Ingrediente: un Pui Antistres; boia dulce de ardei – trei linguriţe; sare grunjoasă de mare – două linguriţe; oregano uscat – o linguriţă; ulei de măsline – patru linguri; apă rece – trei linguri; frunze de salvie – vreo cinci-şase, cât mai frumoase şi mai şăgalnice

Pasul 1. Am aprins cuptorul. Am desfăcut folia de protecţie de pe tava cu Puiul Antistres. Mare bucurie de fiecare dată când fac treaba asta. Miroase a carne proaspătă şi arată minunat.

Pasul 2. Am amestecat într-un castron boiaua, sarea, uleiul, oregano şi apa. Am făcut din toate ingredientele un fel de pastă roşiatică de o consistenţă destul de vâscoasă.

Pasul 3. Am uscat pielea puiului cu un prosop curat.

Pasul 4. Am lipit frunzele de salvie pe pielea puiului şi am uns toată suprafaţa cu “emulsia” roşiatică. Am obţinut astfel două rezultate: frunzele de salvie lipite de carne şi-au trimis aromele adânc în fibrele rozalii şi gustoase, iar toată suprafaţa puiului s-a rumenit ca la zile mari, de sărbătoare.

Pasul 4. Am pus puiul în cuptorul încins, unde l-am ţinut aproximativ 45 de minute, la foc puternic.

Când l-am scos din cuptor, aromele de salvie şi culoarea dată de balsamul roşiatic au fost cele mai importante note ale întregii poveşti. I-am potrivit la căpătâi o salată simplă, din roşii, castraveţi şi ceapă roşie, apoi l-am judecat pe îndelete, alături de un prieten picat la ceas târziu în poarta încuiată de la Kopel’s. Poftă mare!

Tema de azi, aşa cum vă spuneam la început, este să ne povestiţi care credeţi voi că este cea mai puţin stresantă meserie din lume. Cel mai dibaci răspuns va primi la sfârşitul săptămânii exact Puiul Antistres pregătit după reţeta la care a fost declarat câştigător. Succes!

Ingrediente. Pentru 2-3 porţii: sardine proaspete – 8-10 bucăţi; ardei capia – vreo zece; usturoi – 5 căţei mari; cimbru, sare, piper, ulei de măsline, câteva frunze de salvie; suc de lămâie, suc de roşii – 100 ml.

Pasul 1. Doar câteva ingrediente pentru un sos care să completeze perfect gustul proaspăt, marin, al sardinelor doar trecute prin cuptor, coapte doar cât să nu fie crude şi să-şi păstreze o întreagă zestre de bunătăţi pentru organism. Am spălat ardeii capia şi le-am tras o poză, după bunul obicei

Pasul 2. Am şters ardeii de apă şi i-am pus la cuptor, pe o tavă, cu o coală de hârtie de copt dedesubt. La foc puternic. Au fost gata în aproximativ o jumătate de oră.

Pasul 3. Între timp am curăţat sardinele. Adică le-am despicat pe abdomen, am scos tot şi le-am spălat bine. Nu le-am tăiat capetele pentru că mi-a fost teamă să nu le deteriorez prea tare. Oricum, aspectul şi mirosul mi-au spus încă din piaţă că sunt foarte proaspete, că nu fuseseră congelate în prealabil şi că nu aveam motive de teamă.

Pasul 4. Am scos ardeii din cuptor, i-am lăsat să se răcorească şi i-am curăţat de cotoare, de pieliţă şi de seminţe.

Pasul 5. Am pus sardinele pe o tavă, cu o coală de hârtie de copt. Am pus pe sub şi printre ele câteva frunze proaspete de salvie, am stropit sardinele cu puţină sare, puţin suc de lămâie şi ulei de măsline. Le-am pus în cuptorul încins, la foc mediu spre puternic, aproximativ 20 de minute.

Pasul 6. Am călit căţeii de usturoi zdrobiţi sub lama cuţitului, cu două-trei linguri de ulei de măsline. Am tăiat ardeii capia fâşii, i-am adăugat în cratiţa în care se călea usturoiul, am adăugat sucul de roşii,  puţin cimbru uscat, am amestecat şi am lăsat pe foc vreme de cinci minute, cu capac. Să se înăbuşe, să se pătrundă, să se împrietenească între ele

Pasul 7. Am scos sardinele din cuptor. Am aşezat pe farfurie două-trei linguri de sos şi am pus sardinele peste. Sosul nu a făcut decât să susţină gustul delicat şi consistenţa firavă a cărnii de sardină, dându-mi asigurarea deplină că pregătisem ceva foarte sănătos şi bun la gust.

