Pranzul din caserola » rosii cherry

SALATA CU RUCOLA SI CIUPERCI

copolovici — Wed, 27 Apr 2011 08:36:41 +0000

SALATA CU RUCOLA SI CIUPERCI

Ingrediente pentru o porţie: ciuperci, aceto balsamico, rucola, ardei iute, parmezan, seminte de floarea soarelui, ulei de masline si rosii cherry
Timp de preparare: 8-9 minute
Dificultate: foarte scazuta
Mod de preparare: Ciupercile le tai cubulete si le pui in vas alaturi de rucola si rosiile cherry. Peste ele adaugi putin aceto balsamico si amesteci bine. Pentru un gust special adauga si semintele de floarea soarelui si semintele de ardei iute. Inainte sa pui amestecul in farfurie stropeste-l cu putin ulei de masline. La final adaugi si parmezanul.
Mod de servire: Imediat dupa preparare

BRUSCHETE CU BRANZA DE CAPRA, VINETE PRAJITE SI ROSII CHERRY

copolovici — Fri, 25 Mar 2011 10:22:39 +0000

Ai sansa sa devii aproape la fel de faimos ca Sir Sandwich! English Bread a inceput cautarea celui mai interesant sandwich din lume. Inscrie-te acum pe www.englishbread.ro! Enjoy and have fun!

Bruschete cu branza de capra, vinete prajite si rosii cherry

Ingrediente pentru o porţie: vinete, branza de capra, rosii cherry, busuioc si usturoi
Timp de preparare: 12-14 minute
Dificultate: foarte scazuta
Mod de preparare: Painea prajita o ungi cu putin usturoi. In acest timp tai niste felii de vanata si le pui la prajit in tigaie. Sa ai grija ca vinetele absorb foarte mult ulei asa ca e mai sanatos pentru tine sa le prajesti in mai putin ulei si sa adaugi pe parcurs daca e nevoie. Cand s-au termiant de prajit vinetele le lasi putin pe niste hartie absorbanta. Primul strat al bruschetelor il realizezi din rondele de rosii cherry. Peste ele pui feliile de branza de capra ca apoi cand pui vinetele calde sa se topeasca putin. Deasupra vinetelor mai poti sa ai inca un strat de rosii decorate cu niste busuioc proaspat.
Mod de servire: Rece

SALATA CU FUSILLI SI SUNCA

copolovici — Mon, 14 Feb 2011 09:29:27 +0000

SALATA CU FUSILLI SI SUNCA

Ingrediente pentru o porţie: fusilli colorate, sunca presata, ardei gras rosu, ardei gras verde, rosii cherry, castravete, iaurt si seminte de dovleac/floarea soarelui decojite.
Timp de preparare: 10-12 minute
Dificultate: foarte scazuta
Mod de preparare: Fierbi pastele in timp ce tai sunca, ardeii grasi, castravetii, tulpina aeriana de telina si rosiile cherry in feli. Toate legumele le pui intr-un castron si apoi te apuci de facut dressingul pentru salata. Intr-un vas amesteci cu telul iaurtul, uleiul de masline extra virgin, sarea si piperul. Cand pastele sunt facute le racesti putin cu apa rece. Peste amestecul de legume adaugi pastele si dressingul. Amesteci totul bine. La final adaugi si semintele de dovleac.
Mod de servire: Se serveste imediat dupa preparare.

