Rezultate din "Articole - Categoria Pranzul din caserola":
Vezi numai rezultate din această categorieÎncepem abrupt, cu vestea pe care o aşteptaţi toţi. Câştigătorul zilei de luni este.....Antemir, cu acest catren: "pui zglobiu de-a lui urmuz indopat cu iarba verde antistres e cin'te vede in autobuz... " Este comentariul cu numărul 13 de la articolul de ieri şi poate fi văzut aici. Puiul de marţi este, pe cât de rapid şi de fără dureri de cap, pe atât mai gustos. Pentru această a doua propunere cu Puiul Antistres, poate că ar fi bine să vă placă puţin desenul. Veţi vedea imediat de ce. Până ne apucăm de treabă, însă, iată şi tema de azi: scrieţi un comentariu despre cea mai puţin stresantă meserie din lume. O puteţi inventa, puteţi vorbi despre o meserie reală, importantă este argumentaţia şi aici se va face departajarea. Succes! Să trecem la puiul tatuat.
Orice medic şi orice mâncăcios cu conştiinţa cât de cât împăcată vă va spune că sardinele sunt o sursă foarte bună de Omega 3, cu atât mai mult sardinele proaspete, preparate cât mai simplu: coapte, fripte pe grătar sau aburite. Nicidecum prăjite în ulei, cât despre tradiţionalul "tratament" cu tăvăleală prin făină să nici nu deschidem subiectul. Le-am găsit foarte proaspete în hala de peşte din Obor şi le-am pregătit cu sos de ardei capia copţi la cuptor.
Somonul la cuptor este una dintre variantele mele preferate pentru un peşte prea nobil, prea gustos, prea simplu de pregătit ca să mi-l imaginez în variante clasice, prăjit sau "pane". E drept, e şi foarte simplu de făcut şi te scoate din impas mai ales când te trezeşti cu lume multă pe cap, la prânz, în weekend. Dacă somonul e proaspăt şi dacă ai măcar o jumătate de oră la dispoziţie, reuşeşti să-i faci şi un sos dulce-acrişor, ca acesta pe care vi-l propun mai jos.
Cineva îmi spunea de curând că diminutivarea mâncării reprezintă respectul şi admiraţia pentru ingrediente şi preparate în sine... Aşa o fi :). Fără loc de prea multe discuţii, ceapa rămâne elementul-minune al oricărui fel de mâncare gătită, cu sos, cu zeamă, înăbuşită şi aşa mai departe. Sigur că sunt preparate în care pur şi simplu nu are ce să caute dar, acolo unde ea există, ceapa dă tonul întregii "opere". Am făcut de curând o mâncare bazată în mare proporţie doar pe ceapă. Sigur că, fără alte câteva ingrediente, n-ar fi fost la fel de bună, dar mâncărica mea de ceapă a primit urale şi ovaţii prelungite. V-o prezint pe scurt, cu imagini multe şi vorbe mai puţine pentru că, de fapt, totul e foarte simplu.
O propunere vegetariană. Gastronomia fără carne zgîndăre adesea un obicei prost, indus de societatea de consum şi de lipsa acută de timp: surogatele, prafurile ca adjuvanţi pentru gust. Nu ştiu să existe paradox mai trist decît utilizarea lor tocmai în cazul mîncărurilor care beneficiază din plin de savoarea ingredientelor naturale. Dacă tot am ales să gătim din cînd în cînd fără carne, de ce n-am lăsa legumele să triumfe prin arome, de ce nu le-am ajuta să cîştige bătălia gusturilor prin ele însele? Puţină răbdare. E tot ce ne cer ingredientele naturale. Ca şi în cazul pennelor de mai jos.
Zău dacă le-ar fi trecut vreodată franţujilor prin minţile lor...speciale că un quiche poate beneficia de atîta culoare locală fie chiar şi printre prietenii de la ţara-soră a cote de mer noar. Rîrîiţii au avut, însă, dispoziţia creativită şi practică necesară să facă din quiche un fel de platformă gastronomică atît de lesne customizabilă, că doar de ingrediente neaoşe să nu duci lipsă, în rest totul vine de la sine. S-o facem, deci, ca la Buzău, pentru caserola de joi.
Am un prieten muzician. La un moment dat şi-a luat un model vechi de Mercedes, un cazan din care zilnic pica măcar un ornament. Faza e că, în discuţiile despre "ce maşină ai?", după ce spunea marca, fiecare dintre cei de faţă era întrebat despre model, an de fabricaţie, opţiuni, culoare etc. Cînd întrebarea ajungea la amicul ăsta al meu, zicea scurt: "Mercedes". Şi discuţia se termina acolo. Genul ăsta de dialog, reprodus în bucătăria de la serviciu, s-ar termina la fel de brusc în cazul în care tu ai răspune la fel de scurt : "Lasagna".
Pastele, eternele paste. Marele lor avantaj practic este că se pregătesc repede. Marele lor avantaj gastronomic este că se combină perfect cu o mulţime de ingrediente, împrumutînd şi echilibrînd savorile ca într-o partitură clasică bine scrisă. Marele lor avantaj pentru cei care se plictisesc repede este că sînt de atîtea feluri, încît nici măcar un italian sadea nu apucă să le încerce pe toate într-o viaţă întreagă.
Poate parea una dintre cele mai complicate structuri si compozitii in ceea ce priveste pastele gatite, insa tocmai aceasta complexitate o transforma intr-un exercitiu tentant pentru bucatarii amatori si foarte pasionati. Faptul ca solicita ceva mai mult timp sau o serie mai larga de ingrediente nu poate fi un impediment pentru aceia care vad in gastronomie in primul rind un stimulent creativ sau o metoda extrem de placuta de relaxare. Cit despre savori si parfumuri... Sa purcedem, asadar.
Mai ţineţi minte povestea cu supă de anul trecut? Se făcea că doi viteji mânuitori de polonic (subsemnatul dimpreună cu Victor Melian) şi o ceată de gureşe furnicuţe au robotit o zi Citeşte continuarea »
O premieră şi pentru mine: noaptea trecută am curăţat trei homari de aproximativ un kilogram fiecare. Aşa că am făcut şi un filmuleţ care, deşi se termină brusc, sper să vă fie de... Citeşte continuarea »
PULPE DE PUI ÎN SOS VÂNĂTORESC