Socoteli. Timp: aprox. 50 de minute. Bani: aprox. 4 RON / porţie.

]]> http://www.pranzuldincaserola.ro/2009/12/09/sardine-cu-ardei-capia-copti/feed/ 2 http://www.pranzuldincaserola.ro/2009/12/08/de-sarbatori-somon-copt-cu-salvie/ http://www.pranzuldincaserola.ro/2009/12/08/de-sarbatori-somon-copt-cu-salvie/#comments Tue, 08 Dec 2009 07:18:42 +0000 copolovici http://www.pranzuldincaserola.ro/?p=3587 Somonul la cuptor este una dintre variantele mele preferate pentru un peşte prea nobil, prea gustos, prea simplu de pregătit ca să mi-l imaginez în variante clasice, prăjit sau “pane”. E drept, e şi foarte simplu de făcut şi te scoate din impas mai ales când te trezeşti cu lume multă pe cap, la prânz, în weekend. Dacă somonul e proaspăt şi dacă ai măcar o jumătate de oră la dispoziţie, reuşeşti să-i faci şi un sos dulce-acrişor, ca acesta pe care vi-l propun mai jos.

Ingrediente. Pentru o porţie: cotlet de somon cu piele – 1 bucată; salvie proaspătă – două frunze; ulei de măsline – două linguri; suc de lămâie – 2 linguri pentru peşte şi trei pentru sos; dulceaţă de afine – două linguriţe; unt – o jumătate de linguriţă; oţet aromatizat – o linguriţă; sare, piper.

Pasul 1. Am aprins focul în cuptor şi l-am lăsat să se încingă. Am spălat bine bucăţile de somon şi le-am uscat cu un prosop de bucătărie curat (sau de hârtie). Am stropit fiecare cotlet de somon cu ulei de măsline şi suc de lămâie. Le-am dat puţină sare şi puţin piper. Am pus o coală de hârtie de copt pe fundul unei tăvi nu prea adânci. Am aşezat o frunză de salvie sub fiecare bucată de peşte şi o alta deasupra, lipită pe carne. Am pus tava în cuptor şi am lăsat-o 15 minute la foc puternic şi alte 15 minute la foc mediu spre mic.

Aroma salviei se va impregna foarte fin în gustul somonului, cu o notă proaspătă, dând cărnii o aromă “verde”, uşor condimentată, foarte plăcută.

Pasul 2. Cât timp s-a copt somonul, am topit untul pe foc foarte mic, într-o cratiţă cu fundul gros. Am adăugat sucul de lămâie şi oţetul aromatizat şi am dat într-un clocot mic. Am adăugat dulceaţa de afine şi am amestecat bine. Am ţinut pe foc până ce sosul s-a îngroşat suficient, cam ca un sirop de miere, mai gros.

Pasul 3. Am scos somonul din cuptor, am îndepărtat frunzele de salvie şi am pus sosul de afine cu linguriţa, pe fiecare bucată de peşte. Sosul acrişor pe care de obicei îl folosesc la piept de raţă, de pui sau de curcan, s-a dovedit a fi o alegere foarte interesantă şi pentru somon. Carnea fermă, aromată, s-a combinat perfect cu textura şi savoarea sosului cu fructe.

Socoteli. Timp: preparare – 5 minute; coacere – aporox. 30 de minute. Bani: aprox. 4.5 RON / porţie

]]> http://www.pranzuldincaserola.ro/2009/12/08/de-sarbatori-somon-copt-cu-salvie/feed/ 4 http://www.pranzuldincaserola.ro/2009/11/11/mancarica-de-ceapa/ http://www.pranzuldincaserola.ro/2009/11/11/mancarica-de-ceapa/#comments Wed, 11 Nov 2009 07:56:20 +0000 copolovici http://www.pranzuldincaserola.ro/?p=3413 Cineva îmi spunea de curând că diminutivarea mâncării reprezintă respectul şi admiraţia pentru ingrediente şi preparate în sine… Aşa o fi . Fără loc de prea multe discuţii, ceapa rămâne elementul-minune al oricărui fel de mâncare gătită, cu sos, cu zeamă, înăbuşită şi aşa mai departe. Sigur că sunt preparate în care pur şi simplu nu are ce să caute dar, acolo unde ea există, ceapa dă tonul întregii “opere”. Am făcut de curând o mâncare bazată în mare proporţie doar pe ceapă. Sigur că, fără alte câteva ingrediente, n-ar fi fost la fel de bună, dar mâncărica mea de ceapă a primit urale şi ovaţii prelungite. V-o prezint pe scurt, cu imagini multe şi vorbe mai puţine pentru că, de fapt, totul e foarte simplu.

