• SOTE DE MORCOVI ŞI MAZĂRE CU PESTO ŞI PIURE DE PĂSTÂRNAC
• RATATOUILLE
• TURTĂ DE CARTOFI CU VARZĂ
• PENNE PRIMAVERA
• CIUPERCI UMPLUTE
• TOCANITA DE CIUPERCI
• SALATĂ DE NĂUT ACRIŞOARĂ
• MÂNCĂRICĂ DE CEAPĂ
• FALAFEL COPT
• SUPĂ MAROCANĂ CU NĂUT
• SUPĂ CREMĂ DE DOVLEAC
• SUPĂ CREMĂ DE PĂSTÂRNAC CU MORCOV
• MINESTRONE
• FATTOUSH
• SALATĂ DE VINETE CU TAHINA
• SALATĂ ALBĂ
• SALATĂ DE LEURDĂ
• PIURE DE URZICI
• SALATĂ DE AVOCADO CU SURIMI

Cred că o idee bună ar fi să o speli bine (cu coajă), să o usuci cu un prosop şi să o coci în cuptorul bine încălzit. Ar fi bine să o verifici cu o furculiţă din când în când, ca să vezi când s-a copt bine. Dacă e coaptă, furculiţa va intra uşor până în mijloc. După ce s-a copt, o laşi să se răcorească şi o decojeşti.

Ar fi bine să porţi mănuşi de plastic sau de cauciuc când faci treaba asta, sfecla pătează pielea. După ce ai decojit-o, o tai cubuleţe nu prea mari, o pui într-un castron şi îi pui: ulei de măsline, sare, piper proaspăt măcinat, două-trei linguri de oţet de vin roşu sau aromatizat şi nişte hrean ras mărunt. Dacă pui hrean de la borcan, pune oţetul abia la final pentru că, de obicei, hreanul e păstrat în oţet. Poţi avea, în felul acesta, o salată foarte gustoasă, pe care să o mănânci aşa cum e sau ca garnitură pentru friptură. Spor!

Un bucureştean intră la Hădean în crâşmă şi se-apucă de consultat meniul. Vede, printre altele, “Salată cu tarhon”. Cheamă un băiat şi-ntreabă: “Ce conţine salata cu tarhon?”. Ăsta se-apucă să-nşire tărăgănat: “D’apăi e cu roşii de grădină… caş de oaie aproape nesărat…ardei gras roşu…ceapă tânără, proaspătă…un pic de ardei iute, un strop de sare şi ulei de măsline din cel bun…” Muşteriul întreabă tulbure: “Şi tarhon?”. Şi ăsta micu’ răspune fâstâcit: “D’apăi aşe, şi tarhon!” şi zâmbeşte mulţumit că şi-o făcut treaba calumea.

Şi uite-aşa v-am spus povestea pozei de mai jos. Ce mari poeme poţi scrie despre o salată? În nici un caz “reţete”, că mă ia cu amoc la lingurică de fiecare dată când aud cuvântul ăsta. Nu mai bine-şi face fiecare platouaşul lui, după imaginaţia şi pohtele proprii? Cu tarhonul e simplu: ori îţi place, ori nu. Că unde să-l pui, nu-ţi fă griji, ai berechet. Dar despre asta într-o cu totul altă dimensiune.