Rezultate din "Articole - Categoria Pranzul din caserola":
Vezi numai rezultate din această categorieNu e prima dată când fac un quiche. Dacă veţi căuta în articolele precedente care vorbesc despre quiche, probabil vă veţi da seama sau vă veţi aduce aminte că nu e deloc o treabă complicată, ba chiar beneficiază de cele două mari avantaje după care se dă în vânt individul contemporan: e gata repede şi compoziţia poate conţine o mulţime de combinaţii de ingrediente. Quiche-ul e quiche dacă respectă două principii mari şi late: umplutura e pusă într-un aluat fraged sau din foietaj şi trebuie să fie "legată" cu un amestec de ouă şi smântână. Pe Smokey Robinson l-am văzut de curând într-o ediţie "American Idol" dedicată muzicii create în ultimele decade la legendarul Motown Records. Şi pentru că Smokey e un individ pe care eu îl preţuiesc tare, iar în quiche-ul de azi am pus ceva cărniţă afumată, am zis să-i dedic lui trebşoara asta :) Mai jos, explicaţii pas cu pas şi opt poze grăitoare.
Zău dacă le-ar fi trecut vreodată franţujilor prin minţile lor...speciale că un quiche poate beneficia de atîta culoare locală fie chiar şi printre prietenii de la ţara-soră a cote de mer noar. Rîrîiţii au avut, însă, dispoziţia creativită şi practică necesară să facă din quiche un fel de platformă gastronomică atît de lesne customizabilă, că doar de ingrediente neaoşe să nu duci lipsă, în rest totul vine de la sine. S-o facem, deci, ca la Buzău, pentru caserola de joi.
Quiche. La drept vorbind, o bucată de aluat şi ouă bătute cu smîntînă. Atît. Restul se reduce la exact ce ai chef în momentul "zero", la exact ce găseşti prin frigider şi crezi tu că s-ar putea combina şi s-ar comporta bine în cuptor. Unde mai pui că, dacă n-ai timp sau / şi dispoziţie, poţi folosi aluat gata preparat. De data asta, un quiche cu pangasius, un peşte bun, fără oase, cu carne fermă, uşor de pregătit în aproape orice formă crezi de cuviinţă. Nu e chiar ieftin, dar face banii.
Ei da, după prima încercare apar şi micile trucuri. Mai ales atunci cînd a doua oară încerci o variantă cu ceva cărnet sau niscaiva ficăţei plapînzi, de pasăre. De data asta, aluatul a fost ceva mai fraged, am pus mai mult unt în el, dar n-a ieşit sfărîmicios după coacere, aşa cum îmi era teamă că se va întîmpla. Şi încă o şmecherie: compoziţia trebuie scursă bine de sos înainte de a o aşeza în tavă, peste foaia de aluat.
E primul quiche pe care-l fac, aşa că mi-am permis încă de la început să fac reguli noi. Nu de alta, dar reţetele clasice de quiche ar fi rămas pur şi simplu plicticoase dacă în timp n-ar fi suportat diverse modificări şi invenţii. În plus, conceptul este atît de permisiv şi ispititor, încît pot să-l consider printre cele mai permisive şi mai imbolditoare la creaţie preparate.
Nu e prima dată când fac un quiche. Dacă veţi căuta în articolele precedente care vorbesc despre quiche, probabil vă veţi da seama sau vă veţi aduce aminte că nu e deloc o treabă complicată, ba chiar beneficiază de cele două mari avantaje după care se dă în vânt individul contemporan: e gata repede şi compoziţia poate conţine o mulţime de combinaţii de ingrediente. Quiche-ul e quiche dacă respectă două principii mari şi late: umplutura e pusă într-un aluat fraged sau din foietaj şi trebuie să fie "legată" cu un amestec de ouă şi smântână. Pe Smokey Robinson l-am văzut de curând într-o ediţie "American Idol" dedicată muzicii create în ultimele decade la legendarul Motown Records. Şi pentru că Smokey e un individ pe care eu îl preţuiesc tare, iar în quiche-ul de azi am pus ceva cărniţă afumată, am zis să-i dedic lui trebşoara asta :) Mai jos, explicaţii pas cu pas şi opt poze grăitoare.
Zău dacă le-ar fi trecut vreodată franţujilor prin minţile lor...speciale că un quiche poate beneficia de atîta culoare locală fie chiar şi printre prietenii de la ţara-soră a cote de mer noar. Rîrîiţii au avut, însă, dispoziţia creativită şi practică necesară să facă din quiche un fel de platformă gastronomică atît de lesne customizabilă, că doar de ingrediente neaoşe să nu duci lipsă, în rest totul vine de la sine. S-o facem, deci, ca la Buzău, pentru caserola de joi.
Quiche. La drept vorbind, o bucată de aluat şi ouă bătute cu smîntînă. Atît. Restul se reduce la exact ce ai chef în momentul "zero", la exact ce găseşti prin frigider şi crezi tu că s-ar putea combina şi s-ar comporta bine în cuptor. Unde mai pui că, dacă n-ai timp sau / şi dispoziţie, poţi folosi aluat gata preparat. De data asta, un quiche cu pangasius, un peşte bun, fără oase, cu carne fermă, uşor de pregătit în aproape orice formă crezi de cuviinţă. Nu e chiar ieftin, dar face banii.
Ei da, după prima încercare apar şi micile trucuri. Mai ales atunci cînd a doua oară încerci o variantă cu ceva cărnet sau niscaiva ficăţei plapînzi, de pasăre. De data asta, aluatul a fost ceva mai fraged, am pus mai mult unt în el, dar n-a ieşit sfărîmicios după coacere, aşa cum îmi era teamă că se va întîmpla. Şi încă o şmecherie: compoziţia trebuie scursă bine de sos înainte de a o aşeza în tavă, peste foaia de aluat.
E primul quiche pe care-l fac, aşa că mi-am permis încă de la început să fac reguli noi. Nu de alta, dar reţetele clasice de quiche ar fi rămas pur şi simplu plicticoase dacă în timp n-ar fi suportat diverse modificări şi invenţii. În plus, conceptul este atît de permisiv şi ispititor, încît pot să-l consider printre cele mai permisive şi mai imbolditoare la creaţie preparate.
O premieră şi pentru mine: noaptea trecută am curăţat trei homari de aproximativ un kilogram fiecare. Aşa că am făcut şi un filmuleţ care, deşi se termină brusc, sper să vă fie de... Citeşte continuarea »
ESCALOP DE CURCAN CU CIUPERCI