Ingrediente. Pentru 4 porţii: ceapă obişnuită – 6 bucăţi mari; ceafă de porc uscată, slabă, afumată, de preferat de casă – 150 g; supă de pasăre – 1 litru; frunze aromatice (salvie, rozmarin, dafin) – o mână; pastă de tomate bună, proaspătă – 250 g; zahăr – o jumătate de linguriţă; sare, piper.

Mai întâi am curăţat, spălat şi tocat ceapa nu prea fin.

Am tăiat apoi ceafa de porc (am avut noroc de o bucăţică foarte bună) în cuburi mici, am încins tigaia fără ulei şi…zarurile au fost aruncate.

Am prăjit câteva minute, la foc mediu, apoi am adăugat ceapa. Am amestecat şi am călit vreo cinci minute, până ce a devenit transparentă.

Separat, am fiert supa de pasăre cu ierburile despre care aminteam în paragraful cu ingrediente.

Când ceapa s-a încins în tigaie, am pus supa de pasăre, am amestecat, am adăugat şi pasta de roşii dizolvată tot în supă, am adus din nou la fierbere, am dat focul mic şi am lăsat să fiarbă totul încet, cu capac, o jumătate de oră. Apoi încă un sfert de oră fără capac, să scadă bine.

Mă credeţi sau nu, asta a fost tot. “Savuros” ar fi un calificativ slăbuţ pentru treaba asta. Poate că i-aş mai fi pus nişte măsline bune, murate, roşii greceşti şi oneste, dar le-am cam terminat. Pentru căpcăunii adevăraţi recomand şi puţin ardei iute, deasupra, la final. Şi poate ceva frunzuliţe verzi, tulpini de chives sau chiar pătrunjel, pentru contrast şi aromă. Ba chiar şi o linguriţă de parmezan ras, că sigur nu plânge nimeni

Socoteli. Timp: aprox. 20 de minute pregătire şi 45 de minute fierbere. Bani: aprox. 3 RON / porţie.

INGREDIENTE. Pentru două porţii: 200 de grame de limbă de vacă, o ceapă mică, o legătură de ceapă verde, una de usturoi, un sfert de ardei gras roşu, un pahar din zeama în care a fiert limba, un pahar mic de vin alb, o ceaşcă de suc de roşii, măghiran, salvie, mentă, sare şi piper. Opţional, mălai pentru mămăligă.

PREPARARE. Limba a fiert aproape o oră, pe foc mediu, într-o cratiţă cu apă, acoperită cu un capac. Cînd a dat primul clocot, am schimbat apa. La al doilea clocot am adăugat puţină sare şi o ceapă curăţată şi crestată la unul dintre capete. Cînd limba a fost fiartă, am curăţat stratul gri de la suprafaţă (se desprinde foarte uşor cînd limba e fiartă, ce nu se desprinde, tăiaţi cu un cuţit), apoi am tăiat-o în felii subţiri.

Am încălzit patru linguri de ulei de măsline într-un wok. Am adăugat, pe rînd, ceapa şi usturoiul verde, tocate mărunt. Apoi ardeiul, după aproximativ cinci minute de amestecat şi călit la foc mediu, cu sare şi piper. Apoi bucăţile de limbă, zeama de carne şi vinul. Am fiert înăbuşit, cu capac, aproximativ un sfert de oră. Apoi am pus sucul de roşii, am mai fiert la foc mediu, aproximativ zece minute. Cu un minut înainte de a lua tigaia de pe foc, am adăugat salvia, măghiranul şi menta. Am făcut şi o mămăligă mică, de control.

SOCOTELI. Bani: aproximativ 6 RON / porţie. Timp: (fără fierbere) aproximativ 40 de minute.

