Încă o propunere din categoria "rapide". Dar nu numai atât. Aş adăuga "încă o propunere în care, dacă tot am fript pe grătar două cotlete de porc, am avut grijă să aibă cât mai puţină grăsime şi, mai ales, să nu le pun lângă eternii şi deloc fascinanţii cartofi prăjiţi." Aşa că, dacă aveţi obiceiuri cartofoare când vine vorba de grătar, va trebui ca măcar prima oară să mă credeţi pe cuvânt că din sos de legume proaspete încă n-a murit nimeni după ştiinţa mea.

Mă ştiţi (unii) mai răruţ şi mai neprietenos cu porcul, dar parcă o felie-două de cotlet bine bătut şi întins pe masa de lucru n-a supărat pe nimeni ireparabil până acum. Mai ales dacă el, porcul, e doar un pretext pentru alte arome şi alcătuiri, aproape că nici nu te-ating tentaculele vinovăţiei. Nu e ca şi cum ai face din porc un ţel în viaţă :)

Poate părea o exagerare în prag de primăvară şi pe temperaturi galopante în sus, dar luăm în calcul că, prin unele părţi, alţii tocmai au scăpat de ultima zăpadă. Unde mai pui că scăricica în cauză a trecut printr-un riguros proces al degresării, aşa cum veţi vedea mai departe. Uneori chiar şi temutul purcel se poate bucura de binefacerile primăverii, lăfăindu-se în ierburi şi masaje aromate. Mai mult, la cuptor am auzit că se transpiră mult, deci zicem şi noi că am trecut fiara prin saună, unde a mai pierdut din grăsimi şi obiceiuri nutritive proaste.

De marţi pe miercuri, cu mari şanse de caserolă împachetată cu drag, încă de marţi seara. Parcă prea multă perpeleală în tradiţionalele chiftele drese cu miez de pîine, usturoi şi alte "curvăsăreli" şi scăldate apoi în tigăi cu ulei încins. Chifteluţele de aici sînt ceva mai paşnice cu stomacul şi parcă mai pregătite să se aşeze lîngă o porţie bună de spaghete. Pentru mai multe detalii şi imagini

O structură nu prea complicată, mai ales pentru cei dedulciţi la mîncăruri ceva mai grele şi mai consistente. Mie-mi sună tare a iarnă găluştile-astea umplute cu carne aromată, aşa că pe frigul din ultimele zile mai că-mi vine să cred că n-o să vă pice pe invers. Am găsit Knedly în rubrica "Dialecte gastronomice" din numărului de februarie al "Bucătăriei pentru toţi". Ei au pierdut un ou pe drum, eu nu m-am chinuit să-l găsesc, dar pînă la urmă ne-am împăcat. Mai jos, propunerea completă şi ilustrată.

Oare "alivenci" o fi cu totul defectiv de singular? Asta ar fi o premieră pentru prînzul din caserolă. Pe lîngă faptul că e prima propunere ce conţine carne de porc. Om vrea noi să ocolim subiectul ăsta, dar trebuie să ţinem cont şi de poftele acelora care, măcar o dată la cîteva luni, calcă în păcat, peste pragul primitor al veselului Ghiţă. De data asta, puţin piept la grătar, cât să se împace cu alivencile brînzoase şi mălăioase, făcute ca la stînă.

Am un prieten muzician. La un moment dat şi-a luat un model vechi de Mercedes, un cazan din care zilnic pica măcar un ornament. Faza e că, în discuţiile despre "ce maşină ai?", după ce spunea marca, fiecare dintre cei de faţă era întrebat despre model, an de fabricaţie, opţiuni, culoare etc. Cînd întrebarea ajungea la amicul ăsta al meu, zicea scurt: "Mercedes". Şi discuţia se termina acolo. Genul ăsta de dialog, reprodus în bucătăria de la serviciu, s-ar termina la fel de brusc în cazul în care tu ai răspune la fel de scurt : "Lasagna".

Weekend-ul trecut am executat, la misto, citiva hamburgeri conceputi de la cap la coada in cunostinta de cauza. Au avut un asemenea succes, incit am primit cereri si ovatii intru repetir.

De marţi pe miercuri, cu mari şanse de caserolă împachetată cu drag, încă de marţi seara. Parcă prea multă perpeleală în tradiţionalele chiftele drese cu miez de pîine, usturoi şi alte "curvăsăreli" şi scăldate apoi în tigăi cu ulei încins. Chifteluţele de aici sînt ceva mai paşnice cu stomacul şi parcă mai pregătite să se aşeze lîngă o porţie bună de spaghete. Pentru mai multe detalii şi imagini