Nu ştiu dacă v-am mai spus, dar eu unul aş putea trăi doar cu peşte şi fructe de mare când vine vorba de "ce-ţi place să mănânci?". Şi, cu siguranţă, aş trăi mai mult. Atât mulţumită faptului că sunt sănătoase pentru organism, cât şi din punctul de vedere al tonusului mental, foarte bine "gâdilat" de lighioanele marine preparate rapid, dar gustos. Despre asta vă vorbesc în cele câteva rânduri şi imagini de mai jos, despre ceea ce în restaurantul Kopel's, al cărui coproprietar sunt, am numit "Grapes of Joy", în deplină antiteză cu un titlu aflat la polul opus, "Fructele mâniei". Asta ca să înţelegeţi şi mai bine relaţia mea cu fermecătoarele fructe de mare.

Tentacule... ochi bănuitori privind de dincolo de straturi tulburi de piele... cerneluri întunecate, folosite ca armă de învăluire şi protecţie în faţa inamicilor mai puternici şi infinit mai nebăgători de seamă... Haide, bre... Vorbim despre o sepie umplută, vorbim despre mâncare, ce atâta lirism subacvantic? :) Pentru că încă îmi doresc să vă împrietenesc mai tare cu vietăţile marine, vă voi povesti mai departe despre o sepie foarte simplă, umplută cu nişte fraţi calamari micuţi şi cu verzituri aromicioase, numai bune pentru o astfel de încercare. Totul foarte simplu şi suficient de rapid.

Curry. Am mai vorbit despre acest amestec de mirodenii creat de iscusinţa şi de experienţa bucătăriei asiatice. Dacă pe alte continente "masala" (un alt tip de mix de ierburi şi seminţe aromate) dă numele mai multor bunătăţi cu sau fără sos, curry îşi împrumută şi el numele de brand mai tuturor preparatelor în care este inclus. Cu mai mult timp în urmă, vă propuneam o versiune rapidă a unui curry de pui. Prefer varianta de influenţă thailandeză care presupune utilizarea laptelui de cocos pentru că mie mi se pare că echilibrează în mod foarte plăcut forţa amestecului de condimente şi pentru că se potriveşte cu mai multe tipuri de carne şi cu legumele dintr-un curry. De curând m-am întrebat cum aş putea combina câteva cuburi de somon cu câteva cozi de creveţi şi am ajuns la istorioara de mai jos.

Fiind un impatimit al fructelor de mare, am ales sa numesc varianta asta "martie" pentru ca le gatesc in destul de multe feluri carora nu vad de ce le-as gasi vreun nume sofisticat. Multi romani inca se sperie cind aud de fructe de mare, le-au inramat frumos in zona "delicatese" ori pur si simplu refuza sa se atinga de ele din varii motive. Ce nu stiu ei este ca fructele de mare sint foarte usor de pregatit, n-au nevoie de cine stie ce flic-flac-uri prin bucatarie si prepararea lor poate dura uneori mai putin decit aceea a unei banale supe de gaina. Altii se sperie de preturile lor, insa oferta din ce in ce mai bogata de pe piata le aduce, incet-incet, la un nivel accesibil. Pina la urma cred ca e vorba si de optiune. O bucata zdravana de ceafa sau muschi de porc, la 20-30 de lei, sau aproape un kilogram de fructe de mare, la acelasi pret?

Nu ştiu dacă v-am mai spus, dar eu unul aş putea trăi doar cu peşte şi fructe de mare când vine vorba de "ce-ţi place să mănânci?". Şi, cu siguranţă, aş trăi mai mult. Atât mulţumită faptului că sunt sănătoase pentru organism, cât şi din punctul de vedere al tonusului mental, foarte bine "gâdilat" de lighioanele marine preparate rapid, dar gustos. Despre asta vă vorbesc în cele câteva rânduri şi imagini de mai jos, despre ceea ce în restaurantul Kopel's, al cărui coproprietar sunt, am numit "Grapes of Joy", în deplină antiteză cu un titlu aflat la polul opus, "Fructele mâniei". Asta ca să înţelegeţi şi mai bine relaţia mea cu fermecătoarele fructe de mare.

Tentacule... ochi bănuitori privind de dincolo de straturi tulburi de piele... cerneluri întunecate, folosite ca armă de învăluire şi protecţie în faţa inamicilor mai puternici şi infinit mai nebăgători de seamă... Haide, bre... Vorbim despre o sepie umplută, vorbim despre mâncare, ce atâta lirism subacvantic? :) Pentru că încă îmi doresc să vă împrietenesc mai tare cu vietăţile marine, vă voi povesti mai departe despre o sepie foarte simplă, umplută cu nişte fraţi calamari micuţi şi cu verzituri aromicioase, numai bune pentru o astfel de încercare. Totul foarte simplu şi suficient de rapid.

Curry. Am mai vorbit despre acest amestec de mirodenii creat de iscusinţa şi de experienţa bucătăriei asiatice. Dacă pe alte continente "masala" (un alt tip de mix de ierburi şi seminţe aromate) dă numele mai multor bunătăţi cu sau fără sos, curry îşi împrumută şi el numele de brand mai tuturor preparatelor în care este inclus. Cu mai mult timp în urmă, vă propuneam o versiune rapidă a unui curry de pui. Prefer varianta de influenţă thailandeză care presupune utilizarea laptelui de cocos pentru că mie mi se pare că echilibrează în mod foarte plăcut forţa amestecului de condimente şi pentru că se potriveşte cu mai multe tipuri de carne şi cu legumele dintr-un curry. De curând m-am întrebat cum aş putea combina câteva cuburi de somon cu câteva cozi de creveţi şi am ajuns la istorioara de mai jos.