INGREDIENTE. Pentru o porţie: penne (paste cilindrice, striate, de aproximativ 2.5 cm lungime, tăiate oblic la ambele capete) – 150 g (uscate); pulpă de roşii – o jumătate de conservă mică sau trei roşii de dimensiuni medii, opărite şi decojite), usturoi – o căpăţînă, ciuperci – 50 g, ardei gras roşu – 1/4, salvie, busuioc, sare, piper, ulei de măsline.

PASTELE. Am încălzit apă, am pus puţină sare cînd a fiert, apoi am fiert pastele aproximativ 10 minute., amestecînd în ele, din cînd în cînd. Cînd au fiert, le-am scurs în strecurătoare şi le-am lăsat să se răcească.

SOSUL. Am încins trei linguri de ulei de măsline într-o tigaie cu fundul plat. Am tăiat capătul de jos al căpăţînii de usturoi necurăţate şi am pus-o în uleiul din tigaie. Am lăsat-o acolo pe toată durata preparării sosului şi am scos-o la sfîrşit. În felul ăsta, aroma de usturoi a rămas în tigaie, amestecîndu-se cu restul ingredientelor, fără a lăsa un iz prea puternic.

În tigaie am călit pe rînd ardeiul curăţat şi tocat, apoi ciupercile, cu puţină sare. Cînd s-au pătruns, am adăugat roşiile şi am fiert sosul pe foc mic, amestecînd cu spatula de lemn, aproximativ 15 minute. La final am adăugat ierburile şi puţin piper.

FINAL. Am scufundat pastele în sos, le-am amestecat bine şi am pus totul într-o farfurie adîncă. Am rupt cîteva frunze de busuioc şi le-am răspîmdit prin farfurie. De post? Este. Natural? Este. Aproape italieneşte? Cred că da. Să fiţi sănătoşi.

SOCOTELI. Bani: aproximativ 4 RON / porţie. Timp: aproximativ 25 de minute.

INGREDIENTE. Pentru patru porţii: Aluat pentru foietaj – un pachet, piept de pui – o bucată întreagă, cîrnaţi pleşcoi – 200 g, ardei gras roşu – 1/2, ceapă – 1 bucată mică, usturoi – un căţel, ouă – 3, smîntînă – un pahar (200 ml.), salvie, sare, piper, boia dulce de ardei, unt pentru uns tava.

ALUATUL. Înainte de toate, am dezgheţat aluatul bine, am mai întins puţin foaia cu sucitorul pe un fund presărat cu făină, cît să acopere tot vasul de copt şi pereţii lui verticali. Am uns vasul cu puţin unt, de jur împrejur (pe dinăuntru doar, hehe!) şi am aşezat aluatul. Peste aluat, într-o coală de hîrtie de copt, am pus un strat de pietricele de mare, înlocuitoare de greutăţi pentru copt sau boabe de fasole uscată. Am copt 15 minute în cuptorul încălzit înainte. Greutăţile au misiunea de a nu permite aluatului să crească în timpul acestei, să-i zicem, pre-coaceri.

UMPLUTURA. Am tocat mărunt ceapa, ardeiul şi usturoiul. Le-am călit în două linguri de ulei de măsline, în tigaie. Am tăiat pieptul de pui cubuleţe şi cîrnaţii de Pleşcoi în bastonaşe nu prea mari. Am pus cărnurile în tigaie şi le-am alergat cu ce era deja acolo. Le-am dat dare, piper, salvie şi boia, apoi le-am lăsat vreo zece minute să bolborosească împreună, pînă a scăzut totul bine.

Separat, într-un castron, am bătut ouăle şi smîntîna. În vasul termorezistent cu aluatul, am pus întîi compoziţia cu Pleşcoi şi piept de pui, peste care am turnat, ca la orice alt quiche, ouăle bătute cu smîntîna. Şi la cuptor cu toată tevatura, vreme de jumătate de ceas, la foc mediu spre mare. A arătat cam aşa.

SOCOTELI. Bani: aproximativ 5 RON / porţie. Timp: aproximativ 70 de minute. (vezi timeline mai jos)

INGREDIENTE. (pentru patru porţii mari). Paste pentru lasagna – 9 foi, carne tocată vită + porc – 1 kg, morcovi – 2, ardei roşu – 1, ardei verde – 2, roşii opărite şi decojite – 5 obişnuite sau 15 cherry, vin – 1/2 litru, usturoi – 2 căţei, suc de roşii – 1/2 litru, ulei de măsline, boia dulce, salvie, 5-10 frunze de busuioc, sare, piper. Pentru SOSUL BECHAMEL: unt – 75 g, făină – două linguri, brînză sau caşcaval – 100 g, lapte – 750ml/1 l, nucşoară rasă (pudră).

