Pranzul din caserola » piper

TARTINE CU FICATEI DE PUI TRASI LA TIGAIE

copolovici — Thu, 02 Jun 2011 08:59:57 +0000

Ai sansa sa devii aproape la fel de faimos ca Sir Sandwich! English Bread a inceput cautarea celui mai interesant sandwich din lume. Inscrie-te acum pe www.englishbread.ro! Enjoy and have fun!

TARTINE CU FICATEI DE PUI TRASI LA TIGAIE

Ingrediente pentru o porţie: ficatei de pasare, sare, piper, cimbru, vin alb, ceapa verde, usturoi, aceto balsamico, patrunjel, ciuperci, ulei de masline si ardei gras rosu
Timp de preparare: 15-16 minute
Dificultate: scazuta
Mod de preparare: Intr-o tigaie puni la calit ceapa verde si ciupercile. In scurt timp adaugi si ficateii cu putin vin alb. Peste pui sare si piper dupa gust. Aproape de final presaram putin patrunjel, aceto balsamico si cimbru. Amestecul din tigaie il pui pe painea prajita unsa cu usturoi si il decorezi cu ardei gras rosu si patrunjel.
Mod de servire: Cald

SANDWICH CU CREVETI SI MAIONEZA CU AROME ASIATICE

copolovici — Fri, 27 May 2011 08:59:40 +0000

SANDWICH CU CREVEŢI ŞI SOS DE MAIONEZĂ

Ingrediente pentru o porţie: creveti, ou, sare, piper, ulei, lamaie, mustar si 5 arome (condiment chinezesc)
Timp de preparare: 13-14 minute
Dificultate: scazuta
Mod de preparare: Cu ajutorul unui mixer vertical amesteci ingredientele maionezei: ou, sare, piper, ulei, mustar, zeama de lamaie si condimentul chinezesc. Si gata maioneza cu arome asiatice. In timpul acesta prajesti pe gratar crevetii marinati in prealabil. La final tai pe latura lunga crevetii pentru a ii putea aseza mai usor in sandwich si cu ajutorul maionezei facute ungi feliile de paine prajita.
Mod de servire: Rece

SANDWICH CU SUNCĂ AFUMATĂ ŞI PASTĂ DE NUCI

copolovici — Thu, 26 May 2011 09:27:50 +0000

SANDWICH CU ŞUNCĂ AFUMATĂ ŞI PASTĂ DE NUCI

Ingrediente pentru o porţie: sunca, nuci, ulei de masline, sare, piper si unt
Timp de preparare: 8-9 minute
Dificultate: scazuta
Mod de preparare: Pentru pasta lasi putin nucile la hidratat in apa. Apoi cu un mixer vertical, putin ulei, sare, piper, nucile si apa in care au stat transformi ingredientele intr-o pasta pe care o intinzi pe feliile de paine prajita. Peste acest strat adaugi sunca.
Mod de servire: Rece

TARTINE CU SALATA PICANTA

copolovici — Wed, 25 May 2011 09:02:19 +0000

TARTINE CU SALATA PICANTA

Ingrediente pentru o porţie: rucola, ceapa rosie, ardei gras rosu, ulei de masline extra virgin, sare, seminte de ardei iute , miezuri de seminte de floarea soarelui, aceto balsamico si piper
Timp de preparare: 7-8 minute
Dificultate: scazuta
Mod de preparare: Amesteci toate ingredientele intr-un vas si apoi le pui pe painea prajita.
Mod de servire: Rece

SOS OLANDEZ

copolovici — Tue, 02 Nov 2010 10:57:46 +0000

SOS GORGONZOLA

copolovici — Mon, 01 Nov 2010 10:48:41 +0000

CEAFĂ DE VIŢEL CU SFECLĂ ROŞIE ŞI HREAN

copolovici — Thu, 14 Jan 2010 05:29:58 +0000

Rar mi se face poftă de sfeclă. Poate şi pentru că fierbe mai greu, iar procesul de curăţare nu e lipsit de peripeţii. Dar o poftă merită satisfăcută la timpul ei, nu-i aşa? Că altfel o laşi să mocnească acolo, în plan secund, în suc propriu, până ce devine dorinţă, apoi lipsă şi mai apoi, Doamne fereşte, ajunge să se transforme în frustrare Exagerez. A mirosit frumos aseară, când am fiert sfeclă. A mirosit şi mai frumos pentru că am fiert şi o bucată bună de viţel, cu multe arome, în paralel cu sfecla. A mirosit şi mai frumos când am deschis borcanul cu hrean în oţet şi am terminat întreaga istorioară.

