Universul supelor de legume rămâne pentru mine un spaţiu foarte vast al experimentelor şi inventivităţii aromate. În funcţie de combinaţia legumelor de bază şi, mai ales, a mirodeniilor adăugate la fiert, cred că putem crea în bucătărie o infinitate de variante care să ne completeze sau să exprime o stare de moment, să definească o perioadă. Mi se întâmplă adesea să asociez un gust sau o aromă anume cu evenimente petrecute în zilele premergătoare sau imediat de după segmentul de memorie gustativă pe care-l reexperimentez uneori. Cred că despre supa asta îmi voi aminti mulţi ani, în acest context, în viitor.

Până când site-ul Kopel's va fi up and running, îmi asum riscul de a vă anunţa aici meniul de prânz al zilei, la Kopel's, restaurantul deschis joia trecută, adică pe 8 aprilie, împreună cu fratele meu, Mărgărit, pe Strada Sirenelor 87, foarte aproape de Hotel J.W. Marriott.

Eh... un fel de-a spune :) Am golit nişte tulpini de praz, păstrând câteva tuburi cilindrice. Am făcut o umplutură. Am umplut cilindrii. I-am pus la cuptor. Sigur că mare parte din umplutură n-a vrut să stea înăuntrul celor câteva "cannelloni", poate şi din cauză că am folosit praz "adevărat", de la "ţărani", nu prazul de plastic, gros ca pe mână, de pe alte meleaguri. Dar de gustos... e bun :)

Universul supelor de legume rămâne pentru mine un spaţiu foarte vast al experimentelor şi inventivităţii aromate. În funcţie de combinaţia legumelor de bază şi, mai ales, a mirodeniilor adăugate la fiert, cred că putem crea în bucătărie o infinitate de variante care să ne completeze sau să exprime o stare de moment, să definească o perioadă. Mi se întâmplă adesea să asociez un gust sau o aromă anume cu evenimente petrecute în zilele premergătoare sau imediat de după segmentul de memorie gustativă pe care-l reexperimentez uneori. Cred că despre supa asta îmi voi aminti mulţi ani, în acest context, în viitor.

Voi continua pledoaria pentru friptura de vacă bine făcută, amintindu-vă cele câteva principii de care ar fi bine să ţineţi seamă pentru a diminua cât mai mult şansele unei surprize neplăcute. Pe scurt: antricot din vacă tânără, de o culoare plăcută, cu tonuri de roşu nu prea închise; felii de antricot groase de maximum un deget, cu cât mai puţină grăsime; un grătar sau o tigaie grătar de preferabil din metal gros, foarte bine încins (dacă iese şi fum, e perfect); carnea adusă la temperatura camerei şi uscată de apa rămasă de la spălare, pentru a nu răci suprafaţa grătarului atunci când o puneţi la fript; fripte 2, 3, maximum 4 minute pe fiecare parte, în funcţie de cât de bine făcută o doriţi. Numai că accentul nu e pe friptură în povestea de mai jos, ci pe o garnitură cu sos şi legume de care eu aud din ce în ce mai rar: bame.

Nu e prima dată când fac un quiche. Dacă veţi căuta în articolele precedente care vorbesc despre quiche, probabil vă veţi da seama sau vă veţi aduce aminte că nu e deloc o treabă complicată, ba chiar beneficiază de cele două mari avantaje după care se dă în vânt individul contemporan: e gata repede şi compoziţia poate conţine o mulţime de combinaţii de ingrediente. Quiche-ul e quiche dacă respectă două principii mari şi late: umplutura e pusă într-un aluat fraged sau din foietaj şi trebuie să fie "legată" cu un amestec de ouă şi smântână. Pe Smokey Robinson l-am văzut de curând într-o ediţie "American Idol" dedicată muzicii create în ultimele decade la legendarul Motown Records. Şi pentru că Smokey e un individ pe care eu îl preţuiesc tare, iar în quiche-ul de azi am pus ceva cărniţă afumată, am zis să-i dedic lui trebşoara asta :) Mai jos, explicaţii pas cu pas şi opt poze grăitoare.

Nu e o omletă, deşi seamănă destul de mult cu una. Tortilla este un fel de mâncare foarte simplu de pregătit, foarte potrivit pentru atunci când nu ai timp nici măcar de cumpărături şi trebuie să te descurci repede cu ce ai prin frigider. Nişte ouă tot mai găseşti, iar din punctul de vedere al celorlaltor ingrediente fantezia ar trebui să fie singura limită. Eu am făcut-o cu praz şi salam spaniol, dar la finalul poveştii vă voi sugera mai multe posibile combinaţii.

Pentru propunerea de mai jos ai nevoie de viţel tânăr, fraged, rozaliu la culoare şi proaspăt din toate punctele de vedere. Chiar dacă nu e pregătit în bucăţi prea mari şi stă măcar o oră într-o marinată simplă, nu te baza pe faptul că, dacă ai cumpărat o bucată mai tare, se va înmuia pe parcurs. E o variantă de viţel în wok, deci carnea nu se va înăbuşi, ci se va prăji mai degrabă rapid, împreună cu alte ingrediente.

Astăzi e pe fast forward, joia e un fel de promo pentru vineri, aşa că executăm cu aripioare de pui opărite şi apoi rumenite în tigaie, apoi tăvălite prin cel mai gustos praz călit cu puţin unt şi zeamă de carne. Simplu? Este. Ieftin? Veţi vedea mai jos. Rapid? Cam cît ai zice "praz". Unde mai pui că prazul e un fel de ceapă mult mai nobilă, care-şi dă mai puţine "aere" şi poate sta pe post de garnitură caldă lîngă o mulţime de companioni de nădejde.