SALATĂ DE LINTE ÎN DOUĂ CULORI

copolovici — Mon, 29 Nov 2010 09:46:58 +0000

RUCOLOLLA CU PIEPT DE PUI ŞI DRESSING FRANŢUZESC

copolovici — Thu, 18 Nov 2010 10:39:34 +0000

SALATĂ CU NĂUT, ROŞII CHERRY ŞI CEAPĂ ROŞIE

copolovici — Wed, 03 Nov 2010 10:39:14 +0000

PUIUL ANTISTRES: POVESTEA LUI TALPĂ IUTE + TEMA DE VINERI

copolovici — Fri, 23 Apr 2010 07:16:17 +0000

Ei bine, iată-ne ajunşi la ultimul capitol al istorioarei noastre de o săptămână, avându-l ca protagonist pe Puiul Antistres de la Agricola Bacău, cel mai relaxat şi mai dibaci pui din câţi am întâlnit eu până acum. Ne apucăm repede-repede să povestim despre Talpă Iute, dar nu înainte de a afla cine a câştigat etapa de ieri. Tobe? Trompete? Emoţii? Palme transpirate? Enzăuinăriiiiiiiiiz……Alina Pereteanu! Foarte simpatică şi complicată povestea ta, Alina! Felicitări! Azi am făcut un pui picant, ca să nu-i neglijăm nici pe aceia cu poftă mai mare pentru foc şi pară. Şi să nu uit tema concursului de azi: un comentariu care să conţină cea mai gogonată minciună pe care aşi spus-o vreodată. Succes!

Ingrediente: un Pui Antistres; ulei de măsline – 3 linguri; piper boabe (eventual amestecat, de mai multe culori) – două linguri; ceapă verde – două fire; usturoi – trei căţei; roşii cherry – vreo 7-8 bucăţi; busuioc uscat – două linguriţe; peperoncino uscat – vreo 8-10 bucăţele; sare grunjoasă de mare.

Pasul 1. Am aprins cuptorul. Am scos Puiul Antistres din frigider şi mi-am pregătit ingredientele. Am curăţat ceapa verde şi usturoiul, am spălat roşiile. Le-am tăiat pe toate, ca să nu mă complic prea tare în timpul preparării. De prisos să vă spun că toată marea preparare a durat mai puţin de zece minute.

Pasul 2. Într-un castron de plastic, am amestecat bine busuiocul uscat, o linguriţă de sare, uleiul şi două treimi din boabele de piper.

Pasul 3. Într-un alt castron am pus roşiile, ceapa, usturoiul, restul de piper şi sare. Le-am amestecat şi pe astea foarte bine.

Pasul 4. Cu amestecul din urmă, cel cu roşii, am umplut Puiul antistres până la refuz. Ce zic eu “umplut”? L-am îndopat cu roşiile aromate de parcă asta ar fi fost ultima lui masă Acest amestec suculent are darul e a ajuta puiul să nu se usuce pe dinăuntru, să-i rămână carnea fragedă şi gustoasă.

Pasul 5. Am pus puiul înapoi în tava lui şi l-am uns bine cu amestecul de la pasul al doilea.

Pasul 6. Am zdrobit bine în mojar bucăţile de ardei iute uscat în mojar, după care le-am presărat pe puiul uns cu ulei şi toate cele.

Recomandarea mea de final pentru toate cele cinci propuneri despre care am scris săptămâna asta? Musai să păstraţi tot sucul pe care-l lasă Puiul Antistres în tava lui de aluminiu. Acolo se adună şi se amestecă toate aromele fiecăreia dintre variantele pe care le-am văzut pe toată durata concursului. O nebunie.

GRATIN CU TON

copolovici — Wed, 07 Apr 2010 06:35:20 +0000

Tare-mi place tonul. De fapt, mă distrează peştii care, în general, nu excelează prin arome naturale, dar care câştigă prin textură şi se lasă ademeniţi pe cărările gustului cu aromele care-mi trec mie prin imaginaţia gustativă. O bucată de peşte de felul ăsta e ca un burete care, pus în contact cu diverse alte ingrediente, absoarbe şi potenţează gusturile combinate în jurul lui. De cele mai multe ori, o porţie bună de file de ton în ulei sau în apă (mult mai bun şi mai sănătos) ajunge salată. Pentru că e uşor de făcut şi pentru că e sănătoasă. Foarte rar am văzut tonul în alcătuiri calde şi probabil că tocmai de-asta îi verific din când în când potenţialul în această direcţie.

