Pranzul din caserola » restaurantul petit

ANUL 2009, PE SCURT

copolovici — Tue, 29 Dec 2009 07:34:55 +0000

Final de an? Păi atunci, vorba unui prieten, “să mai tragem o linie…” Asta înseamnă că mai departe facem o sinteză a lucrurilor importante care ni s-au întâmplat în graţiosul an 2009, una cu oamenii importanţi care ne-au fost alături şi o a treia cu treburi pe care ni le propunem pentru anul ce se prăgăteşte să ţâşnească din block start. (Eu când eram mic am făcut înot de performanţă, iar în anul I de facultate am scris sport la Libertatea vreo două săptămâni, aşa că tare-mi plac clişeele din terminologia sportistă). Mai jos e rezumatul lui 2009, pe 31 decembrie voi publica editorialul cu treburile pe care mi le propun pentru 2010 şi mulţumirile foarte sincere pentru cei care m-au ajutat foarte mult în anul ce se încheie.

Ce-am făcut în 2009? Păi în primul rând am lansat site-ul pe care cu drag citiţi aceste rânduri. La sfârşitul sfârşitului lunii iulie, după lungi discuţii şi redesenări de care a fost vinovat Viorel Mocanu, veşnic incomodat de mine şi de Dorin Boerescu până la varianta existentă. Am fost sigur de la bun început că nu vreau un logo şi un design clasic, cu linguri şi furculiţe stilizate, cu solniţe cu creier sau pui de găină surâzând porno, în pielea goală, de pe vreo tipsie cu frunze de salată. Apoi s-a lăsat cu programare cu mânuţele celor care la acel moment bricolau debarale de site-uri în echipa Bakemono Publishing & Development, treabă finisată şi la care mai lucrează şi astăzi bunul de Tudor Sandu secondat de Rareş.

Şi pentru că, la lansare, totul a fost ok, în august am plecat vreo două săptămâni în Olanda, de unde am scris mai nimic. De-asta consider eu că treaba a-nceput cu adevărat pe Prânzuldincaserolă.ro abia din septembrie, când am început să scriu zilnic. Adică să gătesc cât pentru 5-10 articole culinare în fiecare săptămână şi să mai scriu altele, utilitare şi editoriale, pe lângă ele.

În toamnă am înfiinţat şi comunitatea Prânzul din Caserolă de pe Facebook, cu ajutorul şi cu priceperea lui Mihai Dragomirescu. În scurt timp am reuşit să mă prind cum e treaba pe-acolo, astfel încât să mă ocup personal de activitatea din interiorul reţelei de socializare. Sunt acolo aproape 1,600 de prieteni care ne citesc, ne interpelează, ne plac sau ne trag de urechi. Şi noi zicem că e bine că e aşa.

Tot la începutul toamnei am început şi proiectul “Pranzul din caserolă Office Tour“, în care am gătit pentru câteva companii din Bucureşti chiar în bucătăria din sediul fiecăreia. Am reuşit, în felul ăsta, să le oferim câtorva dintre cititorii noştri o mostră din bunătăţile povestite şi arătate online.

Apoi a venit proiectul “Ceva bun în fiecare zi“, dedicat clientului Mega Image, care s-a materializat prin 40 de reţete filmate în vreo şase zile. Primele douăzeci pentru filler-ele difuzate timp de o lună la Realitatea TV şi alte douăzeci care sunt şi acum pe site-ul clientului. A fost o experienţă absolut specială dat fiind faptul că m-am aflat pentru prima oară în această postură. Cert este că mi-a plăcut suficient de mult încât să-mi doresc să repet povestea. Detalii voi scrie mai departe, în capitolul dedicat listei de “to do”-uri pentru 2010.

Nu în ultimul rând: 2009 a însemnat pentru mine experienţa unică şi inedită de a găti de două ori într-o bucătărie de restaurant. Departe de “focul” aferent serviciului obişnuit, când doi oameni au de pregătit vreo cinci porţii din cinci feluri diferite în mai puţin de un sfert de oră. Calm, pe îndelete, cu ajutor din partea “rezidenţilor”, cu ocazia celor două seri oferite cititorilor şi prietenilor la Restaurantul Petit. Am avut multe de învăţat, m-am bucura şi de aprecieri şi de sugestiile oaspeţilor şi mi-a plăcut suficientd emult încât să-mi doresc să se întâmple şi în 2010 măcar din când în când.

CUM A FOST LA “PETIT 2″

copolovici — Fri, 20 Nov 2009 10:04:36 +0000

Înainte de toate, mă bucur tare mult că aţi fost joi seara la Petit, unde am avut parte de a doua mea experienţă într-o bucătărie de restaurant. Fie din curiozitate pentru mâncare, fie pentru că aţi fost şi data trecută, fie că aţi venit în primul rând ca să ne cunoaştem, sunt fericit că aproape am umplut din nou cele două saloane ale restaurantului. Dar, ca să fiu sigur că nu uit să vă spun tot ce am de spus, voi structura povestea de mai jos pe câteva capitole cât mai clare.

