dau o mână de ajutor. Trei tentaţii dintre cele apărute până acum aici, cu listă completă pentru cumpărături şi buget aproximativ. Gata imprimanta? Sau măcar pix şi hârtie? Start!

Aud tot mai des întrebarea: "Ce pot să fac cu un piept de pui?". Asta după ce majoritatea ne-am plictisit de veşnicul piept de pui la grătar, uneori prea pătruns, prea uscat, prea înecăcios... Cu toate astea, pieptul de pui rămâne una dintre cheile unei diete mai echilibrate, mai uşoare. De-aici şi nevoie de imaginaţie, de înlocuire a plictisului cu preparate gustoase şi apetisante, care să nu ne transforme masa în rutină. Mai jos, încă un exemplu de pui preparat în maximum 15 minute, cu un ingredient mai puţin folosit în bucătăriile din România.

Povestea asta este din categoria clasică a lui "ce gătesc repede pentru nişte oaspeţi neprevăzuţi?" sau pentru că pur şi simplu mă grăbesc şi nu am timp să "elaborez" prea mult în bucătărie. O foaie de aluat gata făcut (cu o mare condiţie ca aluatul să fie unul bun şi să nu aibă un gust puternic de margarină ieftină) şi o umplutură pe care o poţi face în mai puţin de 15 minute, în tigaie. Plus aproape douăzeci de minute în cuptor, la rumenit. Ce zici? Pare o socoteală destul de bună în combinaţie cu imaginea de mai sus?

Nu e doar o supa foarte simpla, ci si una foarte potrivita verii, in care aromele mai multor legume proaspete se intilnesc si se imbratiseaza cu mestesugul si ingeniozitatea bucatariei mediteraneene. Minestrone este ca o joaca de copii care s-au pus pe invatat nume de legume si acum le clasifica in functie de consistenta. Finalul, insa, este mai mult decit matur, o lingura de pesto de rosii facind diferenta dintre Minestrone si o banala ciorba de legume. Nu-i asa ca v-ati plictisit de fierturile de legume ce seamana cu orice alta ciorba, doar ca nu au carne? Pentru ca:

Hem? "Bavette al aglio con pesto"? Numele italienesc mi-a sunat cam nesigur in conditiile scandalului pe care-l traversam :). Si de data asta o facem fara poza la catastif, intrucit reteta e simpla, de-a dreptul banala. Deci:

Hem? "Bavette al aglio con pesto"? Numele italienesc mi-a sunat cam nesigur in conditiile scandalului pe care-l traversam :). Si de data asta o facem fara poza la catastif, intrucit reteta e simpla, de-a dreptul banala. Deci:

Pesto. Un fel de "elixir" plin de arome, uşor de făcut în casă, capabil să dea tonul general în foarte multe alcătuiri gastronomice rapide. Nu ştiu dacă v-am mai spus sau dacă aţi aflat de pe altundeva, dar pesto devine cu adevărat bun după câteva săptămâni de stat în frigider, bine închis într-un borcan "cu şurub". Mi-am adus aminte de un astfel de borcănel conţinând un pesto de rucola pe care l-am făcut cu mai multă vreme în urmă. Un pesto în care pusesem miezuri de seminţe de floarea soarelui şi de dovleac. În jurul lui am creat ceea ce urmează.