Ingrediente pentru două porţii: cartofi – vreo patru sau cinci, în funcţie de mărime; ton în ulei sau în suc propriu – 200 g; ceapă verde – două fire; ardei gras roşu – o treime dintr-unul mare; roşii cherry – vreo 6-7; muştar sau sos dijonez – 3 linguriţe; sos de soia – 2 linguriţe; sare; piper proaspăt măcinat; cimbru (preferabil) verde; smântână dulce – 2 linguri (opţional).

Pasul 1. Am curăţat cartofii, i-am tăiat cubuleţe şi i-am pus la fiert într-o cratiţă cu apă. Eu nu prea pun sare în apa pentru cartofi, prefer să le reglez “nevoile” după ce i-am zdrobit şi le-am adăugat alte ingrediente. De fiecare dată, descopăr că le trebuie şi mai puţină sare. am aprins cuptorul.

Pasul 2. Am tocat nu prea mărunt ceapa, ardeiul şi cinci din cele 7 roşii cherry.

Pasul 3. Într-un castron mai mare, am pus ceapa, roşiile, ardeiul gras roşu şi file-urile de ton. Pe astea le-am mărunţit cât să rămână bucăţi demne de vârful furculiţei, dar am încercat să las bucăţile aproape intacte. Am mai pus în castron muştarul, sosul de soia, sare, piper şi smântâna dulce.

Pasul 4. Am amestecat totul pentru ca ingredientele lichide să cuprindă întreaga compoziţie, dar având grijă să nu zdrobesc tonul mai mult decâtar fi fost cazul. Despre ton v-am mai spus în mai multe rânduri că eu unul nu suport “fulgii/flakes” sau “tonul mărunţit”. Devine un fel de pulbere apoasă atunci când îl pui în salată, iar despre o poveste ca asta în mijlocul căreia ne aflăm, nici măcar nu mai are rost să vorbim.

Pasul 6. Când cartofii au fost fierţi, i-am scurs de majoritatea apei în care stătuseră pe foc şi i-am pasat cu o furculiţă. La final aveam nevoie de un amestec destul de dur, destul de “aspru”, aşa că nu am pus nimic din ingredientele unui piure. Adică nici lapte, nici unt. Doar puţină sare şi un strop din apa în care fierseseră. Am aflat pe pielea mea de ce nu e bine să pasezi cartofii cu blenderul sau să amesteci piureul cu mixerul: totul devine elastic şi vâscos, de consistenţa gumei de mestecat. Şi chiar nu ai ce face cu aşa ceva, chiar şi când nu foloseşti piureul pe post de garnitură clasică.

Pasul 7. Vasul. Un gratin de ceramică emailată. Unii zic că ar fi porţelan, dar încă nu am spart unul, ca să vă spun exact Sunt pe toate drumurile şi nici foarte scumpe nu par a fi. De ce sunt ele speciale? Pentru că se încing foarte bine, pentru că nu sunt din metal şi pentru că, în general, mâncarea coaptă în ele are un gust şi o consistenţă aparte. Mie aşa mi se pare Am uns fundul şi pereţii vasului cu puţin ulei, apoi am tapetat toată suprafaţa cu pesmet. Doar o pojghiţă, nu prea mult. Am aşezat apoi cartofii pasaţi pe fundul gratinului şi am îmbrăcat şi pereţii. Cât de bine m-am priceput eu.

Pasul 8. Am pus în vas şi compoziţia cu ton şi sosuri. Am nivelat bine la suprafaţă, am mai pus deasupra câteva felii de roşie şi frunzuliţe de cimbru proaspăt, din loc în loc.

Pasul 9. A stat la cuptor, la foc puternic, aproximativ o jumătate de oră.