SOS BOLOGNESE 1. Lasagna se compune din două sosuri: cel alb (Bechamel) şi cel roşu, cu carne (Bolognese). Pentru că despre ele am mai scris cu o altă ocazie, mă voi concetra aici pe optimizarea timpului de preparare, nesărind, însă, nici o etapă. Am început punînd ardeii la copt, pe grătar. În paralel, am încălzit o cratiţă cu apă. Am copt ardeii pe toate părţile. Cînd a fiert apa, am pus în ea 15 roşii cherry înţepate cu o furculiţă şi am stins focul. Găurile de la furculiţă te ajută să le cureţi mai uşor de pieliţă.

Bolognese are nevoie de timp, aşa că ar fi bine să-l porneşti primul. Vor fi destule răstimpuri în care ai vreme să te ocupi de Bechamel. Cînd s-au copt ardeii, i-am lăsat să se răcorească bine, apoi i-am decojit sub jet de apă rece. Roşiile pot fi curăţate cînd au devenit moi, iar pieliţa se depăretază de pulpă. Răcorite şi ele, apoi decoşite una cîte una. Lăsate pe o farfurie, va fi nevoie de ele aproape de finalul sosului.

Într-o tigaie mare, am încins cîteva (5) linguri de ulei Dacă intră prea repede în ingrediente, mai adăugaţi pe parcurs. Am călit usturoiul tăiat felii subţiri pînă a devenit străveziu, apoi am adăugat morcovul ras, amestecînd mereu în tigaie. După ~2 minute, am adăugat ardeii copţi, tăiaţi în cuburi de o jumătate de deget (pot fi mai mici). Am mai călit două minute, la foc mediu spre mare, amestecînd mereu. Am pus puţină sare. Apoi am adăugat carnea, avînd grijă să o desfac în granule cît mai mărunte, cu spatula, pe măsură ce s-a călit. După ~15 min., am adăugat vinul. Am lăsat să fiarbă, la foc mediu, ~ 20 min.

SOS BECHAMEL 1. Între timp, am pus untul tăiat cuburi în cratiţa pentru sosuri. Apoi am pus cratiţa pe foc foarte mic, pentru ca untul să se topească încet. Cînd s-a topit untul, am adăugat făina, treptat, în cantităţi mici, amestecînd permanent cu spatula de lemn, ca să nu se formeze cocoloaşe. Am pus foarte puţină sare. Apoi am încorporat laptele, la fel cum am procedat cu făina. Cînd sosul a fost de consistenţa unei smîntîni mai apoase, l-am lăsat să fiarbă încet, pe foc foarte mic, aproximativ 10 min.

SOS BOLOGNESE 2. Cînd a scăzut aproape tot vinul, am adăugat în tigaie roşiile decoşite pasate cu furculiţa şi sucul de roşii. Am evitat să folosesc pastă de tomate pentru că îmi place mult gustul de roşii proaspete. Am dres de sare şi piper, am pus salvia. Am amestecat bine toată compoziţia, apoi am lăsat-o din nou să fiarbă pînă s-a legat. Nu trebuie să se usuce, cantitatea de lichid de la final ar putea fi comparată cu proporţia dintr-o farfurie cu “mîncare cu sos”, adică nu foarte mult, dar să ai în ce să înmoi la sfîrşit cîteva bucăţele de pîine. Să nu-mi spuneţi că n-aţi făcut-o niciodată . Aproape de final, am rupt frunzele de busuioc şi le-am amestecat în sos mai puţin de un minut. Apoi am stins focul. Varianta finală a sosului făcut de mine corespunde colţului din dreapta jos a imaginii împărţite în patru.

SOS BECHAMEL 2. Cît a fiert sucul de roşii din Bolognese, m-am întors la Bechamel. După fierbere, sosul alb a devenit o cremă destul de groasă. L-am desfăcut cu cîteva linguri de lapte, apoi am încorporat brînza rasă. În cantităţi mici, amestecînd, aşteptînd fiecare tranşă să se topească bine. La final, dacă sosul vi se pare prea gros, puteţi să-i reglaţi densitatea cu ală cantitate mică de lapte. Înainte de a stinge focul, am amestecat bine paful de nucşoară. Puteţi vedea varianta finală a sosului în colţul din dreapta jos a imaginii de mai sus.