Ingrediente pentru două-trei porţii: sfeclă – două bucăţi nu prea mari, ca să nu fiarbă o veşnicie. Alegeţi sfeclă fără prea multe noduri sau denivelări, netedă, ca să vă fie mai uşor la curăţat. Ceafă de viţel (sau orice altă bucată mai fragedă, în definitiv vorbim despre un rasol) cu cât mai puţină grăsime – vreo 500 g. Atât a avut asta despre care vă spun. Am luat-o din Kaufland, de la vitrina cu carne proaspătă ambalată. La raionul de măcelărie nu mai au de multă vreme vită sau viţel. Hrean ras – două-trei linguri, dres cu sare şi oţet.

Sfecla. Nimic prea complicat. Am spălat cele două sfecle şi le-am pus la fiert într-o oală cu multă apă, cât să le acopere. Din când în când le-am încercat cu furculiţa pentru a afla dacă s-au fiert. Când au fost suficient de pătrunse, le-am scos pe o farfurie şi le-am trecut pe sub jet de apă rece, după care le-am lăsat să se răcorească bine.

Sfecla pătează. Rău şi pe termen lung. Un motiv solid să purtaţi mănuşi chirurgicale sau de menaj când vă apucaţi s-o curăţaţi şi s-o tăiaţi. Aşa că m-am deghizat pentru câteva minute în felcer fără şcoală şi am dus treaba la capăt. Sfecla bine fiartă se curăţă foarte uşor. Am tăiat fiecare sfeclă pe jumătate, am ţinut bucata de sfeclă cu mâna stângă şi am împins coaja cu degetele mâinii drepte. A mers repede, aproape că n-am avut deloc nevoie de cuţit. Am tăiat-o apoi cuburi de dimensiuni mici. La fel de uşor o puteţi da pe răzătoare, numai că eu am vrut să am din ce muşca.

Am pus bucăţelele de sfeclă într-un castron mare şi i-am căutat gustul cu nişte ulei de măsline, sare, aceto balsamico şi hrean ras, scurs de oţet. Mi-ar fi plăcut să vă povestesc cum am ras hreanul, cum mi-am stors lacrimile deasupra castronului cu răsătură, cum l-am pus apoi la borcan cu sare şi oţet… Dar nu pot, pentru că hreanul meu de-acum e luat cu borcan cu tot, de la un producător veritabil, din piaţa de la Big Berceni

Ceafa de viţel. Păi asta chiar că a fost cea mai simplă operaţiune. Cât bucata de carne era aproape dezgheţată, am tăiat-o în câteva felii mai groase şi le-am lăsat să se dezgheţe complet. Le-am pus apoi într-o oală cu multă apă şi am pus vasul pe foc puternic. Când a clocotit, am început să mă joc: o ceapă obişnuită, nu prea mare, câteva boabe de piper, două foi mici de dafin, o bucăţică de baton de scorţişoară, o stea de anason. Aşa am lăsat carnea să fiarbă, pe foc nu prea mare, până s-a pătruns bine, dar cât să rămână bucăţile întregi.

Cam asta a fost tot. Am pus pe farfurie fâşii de carne fiartă şi aromată, le-am acompaniat cu câteva linguri de sfeclă cu hrean şi m-am gândit la multe: la copilărie, la iernile serioase de pe vremuri, la cum pot unii să mănânce “ciorbă de porc” şi la ce valori nutritive o avea sfacla roşie. Şi am deschis tabelul meu “magic” pentru voi, ca să vă zic: la suta de grame: proteine – 1.3%; lipide – 0.1%; carbohidraţi – 9%; Potasiu – 100 mg; Fosfor – 30 mg; Sodiu – 80 mg; energie – 43 Kcal. Destul de interesant, nu?

DE SĂRBĂTORI: PIEPT DE RAŢĂ CU SOS DE PRUNE ŞI MANDARINE

copolovici — Tue, 01 Dec 2009 11:11:28 +0000

Mesele de sărbători sunt un mare prilej de bucurie culinară pentru toată lumea, pentru toate popoarele şi religiile. Dacă anul ăsta aţi decis că puteţi pune pe masa de Crăciun şi de Revelion bucate mult mai nobile decât bătrânul şi istoricul porc, daţi-mi voie ca, pe tot parcursul lunii decembrie, să vă fac propuneri mai mult sau mai puţin indecente pentru bucate mult mai rafinate şi mai gustoase decât celebrele variaţiuni pe aceleaşi teme grohăite Pentru mine, raţa e de mai multă vreme cel mai bun porc din câţi există.

