Salatele au marele avantaj al faptului că, în orice moment, te pot lua prin surprindere. Ca şi în cazul pastelor, de exemplu, numărul combinaţiilor de ingrediente, arome şi consistenţe este, practic, infinit. Descoperită aseară mulţumită gazdelor noastre minunate din Olanda, salata pe care v-o propunem astăzi se bazează pe multe contraste aromatice şi sunt convins că unii dintre voi o vor încerca şi acasă cu mare succes.

Pentru că puiul se pregăteşte uşor şi pentru că mulţi dintre voi aţi renunţat la porc ori faceţi doar o pauză după tradiţionalele sărbători indigeste, al doilea episod al prînzului din caserolă poate trece lesne drept salată. Asta chiar dacă majoritatea ingredientelor au trecut prin grătarul cu teflon.

Nu ştiu dacă primele episoade din "Naked Cook", difuzate la TVR cu mulţi ani în urmă, au fost cele mai importante în ceea ce priveşte deplina mea admiraţie pentru Jamie Oliver. Sunt sigur, însă, că m-am lăsat cucerit de unul dintre spectacolele din seria "Happy Days Tour", un turneu pe care Jamie l-a făcut pe mai multe scene din Marea Britanie la începutul anilor 2000. S-au întâlnit acolo vibraţia interacţiunii de bună calitate, talentul său în bucătărie şi flexibilitatea lui incredibilă ca om de show. Apetitul meu pentru evenimente cu public şi postura de entertainer au rezonat de minune cu acel episod. Puiul în crustă de sare a fost una dintre minunile pe care le-a copt Jamie în acel spectacol. Nu e prima oară când îl pregătesc, dar ieri l-am făcut pentru a marca două momente importante: apariţia în Ştirile Pro TV de sâmbătă seară şi ultima intervenţie telefonică în programul de weekend al lui Petru Stratulat, la Radio Guerrilla. De săptămâna viitoare probabil că voi avea un alt interlocutor. În plus, în articolul precedent despre aceeaşi alcătuire gustoasă nu am avut prea multe imagini, aşa că despre ele e vorba mai departe.

Salatele au marele avantaj al faptului că, în orice moment, te pot lua prin surprindere. Ca şi în cazul pastelor, de exemplu, numărul combinaţiilor de ingrediente, arome şi consistenţe este, practic, infinit. Descoperită aseară mulţumită gazdelor noastre minunate din Olanda, salata pe care v-o propunem astăzi se bazează pe multe contraste aromatice şi sunt convins că unii dintre voi o vor încerca şi acasă cu mare succes.

O variantă foarte simplă şi rapidă în care mi se întâmplă uneori să pregătesc pieptul de pui. Dat fiind faptul că e propunere "prăjită", nu se întâmplă foart des să-l prepar aşa. Doar că amestecul de parmezan sau caşcaval şi pesmet de la suprafaţă îl transformă rapid într-un preferat al celor care se mai nimeresc pe la masă.

V-am mai spus pe-aici că, Măria Sa, cartoful, a fost multă vreme cultivat ca plantă furajeră, pentru îngrăşat animalele şi mai ales porcii, nu? Cu toate astea, chiar dacă reuşeşti să nu fii un mare mâncător de cartofi, apariţia cartofilor noi, de vară, te-mpinge în păcat şi te face să uiţi chiar şi de caracterul lor de "bombă glucidică", la catastif fiind "creditaţi" cu aproximativ 18 % conţinut de carbohidraţi. Uiţi chiar şi că, până pe la 1780, francezii erau convinşi că în cartofi zace bacteria ce stă la baza temutei lepre sau că, în alte vremuri, scoţienii presbiterieni refuzau să-i mănânce pentru că pur şi simplu nu erau menţionaţi în Biblie :). Cu moderaţie, o porţie de cartofi noi pare să nu fi omorât pe nimeni, mai ales dacă nu ne batem joc de ei prăjindu-i într-o găleată de ulei sau, mai rău, untură de porc...

Varza proaspătă şi dulce, de primăvară, face casă bună cu ea însăşi. Dar dacă imboldurile carnivore nu ne dau pace (şi ar cam trebui să ne dea, că postul are şi el rostul lui fiziologic dincolo de implicaţiile religioase), o tocătură de pui echilibrată cu meşteşug din toate principiile gustative, ar putea înlocui cu mare succes eternul şi deloc fascinantul porc naţional. Ceea ce urmează mai la vale, cu poze şi experienţe proprii, pentru caserola de vineri.

Nu e prima propunere de "chiftele americane" pe care o veţi găsi aici, dar pentru caserola de joi am recurs la domnul pui. Burgeri de pui, dreşi cu miresme iscusite şi deloc generatori de tevatura presupusă de unii atunci cînd vine vorba de grătarul de pe aragaz. O mai spun o dată: nu e musai să-ţi explodeze bucătăria atunci cînd decizi să pui la treabă tigaia-grătar. Dacă mai are şi teflon, deja totul de vine joacă de copii. Hai să vedem un burger de pui, cu explicaţii şi imagini concludente.

Am început de ieri pregătirile pentru puiul dospit în ierburi, ca să aibă timp să se parfumeze o zi întreagă, cu o grădină întreagă de verzituri stîlcite cu eleganţă în mojarul de piatră. Astăzi, orătania e numai bună de ascuns în cuptor şi de combinat cu sparanghel opărit în zeamă de carne şi sos de smîntînă subţire, piperat cît să nu pară doar o joacă de copii. Încheiem povestea începută ieri, cu poze şi explicaţii.