Tonul, aşa cum mă aşteptam, a împrumutat cu voioşie din aromele ingredientelor cu care l-am “înfrăţit”. Parte din sucuri şi arome au trecut şi în stratul de cartofi. Ar fi bine să nu umblaţi la el măcar un sfert de oră după ce l-aţi scos din cuptor. Ca în multe alte cazuri, devine şi mai bun a doua zi, după ce stratul de cartofi a căpătat o consistenţă mai fermă şi totul devine mai “rezistent” la dinte

SALATĂ DE LINTE CU ŞUNCĂ AFUMATĂ ŞI ROŞII CHERRY

copolovici — Tue, 09 Feb 2010 05:52:03 +0000

Până acum am pregătit destul de rar linte, deşi nici nu e greu de făcut şi nici nu pot spune că nu-mi place. Lintea e soră bună cu restul legumelor care cer înmuiere înainte de a fi preparate (fasole uscată, năut) şi pare mai aproape de legumele proaspete de îndată ce revine “la viaţă” după o noapte în care a stat în apă la temperatura camerei. În plus, are culori variate, dându-ţi posibilitatea să alegi din magazin sau de pe la piaţă exact soiul care ţi se pare mai potrivit pentru ceea ce urmează să pregăteşti. Cred că până acum am văzut şi am pregătit linte maronie, portocalie, şi neagră. De data asta am folosit linte verde pentru că am făcut o salată foarte simplă şi mai mult decât gustoasă.

Ingrediente pentru două porţii: linte uscată – doi pumni; roşii cherry – vreo 8-10 bucăţi; ulei de măsline – 2-3 linguri; ceapă verde – 2 fire; usturoi – un căţel; aceto balsamico (oţet aromatizat) – două linguri; busuioc sau pătrunjel verde, proaspăt tocat – câteva frunze.

Pasul 1. Am pus lintea la hidratat cu o noapte înainte. Lintea bine umflată e mult mai uşor de fiert sau de sotat. Într-un castron de plastic, acoperită bine cu apă nu prea rece, dar nici fierbinte. La temperatura camerei e perfect.

Pasul 2. Am scurs bine lintea de apa în care a stat la înmuiat. Am pus apă la fiert într-o cratiţă de mărime potrivită pentru cantitatea de linte. Am pus puţină sare când a fiert apa, am adus din nou la fierbere şi am pus lintea. Am verificat-o destul de des în timpul fierberii pentru că am vrut ca boabele să rămână întregi, să nu se transforme în terci. Nu am fiert lintea mai mult de un sfert de oră. Când am considerat că e gata, am transferat-o într-o strecurătoare şi am lăsat-o să se scurgă.

Pasul 3. Cât a fiert lintea, am curăţat şi am tăiat mărunt ceapa şi usturoiul.Am spălat roşiile şi le-am tăiat în jumătăţi.

Pasul 4. Am tăiat câteva felii subţiri de şuncă afumată. Ştiu, e posibil să nu găsiţi chiar peste tot frumuseţea de şuncă din imaginea de mai jos, dar sunt convins că puteţi căuta un sortiment cât mai împănat, cu cât mai puţină grăsime. Dacă o tăiaţi subţire, în momentul în care o perpeliţi puţin într-o tigaie antiaderentă, fără strop de ulei, se vor subţia şi mai mult şi vor deveni crocante.

Pasul 5. Am prăjit puţin feliile de şuncă în tigaie, la foc nu prea puternic. Am scos şunca, am pus apoi două din cele trei linguri de ulei în tigaie şi am sotat ceapa şi usturoiul. Vreo două minute, pe foc nu prea puternic.

Pasul 6. Am pus apoi lintea bine scursă şi am plimbat-o prin tigaie, amestecând mai degrabă din mişcarea tigăii decât cu o spatulă, cu gândul să nu sfărâm boabele de linte.

