Mesele de sărbători sunt un mare prilej de bucurie culinară pentru toată lumea, pentru toate popoarele şi religiile. Dacă anul ăsta aţi decis că puteţi pune pe masa de Crăciun şi de Revelion bucate mult mai nobile decât bătrânul şi istoricul porc, daţi-mi voie ca, pe tot parcursul lunii decembrie, să vă fac propuneri mai mult sau mai puţin indecente pentru bucate mult mai rafinate şi mai gustoase decât celebrele variaţiuni pe aceleaşi teme grohăite :) Pentru mine, raţa e de mai multă vreme cel mai bun porc din câţi există.

Dragii mei, permanenta mea devenire şi şcolire la facultăţile înalte ale gustului şi poeziei gastronomice trec adesea prin prieteni. Profit de acest răstimp aglomerat din existenţa mea, cel despre care vă vorbesc pe scurt şi în editorialul de alături, ca să cedez temporar locul meu de la masa virtuală de prânz unor oameni dragi mie, de a căror prietenie mă bucur şi mă simt binecuvântat. Voi avea mai mulţi invitaţi în zilele ce urmează şi sper să vă bucuraţi de darurile lor făcute vouă şi prin intermediul meu. Nu întâmplarea, ci spiritul camaraderesc şi simpatia reciprocă fac să încep această serie de articole scrise de invitaţii mei cu Adi Hădean, un om care ar fi trebuit inventat dacă n-ar fi fost născut, la vremea potrivită, de muma lui :) O poveste cu totul specială, pentru care-i mulţumesc.