Este prima dată când gătesc în bucătăria de la Kopel's. Am dat drumul şi la o supă de legume, dar între timp m-am jucat cu două conserve de ton. Abia aşteptam să terminăm reparaţiile, curăţenia şi noile amenajări din bucătărie, ca să pot, în sfârşit, să dau drumul la foc şi să miroasă a mâncare bună. În saloane încă se lucrează, dar mult n-o mai dura. Povestea de mai jos e simplă, dar veţi afla cu ocazia asta cum aleg eu să dau gust tonului din conservă, să-l scot din amorţeala apei în care a stat cu lunile şi să-l ajut să revină la viaţă. Nu intenţionez să includ acest preparat în meniul de la Kopel's, dar îl voi putea face la comandă, în viitor.

Prima zi a Postului Paştelui ne găseşte pregătiţi cu o salată foarte simplă, foarte rapidă, însă plină de energie şi suficient de gustoasă cât să ne aducă o perspectivă plăcută asupra perioadei "gustative" ce tocmai începe. Nu fac apologia Postului pentru că sunt convins că fiecare dintre voi are propria filosofie şi propria perspectivă asupra obiceiului. Fie că veţi decide să ţineţi postul complet sau doar parţial, fie că veţi face asta într-un demers spiritual sau numai curativ, rău nu e ca, măcar din timp în timp, să renunţaţi la carne şi grăsimi de origine animală. Ceea ce nu înseamnă că ar trebui să vă umpleţi existenţa gurmandă cu cartofi, fasole şi margarină, cum se întâmplă, din păcate, în multe cazuri. Voi încerca să vă fac măcar o sugestie "de post" pe săptămână şi sper să vă fie de folos.

Pesto. Un fel de "elixir" plin de arome, uşor de făcut în casă, capabil să dea tonul general în foarte multe alcătuiri gastronomice rapide. Nu ştiu dacă v-am mai spus sau dacă aţi aflat de pe altundeva, dar pesto devine cu adevărat bun după câteva săptămâni de stat în frigider, bine închis într-un borcan "cu şurub". Mi-am adus aminte de un astfel de borcănel conţinând un pesto de rucola pe care l-am făcut cu mai multă vreme în urmă. Un pesto în care pusesem miezuri de seminţe de floarea soarelui şi de dovleac. În jurul lui am creat ceea ce urmează.

Bună treabă pastele fierte "al dente" într-o salată, laolaltă cu multe verzituri, brânză şi un sos proaspăt, făcut de tine şi amestecat cu restul ingredientelor chiar în farfurie, înainte de a băga furculiţa "la înaintare". Dar, ca şi în cazul pastelor "clasice", e bine să alegi anumite paste pentru anumite tipuri de salate. De exemplu, atunci când le pui lângă frunze crude sau lângă un sos pesto, mie mi se par potrivite pastele care conţin legume chiar în aluat, pastele "colorate" cu morcovi sau spanac sau roşii sau păstârnac sau....

Urechile de lemn sunt ciupercile negre, chinezeşti, care se cumpără uscate, deshidratate, şi pe care le ţinem în apă călduţă vreo 15 minute înainte de a le pune în ceea ce pregătim. Cred că sunt unul dintre acele ingrediente care fie nu-ţi plac deloc, fie îţi plac la nebunie. În plus, sunt foarte sănătoase şi dau o mână de ajutor mai multor sisteme ale organismului uman. Eu le cumpăr din magazinul chinezesc din Colentina, iar de data asta le-am folosit într-o salată simplă, cu piept de pui.

Oricine poate găti. Asta au stabilit deja alţii. Insist şi adaug: oricine poate face o salată. Din punctul de vedere al dificultăţii preparării, îmi vine să spun că salatele sunt alegerea fericită a celui care a refuzat să înveţe să facă tartine şi sanvişuri. Numai că, pentru o salată bună, bine făcută, secretul cel mai important rămâne alegerea ingredientelor bune, proaspete, care să transforme experienţa unei "banale" salate într-o întâmplare fericită, la momentul potrivit, pe măsura poftei şi respectului pentru lucrul bine făcut. Vă propun să vedeţi mai departe ce vreau să spun.