Pasul 7. Am pus roşiile, oţetul aromatizat, ultima lingură de ulei de măsline şi câteva frunze de busuioc rupte cu mâna. Am amestecat din nou, cu la fel de multă grijă.

Rezultatul? O salată călduţă, dulce-acrişoară, care împreună cu aşchiile uscate de şuncă afumată au fost un deliciu şi un adevărat experiment de texturi şi arome. Lintea a rămas “al dente”, nu foarte fermă, dar păstrându-şi personalitatea de legumă… întoarsă din starea de “fosilă” Oţetul balsamic a completat aciditatea roşiilor coapte şi gustoase “with a little kick”. Şunca şi busuiocul au completat aroma întregii poveşti, iar ultima lingură de ulei de măsline a pus punctul pe “i” din “lInte” Renunţând la feliile de şuncă, vegetarienii sigur vor fi foarte bucuroşi de o astfel de salată, nu-i aşa, Vegan G Girl?

ALT PIEPT DE PUI CU LEGUME LA GRĂTAR

copolovici — Fri, 05 Feb 2010 07:06:35 +0000

Insist asupra unei mai vechi teorii pe care o şi exemplific practic de fiecare dată, încercând să le demonstrez acelora care încă mai cred că pieptul de pui la grătar e sec şi insipid că lucrurile nu stau chiar aşa, ba dimpotrivă. Fript cu pricepere, pieptul de pui poate rămâne suficient de zemos. Combinat cu amestecul potrivit de legume şi stropit cu un dressing foarte simplu, ajutat de câteva mici tertipuri menite să ne facă eventualele diete mai gustoase, putem vorbi şi despre o farfurie aromată. În definitiv, probabil că principalul motiv pentru care abandonăm diverse diete este chiar lipsa gustului, faptul că medicina nu prea ţine cont de arome.

Ingrediente pentru două persoane: piept de pui – o bucată întreagă; ardei gras verde sau roşu – o bucată; dovlecel tânăr, subţire – o bucată; sparanghel – două fire; roşii cherry sau roşii obişnuite, gustoase, nu prea mari – 10 / 3; păstăi de mazăre proaspătă (mange tout) – 10-15 bucăţi; ceapă verde – două fire; varză chinezească – câteva tranşe; parmezan proaspăt – 50 g. Pentru dressing: ulei de măsline – 5-6 linguri; sucul de la o lămâie; sare, piper, pătrunjel proaspăt. Nota Bene: am ales cât mai multe legume proaspete din ceea ce am găsit în frigider şi în cămară. Vă puteţi descurca de fiecare dată cu exact ceea ce găsiţi în propriile bucătării, dar roşiile merită să fie incluse de fiecare dată în această combinaţie. Fripte pe grătar, se bucură de o oarecare “ambiguitate” în preparatul final: nu sunt nici crude, nici pătrunse complet. În plus, aroma de fript / afumat le apropie mai mult de gustul de pui fript şi îl completează.

Pasul 1. Pieptul de pui. L-am spălat şi l-am curăţat de eventualele urme de grăsime sau de os. L-am tăiat pe verticală, în două. Am încins grătarul foarte bine (până a ieşit fum din el) şi am pus cele două bucăţi de pui, care au început imediat să sfârâie. Temperatura ridicată contribuie mult la consistenţa finală a pieptului de pui, păstrându-i mijlocul suficient de suculent. Am fript puiul pe ambele părţi vreme de vreo zece minute, era destul de gros.

L-am luat apoi de pe grătar şi am tăiat fiecare bucată în felii groase de aproape un deget. Dacă mijlocul rămâne prea rozaliu pentru gustul vostru, puteţi frige, pe foc mai mic, toate feliile pe care le-aţi tăiat. Vreo 20-30 de secunde pe fiecare parte. Doar cât să-şi schimbe culoarea şi să nu se usuce prea tare.