AŞEZAREA ÎN TAVĂ. Pentru că pastele pentru lasagna sînt dreptunghiulare, vasul pentru copt trebuie să respecte această formă. Din nou, recomandarea mea este să nu folosiţi o tavă metalică, ci mai degrabă una din sticlă termorezistentă sau faianţă. Se coace mai bine. În plus, parcă sosurile delicate, coapte în metal, sînt ceva mai aspre la gust. Pe fundul vasului, am aşezat înîi un strat subţire de Bolognese şi unul de Bechamel. Într-un vas care trebuie să încapă într-un cuptor de dimensiuni normale, intră fix trei foi de lasagna. Le-am aşezat, puţin împinse, pe primele straturi de sos. Apoi din nou Bolognese şi din nou Bechamel, de data asta în strat mai gros. Şi iar trei foi de paste. Încă un strat din cele două sosuri şi ultimele trei foi. La final, din nou Bolognese şi Bechamel, în ordinea asta, pentru a păstra un strat alb-roşiatic deasupra.

FINAL. A stat, în cuptorul încălzit cu 15 minute înainte, aproximativ 25 de minute. Primele zece minute la foc puternic, apoi la foc mediu pînă a fost gata. Am verificat din cînd în cînd, culoarea stratului de Bechamel de deasupra spunîndu-mi cît mai are. Dacă s-a rumenit frumos şi dacă sosurile nu mai plutesc deloc pe fundul vasului, e gata. Am tăiat-o în şase şi, cît era încă fierbinte, am ras parmezanul pe toată suprafaţa. De data asta n-am greşit nimic. E chiar bună.

Am folosit paste Barilla cu spanac, suc de roşii Fruttia, Pinot Noir dintr-o cramă de la Constanţa, parmezan Napolact (nu e mare lucru de capul lui), ulei de măsline grecesc, luat din Grecia, direct de la producătorul agricol, sare de mare românească, roşii cherry de la Metro, carne tocată de la magazinul din colţ.

SOCOTELI. BANI: Cum spuneam la început, cantităţile menţionate sînt pentru minimum patru porţii mari. Calculele de mai jos sînt pentru o porţie. Carne tocată – 3.5, paste lasagna – 1.5, morcov – 0.2, ardei – 0.4, vin – 1.5, roşii -0.4, brînză – 0.5, lapte – 0.8, suc de roşii – 0.5, unt – 0.4, parmezan – 0.8, alte ingrediente – 0.7. Total: aproximativ 11 RON/porţie. TIMP: Aproximativ două ore. Dacă pregătiţi lasagna pentru caserola de la prînz, ar fi bine să o alegeţi pentru ziua de luni, adică să o pregătiţi duminică după-amiază sau seara. (vezi timeline mai jos)

PASTELE. De data asta am folosit bavette. La fel de lungi ca spaghetele, dar plate. Pentru o porţie, un sfert de pachet, rupte în două, de la jumătatea snopului. Aproape toate pastele uscate fierb după acelaşi tipic: apă (minerală sau obişnuită) cu puţină sare într-o cratiţă, la fiert. Punem pastele cînd fierbe apa în clocote.*

SOSUL DE ASTĂZI. De astăzi, pentru că sosurile pentru paste nu cred să încapă într-o singură bibliotecă naţională. În tigaia cu teflon încălzită, o lingură de ulei de măsline.**

În uleiul încins moderat, doi căţei de usturoi tăiaţi mărunt (nu zdrobiţi). Pe foc mic, amestecînd în tigaie, uleiul se va parfuma straşnic. Un cîrnat uscat, cît mai uscat, de dimensiuni obişnuite (10-12 cm). Tocat mărunt, cît să nu-l pierzi printre paste.

Adăugat în tigaie şi prăjit în uleiul cu usturoi. Nu trebuie uscat şi mai tare, trebuie mai degrabă să-şi lase aromele în ulei. Apoi puţină salvie sau busuioc. Sau amîndouă, dar nu prea mult. Puţină sare şi un strop de piper, amestecînd mereu în tigaie. După care cinci-şase linguri de suc de roşii, exact din cel pe care-l beţi cu poftă, simplu sau în Bloody Mary. Sosul nu trebuie să fie prea apos, aşa că ţineţi tigaia pe foc, amestecînd, pînă ajunge la densitateape care o consideraţi fericită.