De unde iau raţă proaspătă? Nu iau niciodată raţă congelată pentru că, oricum, din momentul în care o cumpăr şi până o pregătesc, e foarte posibil s-o ţin în congelator. Am avut norocul să găsesc mereu raţe întregi proaspete într-un magazinaş din Piaţa Obor, singurul în care găsesc aşa ceva. Sunt raţe tinere, de maximum două kilograme, la un preţ imbatabil: aproximativ 18 RON kilogramul. Mai există şi varianta Metro, unde o bucată de piept de raţă e posibil să depăşească 30 RON.

Ingrediente. Pentru două porţii: piept de raţă – unul întreg; coniac – 100 ml; mandarine – 3 buc; prune – 3 buc; dulceaţă de fructe de pădure – două linguriţe; zahăr brun – o lingură; sos de soia – o lingură; sos Worchestershire – o lingură; ulei de măsline, sare, piper.

Eu consider raţa prea gustoasă pentru a avea nevoie de prea multe ingrediente. Ea însăşi este un ingredient suficient de gustos şi de aromat ca să fie ametsecată cu prea multe alte lucruri. Dar asta e părerea mea, mulţi dintre voi e posibil să simtă nevoia mai multor treburi în jurul unui piept de raţă. Pentru că unii dintre voi nu au pregătit niciodată aşa ceva şi pentru că vreau să vă arăt cât de uşor e, de fapt, voi scrie totul cât mai scurt, pe paşi.

Pasul 1. Am porţionat raţa. Am desprins întâi aripile, apoi pulpele. Am desfăcut carcasa, tăind între piept şi spate. Abia la final am scos pieptul de pe os, cu un cuţit bine ascuţit şi desprinzând carnea cu grijă, cu degetele băgate între carne şi structura osoasă, astfel încât să nu se deterioreze. Am tăiat apoi pieptul în două bucăţi. E mai uşor pentru prăjire.

Pasul 2. Am frecat bucăţile de piept cu puţină sare grunjoasă de mare şi cu piper proaspăt măcinat. Le-am uns cu două linguri de ulei de măsline, una de sos de soia şi una de sos Worchestershire şi le-am lăsat să se marineze o jumătate de oră.

Pasul 3. Între timp am curăţat prunele şi mandarinele şi le-am tăiat / despărţit în felii.

Pasul 4. Am pus fructele la fiert într-o cratiţă cu puţină apă şi o lingură de zahăr brun. Am pus puţină apă pentru că am vrut ca fructele să scadă repede şi să rămână cât mai puţină zeamă.

Pasul 5. Am încins bine o tigaie antiadezivă mare. Am pus cele două bucăţi de piept de raţă cu pielea în jos, în tigaie. Le-am prăjit în propria grăsime vreme de vreo cinci-şapte minute, până ce s-a rumenit bine. Apoi am întors carnea şi am prăjit-o aproximativ tot atâta timp.

Pasul 6. Am scos pieptul de raţă din tigaie şi l-am tăiat felii groase de un deget. La mijloc, carnea este crudă. Am spălat tigaia şi am încins-o din nou. Am aşezat feliile de piept de raţă în tigaie.

Pasul 7. Am turnat coniacul în tigaie şi am “plimbat” rondelele de carne prin el, mişcând tigaia din mâner. Am înclinat marginea tigăii către flacăra aragazului şi am aprins coniacul. Am continuat să amestec din mişcarea tigăii tot timpul cât coniacul a ars cu flacără, trecând feliile de carne prin sosul de coniac şi prin flăcările din tigaie. Când alcoolul s-a evaporat, mijlocul feliilor de piept de raţă era perfect pătruns: suculent, moale, nici crud, nici prea bine făcut.

Pasul 8. Am scurs siropul care mai rămăsese în cratiţa în care fructele au fiert bine. Le-am pasat cu blenderul electric până au devenit de consistenţa unui piure.

Pasul 9. Am luat din tigaie feliile de piept de raţă şi, în sosul cu coniac care rămăsese, am pus piureul de prune şi mandarine. L-am fiert pe flacăra mare câteva minute, până s-a îngroşat.

Restul e literatură. Am aşezat totul pe farfurie aşa cum vedeţi. Două linguri de piure de fructe, o linguriţă de dulceaţă de fructe de pădure, câteva rondele de piept de pui şi trei fire de chives mai mult pentru că aveam nevoie de un strop de verde în toată compoziţia cromatică.

