Aşa cum vă spuneam şi în zilele prenergătoare "marii bubuieli", pentru Revelion ne-am fixat tare şi cu forţă în mai multe tipuri de vietăţi subacvatice. Unele de departe, din adâncuri, altele - mai de pe la suprafaţă. Nu voi insista asupra "reţetelor", dar pentru orice nelămurire vă aştept în comentarii. Pe scurt, despre cele câteva feluri pregătite în joacă.

A treia săptămînă a prînzului din caserolă începe într-o mare criză de timp. Hai să zicem că ai ajuns acasă, ca şi mine, pe la ora zece şi ceva noaptea. PE drum spre casă ai analizat în minte conţinutul frigiderului şi ai realizat că sorţii nu-ţi sînt chiar favorabili. Salatele te scot întotdeauna din belea. Dacă îţi place tonul, sigur ai o cutie prin cămară. Ai mari şanse să o găseşti la chiar şi la magazinele micuţe, din jurul blocului. Problema e pe jumătate rezolvată.

Am privit circumspect, acum vreo două luni, procesul de amenajare al fast-food-ului Nordsee din Piaţa Victoriei. Ştiam că, indiferent de cât de mult ar fi scăzut preţurile de închiriere din cauza crizei, ditamai spaţiul de la parterul America House nu avea cum să coboare la un nivel neglijabil. Mă gândeam, în acelaşi timp, că plasarea unei noi variante "de prânz" într-o zonă guvernată de City Grill şi aflată la discreţia tuturor companiilor de livrări la birou nu era chiar o mişcare deosebit de inteligentă. Speram, însă, în renumele din străinătate al brandului Nordsee, în dorinţa de a se alimenta sănătos şi variat a birocraţilor din zonă, în oportunitatea noutăţii pe care ar fi putut s-o aducă în zonă acest newcomer.

Tocmai mă gândeam într-o dungă şi încercam să-mi dau seama unde se mai poate mânca decent în Vamă şi zău că nu găseam nici măcar un colţ de care să-mi aduc aminte cu gâdilici printre papile. În ultimii ani, în rarele ocazii cu care am mai ajuns în zonă, am mâncat doar în 2 Mai, la nudi bar, foarte rar la Dinamo şi doar de câteva ori într-un fund de curte, câte-un borş nesimţit.

Probabil că saramura rămâne cel mai sănătos şi mai onest mod tradiţional de preparare a peştelui. Ştiţi deja că eu unul mă bucur nespus când aud sau văd că românaşii renunţă măcar uneori la "tradiţionalul" peşte prăjit în baie de ulei, metodă pe care cu sinceritate vă spun că o consider una dintre cele mai barbare şi mai distructive în ceea ce priveşte bietul şi deşteptul peşte. Fie el şi crap românesc, probabil unul dintre cei mai puţini expresivi peşti pe care i-a dat până acum fundul de mare, nu mertă nici pe departe un asemenea tratament. Mai departe vă povestesc în câteva vorbe taina simplă a saramurii pe care o facem la Kopel's. Asta prin bunăvoinţa Larisei, cea mai mândră şi mai iscusită dintre bucătăresele de 38 de ani pe care le-am văzut până acum şi pe care le-a dat deocamdată pământul gras şi roditor al Brezei :)

Oricât li s-ar părea unora de nelalocul ei afirmaţia mea, e bine să ştiţi că există peşte şi în afară de crap sau somon. Mai mult decât atât, există peşte proaspăt de foarte bună calitate pe piaţa românească. Şi mai mult: dacă vă hotărâţi să încercaţi o bucată bună de file de cod, vă rog frumos să nu-l cumpăraţi congelat. Nu de alta, dar vă veţi crea o impresie greşită despre el şi veţi porni cu stângul într-o relaţie care altfel ar putea deveni foarte, dar foarte apropiată.

Aseară, la Radio Guerrilla, am povestit cu Petru Stratulat despre o cină rapidă, făcută cu lucruri bune şi uşor de pregătit. Dincolo de pretextul rubricii Drive In, (intervenţia mea din fiecare duminică seara, pe la şase fără douăzeci fix, la Guerrilla) al unei cine rapide pe care ascultătorii să o poată pregăti înainte de "festinul" unei noi săptămâni de lucru, somonul de aseară a fost o premieră pentru obiceiurile mele culinare. Nu pregătesc aproape niciodată peştele în tigaie. Fript sau la cuptor sunt cele două variante pe care le prefer oricând în defavoarea prăjelii. Dar de data asta zic eu că lucrurile au stat foarte bine şi aşa.