Pastele înapoi în cratiţa curată (sau într-un castron, dar voi spălaţi şi vasele, treaba voastră…), sosul peste ele, amestecaţi bine şi cam asta e tot. Toată povestea intră în caserolă, lăsată să se răcorească fără capac, apoi în frigider, pînă mîine dimineaţă.Sigur că puteţi folosi orice alt mezel, sînt convins că iese perfect cu pancetta, dar asta este varianta pe care am ales-o eu, în funcţie de ce am găsit prin cămară şi prin frigider. Opţiunile vă sînt infinite.

SOCOTELI. Timp: pastele – 12 minute, curăţat şi tocat usturoiul şi cîrnatul -3 minute, sosul – 15 minute, spălat vase – 10 minute. Total: 40 de minute. Bani: 1/4 pachet de paste – 1.5, 1 cîrnat – 2.5, ulei+mirodenii+suc de roşii – 1. Total: ~5 RON.

Update 06 ianuarie, ora 13:15. Tudosiei mi-a refăcut calculul de timp, cu timeline şi tot dichisul. El are dreptate, sînt mai multe întîmplări care se suprapun, dar timpul nu este unul standard, fiecare cu viteza lui. Dar e o idee bună, o voi folosi şi la viitoarele articole. Mulţumesc.

_________________________________________________________________

*[În general, pe toate pachetele scrie cît trebuie să fiarbă, dar le puteţi verifica din cînd în cînd, astfel încît să fie pe placul vostru. Gînd sînt fierte suficient, se strecoară (în strecurătoare sau într-o cratiţă cu găuri) şi se scurg bine. Da, se pot pune întîi sub apă rece, în strecurătoare, dar eu nu fac asta de fiecare dată. Atenţie: după ce le-am pus la fiert, pastele au tendinţa să se lipească între ele. E nevoie să le "scturăm" puţin, cu muchia spatulei de lemn, fără a le rupe.]

**[De ce mereu de măsline? Pentru că e mai sănătos, pentru că e mai gros şi foloseşti mai puţin, pentru că e mai bun la gust decît cel de floarea soarelui.]

Pastele. Sint late, dreptunghiulare, se gasesc mai peste tot si multi producatori autohtoni de paste fainoase le produc in ultima vreme. Deci oferta este destul de variata, de ales dupa incredere, buget sau simpatie fata de brand. Cu cit arata mai bine, sint mai galbioare si mai netede, cu atit mai bine. Barilla are inclusiv un sortiment cu vegetale, foile fiind de un vernil incintator. Au in compozitie spanac si sint ceva mai plapinde, fierb mai usor. Insa, indiferent de sortimentul pe care-l alegeti, asigurati-va ca sint in termen si ca au o culoare care va va incinta, desigur, in farfurie.

Sosul Bechamel. Am mai scris despre dumnealui, asa ca repet pe scurt operatiunea. Intr-o cratita curata (preferabil una dedicata sosurilor albe), la focul cel mai mic cu putinta, se topeste o treime de pachet de unt. Incet, fara sa fiarba, fara sa se arda. In untul topit se incorporeaza cu o spatula de lemn (preferabil) o lingura si jumatate de faina. Aici fiecare opteaza pentru cantitatea de faina, insa daca nu va doriti un Bechamel de consistenta ciulamalei, grija mare la capitolul asta. Faina se amesteca incet, pina ce compozitia devine o pasta aurie, fara cocoloase. Pasta din cratita se desface incet, cu lapte, aproximativ jumatate de litru. Se adauga treptat, amestecind permanent in cratita. Dupa incorporarea laptelui, sosul ar trebui sa aiba consistenta unei smintini ceva mai slabe. E momentul sa adaugati 2-300 de grame de cascaval ras. Ar fi bine sa alegeti un cascaval cit mai natural cu putinta si, desigur, cascavalul preferat. Fulgii de cascaval se adauga in sos, amestecind pina se topesc si se incorporeaza. Daca sosul vi se pare prea gros dupa incorporarea cascavalului, mai puteti desface cu putin lapte, insa compozitia finala ar trebui sa fie elastica si destul de bine legata. Optional, sare si nucsoara rasa.