Greu? Nu cred. Nu mi se pare nimic complicat în toată povestea asta şi, dacă ai totul la îndemână, în propria bucătărie, chiar că devine totul o joacă. În plus, aşa cum scriam la început, combinaţia de fructe din jurul pieptului de raţă poate fi exact ceea ce vă trece vouă prin cap şi prin fructieră la momentul la care vă decideţi să pregătiţi aşa ceva. Fructele puţin acrişoare sunt excelente lângă un piept de raţă. Ba chiar puteţi să-i faceţi o garnitură din cartofi copţi sau piure fin, amestecat cu un strop de unt. Sau, mai bine, cu un piure de castane. Ehei…câte combinaţii în jurul unui piept de raţă. Indiferent de combinaţia pe care o veţi alege, vă garantez că oaspeţii vor fi mai mult decât încântaţi de aşa o minunăţie pe masa de Sărbători. Asta dacă nu sunt dependenţi de “ceafă cu cartofi”, desigur

Socoteli. Timp: aprox. 50 de minute. Bani: aprox. 20 RON / porţie (cu piept d ela Metro) şi aprox. 10 RON cu piept de la o raţă întreagă, din Obor.

INIMĂ DE VIŢEL ÎN SOS DE CEAPĂ ROŞIE ŞI PORTOCALE

copolovici — Thu, 15 Oct 2009 04:40:14 +0000

Numele ăsta poate suna de-a dreptul înfricoşător la o primă “strigare”, nu-i aşa? În marile bucătării ale lumii, chief-ul de la sosuri este, de multe ori, mai bine plătit decât bucătarul principal din aceeaşi echipă. Specialiştii în sosuri sunt un fel de vedete, artişti care-şi negociază contractele ca nişte adevărate staruri rock. Şi au şi de ce. N-or fi ei foarte deştepţi în materie de “kitchen management”, poate că nu reuşesc să aibă viziunea unui Executive Chief, dar sunt o piesă – cheie a oricărui meniu. Vă propun să încercăm împreună un sos nu foarte complicat, dar deosebit de bun şi de bogat.

Ingrediente. Pentru două porţii: inimă de viţel – aprox. 400 g; ceapă roşie – 300 g; portocală – una, mare; legume pentru supă (un morcov, o rădăcină mică de păstârnac, una de pătrunjel, o ceapă, o bucată de rădăcină de ţelină); piper boabe – o linguriţă; ienibahar – trei-patru boabe; cuişoare – 3 buc; scorţişoară – o jumătate de beţişor; foi de dafin – 2-3; zahăr brut – o linguriţă; oţet aromatic – 2-3 linguri; unt – 3-4 linguri; sare, piper.

Am spălat bine cu apă rece şi am curăţat de pieliţe bucăţile de inimă. Le-am pus într-o cratiţă, împreună cu legumele pentru supă tăiate în bucăţi, boabele de piper, boabele de ienibahar, cuişoarele, scorţişoara dafinul şi zahărul. Le-am lăsat să fiarbă bine, în cratiţa acoperită cu un capac, într-un litru şi jumătate de apă, până ce carnea s-a pătruns. La mine a durat o oră şi ceva, dar n-ar fi bine să opriţi focul înainte ca totul să fie foarte bine fiert. Ar fi bine să fierbeţi la foc potrivit, astfel încât să nu sece pe parcurs.

Am scos inima din cratiţă pe o farfurie şi am lăsat-o să se răcească. Am tăiat-o apoi în felii subţiri, cu un cuţit bine ascuţit.

Am strecurat zeama în care a fiert inima cu legume şi mirodenii, am pus-o din nou la fiert, după ce am adăugat oţetul balsamic. Am lăsat să scadă până au mai rămas aproximativ două căni de lichid.

Am pus apoi ceapa roşie tăiată subţire, sucul şi pulpa portocalei. Am mai lăsat să fiarbă până ce a devenit cremos şi ceapa s-a fiert foarte bine. Fără capac. Până ce totul scade şi devine de consistenţa unei dulceţi mai fluide.

Am adăugat untul rece, care s-a topit şi a dat o culoare deschisă şi o consistenţă cremoasă sosului. Am dres de sare şi piper, după care am adăugat feliile de inimă. Am amestecat bine, am mai ţinut pe foc până a fiert în clocote mici şi asta a fost tot.

Sunt pe lumea asta sosuri care fierb şi scad bine chiar şi peste optsprezece – douăzeci de ore. Sosul de-aici, excelent mai ales pentru măruntaie, n-a durat la fel de mult, dar asta pentru că nu voiam să vă sperii prea tare Un sos destul de înţepător, dulceag mulţumită cepei roşii, aromat de la mirodeniile cele multe în care am fiert carnea (care s-a impregnat şi ea destul de bine cu parfumurile din cratiţă) şi de o aciditate cu o notă foarte proaspătă mulţumită combinaţiei dintre portocală şi oţetul aromat.

Socoteli. Timp: aproximativ două ore. Bani: aproximativ 6.5 RON / porţie.