Rar mi se face poftă de sfeclă. Poate şi pentru că fierbe mai greu, iar procesul de curăţare nu e lipsit de peripeţii. Dar o poftă merită satisfăcută la timpul ei, nu-i aşa? Că altfel o laşi să mocnească acolo, în plan secund, în suc propriu, până ce devine dorinţă, apoi lipsă şi mai apoi, Doamne fereşte, ajunge să se transforme în frustrare :) Exagerez. A mirosit frumos aseară, când am fiert sfeclă. A mirosit şi mai frumos pentru că am fiert şi o bucată bună de viţel, cu multe arome, în paralel cu sfecla. A mirosit şi mai frumos când am deschis borcanul cu hrean în oţet şi am terminat întreaga istorioară.

Mesele de sărbători sunt un mare prilej de bucurie culinară pentru toată lumea, pentru toate popoarele şi religiile. Dacă anul ăsta aţi decis că puteţi pune pe masa de Crăciun şi de Revelion bucate mult mai nobile decât bătrânul şi istoricul porc, daţi-mi voie ca, pe tot parcursul lunii decembrie, să vă fac propuneri mai mult sau mai puţin indecente pentru bucate mult mai rafinate şi mai gustoase decât celebrele variaţiuni pe aceleaşi teme grohăite :) Pentru mine, raţa e de mai multă vreme cel mai bun porc din câţi există.

Numele ăsta poate suna de-a dreptul înfricoşător la o primă "strigare", nu-i aşa? În marile bucătării ale lumii, chief-ul de la sosuri este, de multe ori, mai bine plătit decât bucătarul principal din aceeaşi echipă. Specialiştii în sosuri sunt un fel de vedete, artişti care-şi negociază contractele ca nişte adevărate staruri rock. Şi au şi de ce. N-or fi ei foarte deştepţi în materie de "kitchen management", poate că nu reuşesc să aibă viziunea unui Executive Chief, dar sunt o piesă - cheie a oricărui meniu. Vă propun să încercăm împreună un sos nu foarte complicat, dar deosebit de bun şi de bogat.

Rar mi se face poftă de sfeclă. Poate şi pentru că fierbe mai greu, iar procesul de curăţare nu e lipsit de peripeţii. Dar o poftă merită satisfăcută la timpul ei, nu-i aşa? Că altfel o laşi să mocnească acolo, în plan secund, în suc propriu, până ce devine dorinţă, apoi lipsă şi mai apoi, Doamne fereşte, ajunge să se transforme în frustrare :) Exagerez. A mirosit frumos aseară, când am fiert sfeclă. A mirosit şi mai frumos pentru că am fiert şi o bucată bună de viţel, cu multe arome, în paralel cu sfecla. A mirosit şi mai frumos când am deschis borcanul cu hrean în oţet şi am terminat întreaga istorioară.

Mesele de sărbători sunt un mare prilej de bucurie culinară pentru toată lumea, pentru toate popoarele şi religiile. Dacă anul ăsta aţi decis că puteţi pune pe masa de Crăciun şi de Revelion bucate mult mai nobile decât bătrânul şi istoricul porc, daţi-mi voie ca, pe tot parcursul lunii decembrie, să vă fac propuneri mai mult sau mai puţin indecente pentru bucate mult mai rafinate şi mai gustoase decât celebrele variaţiuni pe aceleaşi teme grohăite :) Pentru mine, raţa e de mai multă vreme cel mai bun porc din câţi există.

Numele ăsta poate suna de-a dreptul înfricoşător la o primă "strigare", nu-i aşa? În marile bucătării ale lumii, chief-ul de la sosuri este, de multe ori, mai bine plătit decât bucătarul principal din aceeaşi echipă. Specialiştii în sosuri sunt un fel de vedete, artişti care-şi negociază contractele ca nişte adevărate staruri rock. Şi au şi de ce. N-or fi ei foarte deştepţi în materie de "kitchen management", poate că nu reuşesc să aibă viziunea unui Executive Chief, dar sunt o piesă - cheie a oricărui meniu. Vă propun să încercăm împreună un sos nu foarte complicat, dar deosebit de bun şi de bogat.