Somonul cu discuri de cartof şi cremă de brânză. Aşa cum v-am spus şi la masă, l-am gândit ca pe un aperitiv rece pentru că, pe cartofii calzi, crema de brânză s-ar fi înmuiat, ar fi curs, ar fi fost mult mai grea. Am reţinut, însă, o sugestie foarte interesantă, în varianta în care aş fi folosit brânză de capră pe cartofii calzi. Da, sunt aproape convins că, în varianta asta, primul fel ar fi putut fi cald. Deşi nu ştiu cum s-ar conjuga somonul afumat cu brânza de capră, probabil voi afla încercând.

Am considerat ca fiind foarte legitimă părerea unui oaspete despre tenta “de vară ” a acestui fel şi din nou tind să-i dau dreptate. Mai ales în combinaţia cu sosul dulce-acrişor de oţet aromat şi miere. De acord, nu e chiar un preparat pentru noiembrie. În rest, am cam văzut cine a mâncat tot şi cine nu, deci sigur voi mai lucra la acest preparat.

Pollo Parmigiana. M-am bucurat să văd că, aşa cum mi s-a-ntâmplat şi mie, unii dintre oaspeţi s-au gândit, mai mult de dragul experimentului, la o posibilă garnitură pentru acest preparat. Nici ei nu au găsit o variantă posibilă. E drept că şniţelul cu sos de roşii cu busuioc şi mozzarella n-ar fi putut fi garnisit cu cine ştie ce.Da, dacă n-ar fi fost vorba de vreo 50 de porţii, poate că aş fi făcut sosul ceva mai picant, dar nu puteam risca pe limba atâtor oameni .)

Despre “merele în scutece” cu sos de ciocolată şi un boţ de frişcă nu am mare lucru de zis. Se pare că, deocamdată, nota mea de trecere e ajutată mult la desert. Oricum, a fost vorba de un desert foarte simplu, nimic sofisticat. Probabil că a venit la locul lui, în completarea mesei.

Oamenii. Au fost aseară la Petit oameni cu care vorbesc zilnic, faţă în faţă sau pe Internet (pe Twitter, pe site sau pe Facebook) şi oameni pe care nu-i văzusem niciodată. Mai mult, au fost oaspeţi pe care-i ştiu din copilărie şi pe care i-am revăzut după vreo 15 ani sau mai mult. A fost un amestec foarte plăcut de prietenie, curiozitate, sugestii constructive. O atmosferă care mie mi-a plăcut foarte mult şi pentru care vă mulţumesc. Mă bucur că de data asta am avut ceva mai mult timp de stat printre meseni, că am putut schimba câteva vorbe şi că n-am fost în alergătura de data trecută.

Asta se datoreşte în primul rând lui Eugen, bucătarul-şef de la Petit, care m-a ajutat foarte mult, începând din momentul în care m-am apucat de gătit. El ştie foarte bine că-i preţuiesc ajutorul nepreţuit şi treaba asta îmi aduce aminte să vă spun că, în orice zi, veţi fi mai mult decât bine primiţi la Petit. Garantez pentru ceea ce Eugen şi echipa lui vă poate oferi de fiecare dată când veţi trece pragul restaurantului.

Din culise. Ia să vedem… am avut mici probleme cu discurile de cartof în primă fază, dar Eugen m-a scos din belea. Mi.a fost teamă că nu voi fi gata la timp cu toate cele trei feluri, dar am scos-o la capăt. Nu am cumpărat smântâna lichidă potrivită pentru frişcă, nu s-a legat la mixer, aşa că a trebuit să folosesc frişcă lichidă. Sper să nu fi observat nimeni

Cam asta ar fi, în mare. Pentru luna decembrie mă gândesc la un concept puţin diferit, probabil mai degrabă o petrecere cu bufet mai mult sau mai puţin suedez, cu preparate diferite de ceea ce aţi mâncat până acum la un eveniment de acest fel. Nu promit nimic, în momentul ăsta nu am idee nici unde, nici când s-ar putea întâmpla treaba asta, dar vă voi anunţa din timp.

Încă o dată, mă bucur că aţi venit, vă mulţumesc deopotrivă pentru critici şi laude. Ne vedem data viitoare.