Il Bolognese. La apelativul asta raspunde, in general, sosul rosu din paste si, desigur, Lasagna. Umplutura, sosul de carne, stratul consistent dintre foile dreptunghiulare. Cred ca pina acum am citit zeci de retete diferite de Bolognese, deci, asa cum mai spuneam si cu alte ocazii, important este cum il vrei tu si cum il adaptezi la ce ai in frigider. Va propun in continuare una dintre variantele mele. Doi catei de usturoi mai mari, curatati si crapati intregi sub lama cutitului lat. Doua cepe medii, taiate pe lung. Un ardei mare, rosu. Doi ardei capia rosii. Doi ardei capia verzi. Un ardei gras verde, potrivit. Ardeii ar trebui copti si curatati de coaja. In principiu. Dar daca preferati legumele proaspete in detrimentul celor din conserve, probabil ca nu se va ineca nimeni cu o coaja de ardei. Toti ardeii – taiati in fisii nu prea lungi. Citeva ciuperci, din cele care va plac mai mult. Trei morcovi curatati si dati pe razatoare. Trei-patru rosii potrivite, oparite si curatate de coaja. Sau, desigur, o cutie de rosii in bulion. O cana de suc de rosii. Un kilogram de carne tocata, de vita sau amestec cu porc, in favoarea mugetatoarei. Ulei de masline, sare, piper, salvie, oregano, busuioc…

Intr-o tigaie mare sau intr-un wok, puneti nu prea mult ulei la incins (desigur, de preferat uleiul de masline). Caliti ceapa si usturoiul cu putina sare, pina devin aurii. Adaugati ciupercile care, daca sint crude, ar trebui calite la foc mediu, macar vreo 15 minute. Adaugati toate legumele, ierburile si mirodeniile amestecind in tigaie, la acelasi foc mediu. Caliti fara capac vreme de minimum 20-30 de minute, amestecind din timp in timp. Cind toate legumele sint patrunse, puneti rosiile si sucul de rosii amestecind. Optional, puteti adauga acum si un pahar din vinul rosu preferat. Lasati compozitia sa fiarba inca aprox un sfert de ora, nu uitati sa mai zburataciti cu spatula prin tigaie, din cind in cind. Daca sosul vi se pare prea apos, lasati la fiert mai mult timp, fara a acoperi vasul. In cazul unei Lasagna vegetala, Il Bolognese poate fi acelasi, fara carne.

Modus operandi. Aveti nevoie de o tava dreptunghiulara, adinca de macar patru degete. Poate fi o tava metalica, din sticla termorezistenta sau din portelan gros. Daca tava este metalica si nu are teflon, ar fi bine sa o captusiti cu folie de aluminiu. Primul strat din vas este, de obicei, un polonic de Bechamel intins pe toata suprafata. Puneti primul strat de paste dreptunghiulare, asezindu-le una linga alta, fara a lasa spatii intre ele. Daca la capatul tavii nu intra o foaie intreaga, puteti acoperi aceasta zona cu o foaie taiata pina la dimensiunea necesara. Peste stratul de paste puneti un strat de Bolognese si unul de Bechamel, intinzind fiecare dintre souri cit mai bine pe suprafata pastelor. Apoi repetati aceeasi operatiune in functie de numarul straturilor de paste si de adincimea tavii. Pe ultimul strat de paste puteti pune fie ambele sosuri, fie doar Bechamel, in functie de aspectul final pe care-l preferati.

Si cam atit. Vasul cu Lasagna intra in cuptorul incins din vreme si se coace la foc mediu, intre 30 si 60 de minute. Verificati din timp in timp cu o furculita. Daca foile s-au patruns suficient, e clar ca Lasagna e gata. Lasagna vegetala se coace mai repede, deci e bine sa o tratati cu mai multa atentie dupa ce ati introdus-o in cuptor. Poate fi taiata in patrate sau dreptunghiuri de dimensiunea foilor, scoase din vas cu o spatula de o latime potrivita formelor taiate. Imaginea in sectiune va adauga bucuriilor gustative si o imagine foarte apetisanta, mai ales pentru aceia care se dau in vint dupa armonii structurale . Nu uitati de parmezanul ras proaspat, in farfurie.

Sper sa va iasa.