Pasul 2. Am spălat dovlecelul şi i-am tăiat cele două capete. Am curăţat ardeiul d seminţe şi nervurile albe, amare, din interior. Am curăţat capătul de jos al firelor de sparanghel şi am decojit partea inferioară (cam de pe la jumătate până la capăt). Le-am pus pe grătarul pe care fripsesem puiul şi le-am fript pe toate părţile până s-au înmuiat pe jumătate. Nici arse, nici crude, destul de moi, dar păstrând o parte din prospeţime şi consistenţa crocantă.

Pasul 3. Cât s-au fript cele de mai sus, am spălat roşiile şi păstăile fragede de mazăre. Mange tout sunt o mare bucurie pentru dieta unui vegetarian, dar şi pentru cei nărăviţi la cărnuri. Consistenţa lor le ajută să rămână plăcute mai ales doar puţin sotate, nicidecum fierte complet sau terciuite în vreo tocăniţă clasică. Sunt fragede, stau foarte bine în salate şi sote-uri, crude sau doar puţin aburite de foc sau de sucurile altor ingrediente cu care sunt pregătite. Când dovlecelul, ardeiul şi sparanghelul au fost gata, le-am pus împreună cu roşiile pe grătar şi le-am tot plimbat, scuturând grătarul de coadă, până s-au perpelit suficient.

Pasul 4. Pentru că voiam să alternez legumele fripte cu ingrediente 100% proaspete, am curăţat ceapa şi am tăiat-o în segmente de aproximativ un centimetru. Am tăiat şi câteva tranşe de varză chinezească, pentru primul strat de pe farfurie.

Pasul 5. Am făcut şi cel mai simplu dressing din câte există: ulei, suc de lămâie, sare, piper şi frunze de pătrunjel tocate mărunţel. Am bătut totul cu telul până s-a omogenizat foarte bine.

Pasul 6. Am tăiat dovlecelul, ardeiul gras şi sparanghelul în segmente potrivite pentru furculiţă (one bite). Într-un castron cât mai mare, care să-mi permită să amestec bine tot conţinutul, am pus toate legumele fripte. Am pus în castron toate legumele fripte şi ceapa verde crudă, am ras jumătate din cantitatea de parmezan, pe răzătoarea mare. Peste toată povestea, am turnat trei sferturi din cantitatea de dressing. Am amestecat totul mai mult din mişcarea castronului. Dacă amestecaţi cu o spatulă, aveţi grijă să nu zdrobiţi chiar toate roşiile. Două-trei, care să-şi amestece sucurile cu restul dressingului, sunt duficiente.

Pasul 7. Pe farfurie am pus întâi fâşiile subţiri de varză chinezească. Apoi legumele din castron, având grijă să împart judicios ingredientele, să am din toate pe fiecare farfurie. Printre legume am pus feliile de piept de pui. Am ras şi restul de parmezan, tot pe răzătoarea mare, ca să le găsesc mai târziu prin farfurie şi să le pot “agăţa” cu alte ingrediente. Am turnat şi restul de dressing, iar pe deasupra am mai nins nişte pătrunjel verde, proaspăt.

Ajung la concluzia că despre poveştile simple ajung să scriu mai mult decât pentru jucărioare culinare care presupun tehnici mult mai “savante”. Asta se întâmplă pentru că ţin cu tot dinadinsul să vă explic că, în cazul de faţă, pieptul d pui nu are cum să devină o pacoste, un supliciu gustativ. Stadiul de preparare al legumelor, tehnica de frigere şi dressingul au transferat din savoare cărnii de pui, i-au păstrat suculenţa, i-au completat gustul de carne sănătoasă cu bucuria proaspătă a legumelor pe care orice dietă scornită sau bazată pe principii solide de nutriţie le primeşte cu bucurie şi le aplaudă.

Aveţi nevoie să rămâneţi spartani cu adevărat? Renunţaţi la parmezan sau nu puneţi deloc sare în dressing şi păstraţi parmezanul sau puneţi doar o idee din el.