Am privit circumspect, acum vreo două luni, procesul de amenajare al fast-food-ului Nordsee din Piaţa Victoriei. Ştiam că, indiferent de cât de mult ar fi scăzut preţurile de închiriere din cauza crizei, ditamai spaţiul de la parterul America House nu avea cum să coboare la un nivel neglijabil. Mă gândeam, în acelaşi timp, că plasarea unei noi variante "de prânz" într-o zonă guvernată de City Grill şi aflată la discreţia tuturor companiilor de livrări la birou nu era chiar o mişcare deosebit de inteligentă. Speram, însă, în renumele din străinătate al brandului Nordsee, în dorinţa de a se alimenta sănătos şi variat a birocraţilor din zonă, în oportunitatea noutăţii pe care ar fi putut s-o aducă în zonă acest newcomer.

Nu am mai scris de multă vreme în secţiunea dedicată recenziilor de restaurante pentru că am fost destul de ocupat cu propriile experienţe culinare şi nici n-am prea ieşit în locuri neumblate în ultimele luni. Mă bucur să revin cu un articol aproape laudativ. Poate că pauza se datoreşte şi faptului că nu prea mai găsisem locuri care să-mi placă, în care să mă simt mai mult bine decât rău şi în care să nu mă umplu rapid de spume, draci şi alte lighioane din aceeaşi categorie.

Cu adresa în Str. Doctor Istrati Constantin nr.2. O văzusem de câteva ori, înainte sau după scurte vagabondaje prin Parcul Carol, chestia aia cu alei crăpate şi paragină pronunţată pe la toate încheieturile. N-am de să să vă spun mare lucru despre "La Nave" pentru că eu am înţeles trattoria asta ca pe unul dintre acele locuri oneste, în banca lor, care-ţi dau de mâncare pentru exact banii pe care-i cer. Diferenţa ar fi că "La Nave" se mănâncă bine. Adică bucate făcute cu sinceritate, fără mari pretenţii, fără fiţe italieneşti exagerate.

Uite că, luat pe sus de o grămadă de trebi şi, mai ales, cu mintea înfierbîntată mai mereu de focuri culinare, nu mai scosesem de multicel şareta pe la vreo cîrciumă din oraş. Am făcut-o astăzi, din raţiuni de frate şi cumnată, la Trattoria "Il Calcio" Atheneu, cu adresa în Strada Franklin Nr. 3. Aţi ghicit, verigă a celebrului lanţ de ursării futbolistice cu miros de jambiere. Uitasem. Uitasem de peştii italieni şi de cohorta de curve de-acum cîţiva ani, de la Herăstrău. Uitasem şi de "arrabiata" duhnind a usturoi, un sfert de porţie la preţ de două porţii întregi, din aceeaşi speluncă. Uitasem, aşa că iar m-am fript.

Ieri după-amiază, chiar la ei în prăvălie, pe Batişte 23, colţ cu J.L. Calderon. Sînt sigur că obişnuiţii localului formează o mare familie unită de aceleaşi interese şi gusturi, dar eu am înţeles prea puţin din toată treaba asta. Dacă tot era o ocazie gastronomică, am încercat un fel de zacuscă fast forward, făcută din vinete, ardei, ceapă tăiată gros şi felii de şampinioane. Călduţă, făcută atunci, cu ceapa aproape natur. O curiozitate interesantă.

Descoperit încă de astă-primăvară, însă nu avut la vremea aceea poze competent şi nici dispoziţiu pentru cronicat de cîrciumi. Ca să ajungeţi la el, important este să faceţi stînga din gluma aia proastă de giratoriu, venind dinspre Ploieşti ca să zic aşa. După care vă luaţi după semne, care sînt scrise cu verde pe alb. Roşu n-au. Sigur se poate ajunge prin mai multe variante, dar la cît e Sinaia de mică, ar fi imposibil să-l rataţi.