1000 DE PRIETENI PE FACEBOOK? CE-AR FI SĂ SĂRBĂTORIM LA “PETIT”?

copolovici — Fri, 06 Nov 2009 11:14:25 +0000

8IbIkFM_-Uo

Pentru prima oară “Chef” :)

copolovici — Fri, 16 Oct 2009 03:19:55 +0000

FUi5aK2edpU

LA “PETIT” E AGITAŢIE…MARE!

copolovici — Thu, 15 Oct 2009 05:01:41 +0000

Foarte pe scurt, pentru că bucătăria, când depăşeşte graniţele celei de-acasă, devine treabă mult mai agitată şi mai complicată. Mi-e teamă că începe să-mi placă şi mai mult

Ieri am făcut THE cheesecake. Lovindu-mă la coate cu bucătarii cei adevăraţi de la “Petit”, ocupându-le din spaţiul vital în care ei îşi duceau la capăt misiunile venite din sală. Caşcavale pane, ficăţei de toate felurile, paste, creme de legume, piept de pui în sos de smântână, clătite, şniţele din pui şi din curcan, legume la grătar… Cât timp ei au făcut toate astea, eu mi-am văzut de smântânile şi cremele mele de brânză. Sigur că n-am avut timp de poze sau de filmat. Abia am scos o poză chinuită, cea de mai sus.

A durat ceva, mai ales că a fost pentru prima oară când am folosit un convectomat în loc de clasicul cuptor de-acasă. Nu mă întrebaţi ce e un convectomat, încă nu sunt sigur că ştiu. Numai că teama cea mare a fost ca nu cumva să ard ceva, să nu stric bunătate de prăjitură. Şi n-am dormit chiar bine pentru că nu ştiu exact cum s-a întărit toată povestea peste noapte. Ţineţi-VĂ pumnii!

Azi voi face pastele şi pulpele de pui. Mă voi apuca de ele cu doar două ore înainte de ora la care vă aştept la restaurant pe toţi aceia care v-aţi grăbit să vă înscrieţi pe listă. Voi chiar n-aveţi idee ce bucurie mi-aţi făcut ocupând întregul restaurant în doar două zile după ce v-am anunţat că intenţionez să trec primul botez adevărat alături de voi… Abia aştept să ne vedem, sunt convins că nu vreau în ruptul capului să vă înşel aşteptările.

VĂ AŞTEPT LA “PETIT”!

copolovici — Mon, 12 Oct 2009 05:40:12 +0000

Pentru că, uneori, planetele se aliniază mai repede decât ne aşteptăm, iată că s-a ivit deja prima ocazie pentru a vă putea invita pe cât mai mulţi dintre voi să gustaţi din ceea ce “Prânzul din caserolă” vă tot povesteşte de ceva vreme. După serile cu supă caritabilă, săptămâna aceasta va fi pentru prima oară când voi avea, în sfârşit, ocazia să vă servesc la modul serios cu câteva dintre preparatele de pe site.

Cum vine asta? Simplu: un proprietar de restaurant din Bucureşti ne-a citit, i-a plăcut ce a văzut, ne-a invitat la o discuţie şi concluziile au fost cele pe care mă grăbesc să vi le spun:

Când? Joi, 15 octombrie 2009, de pe la ora 19.00

Unde? Restaurant “Petit”, pe Strada Olteni Nr. 3, deasupra clubului “Barfly”. (vezi harta)

Ce? Trei dintre bucatele de pe site:

# Felul I. Bavette cu sos de usturoi şi Pesto.

# Felul al II-lea. Pulpe de pui în sos vânătoresc.

# Desert. Cheesecake “the UHMMM!”

Cum? Meniu fix. Îţi voi servi împreună cu echipa din restaurant câte o porţie din fiecare fel, în ordinea de mai sus.

Cât? Preţ fix pentru mâncare: 40 RON.

De băut? Ce doreşte fiecare, se plăteşte separat de preţul pentru mâncare.

Altfel spus? M-aş bucura să putem fi împreună la prima mea experienţă gastronomică “publică”, într-un restaurant în toată regula, cu prieteni mulţi şi pofticioşi, suficient de curajoşi să vină să guste din ceea ce până acum doar au privit. Ultima dată am petrecut cu câţiva dintre voi o seară minunată în jurul paharelor cu supă-cremă de ciuperci, deci nu văd niciun impediment pentru a nu repeta povestea joi seară, cu bucate mult mai…competente.

Pentru că locurile sunt limitate, este neapărat nevoie să faceţi rezervare pentru joi seara. Şi pentru că nu ne vom vedea la Ritz, vă anunţ de pe-acum că spaţiul vă va ajuta să vă faceţi prieteni noi în jurul farfuriilor cu bunătăţi Pentru că joi restaurantul va fi rezervat doar invitaţilor de pe “Prânzul…”, vă rog să vă anunţaţi mai jos, cu un comentariu la acest articol, numărul de persoane cu care doriţi să veniţi.

Abia aştept să ne vedem. Dacă mai apar amănunte noi, voi reveni cu un edit. Pentru orice alt detaliu, nu ezitaţi să-mi lăsaţi un comment sau să-mi trimiteţi un mail. Aşa că verificaţi acest articol cât mai des, până în ziua “Z”

Vă aştept!