Aşa cum vă spuneam şi în zilele prenergătoare "marii bubuieli", pentru Revelion ne-am fixat tare şi cu forţă în mai multe tipuri de vietăţi subacvatice. Unele de departe, din adâncuri, altele - mai de pe la suprafaţă. Nu voi insista asupra "reţetelor", dar pentru orice nelămurire vă aştept în comentarii. Pe scurt, despre cele câteva feluri pregătite în joacă.

A treia săptămînă a prînzului din caserolă începe într-o mare criză de timp. Hai să zicem că ai ajuns acasă, ca şi mine, pe la ora zece şi ceva noaptea. PE drum spre casă ai analizat în minte conţinutul frigiderului şi ai realizat că sorţii nu-ţi sînt chiar favorabili. Salatele te scot întotdeauna din belea. Dacă îţi place tonul, sigur ai o cutie prin cămară. Ai mari şanse să o găseşti la chiar şi la magazinele micuţe, din jurul blocului. Problema e pe jumătate rezolvată.

Am privit circumspect, acum vreo două luni, procesul de amenajare al fast-food-ului Nordsee din Piaţa Victoriei. Ştiam că, indiferent de cât de mult ar fi scăzut preţurile de închiriere din cauza crizei, ditamai spaţiul de la parterul America House nu avea cum să coboare la un nivel neglijabil. Mă gândeam, în acelaşi timp, că plasarea unei noi variante "de prânz" într-o zonă guvernată de City Grill şi aflată la discreţia tuturor companiilor de livrări la birou nu era chiar o mişcare deosebit de inteligentă. Speram, însă, în renumele din străinătate al brandului Nordsee, în dorinţa de a se alimenta sănătos şi variat a birocraţilor din zonă, în oportunitatea noutăţii pe care ar fi putut s-o aducă în zonă acest newcomer.

Tocmai mă gândeam într-o dungă şi încercam să-mi dau seama unde se mai poate mânca decent în Vamă şi zău că nu găseam nici măcar un colţ de care să-mi aduc aminte cu gâdilici printre papile. În ultimii ani, în rarele ocazii cu care am mai ajuns în zonă, am mâncat doar în 2 Mai, la nudi bar, foarte rar la Dinamo şi doar de câteva ori într-un fund de curte, câte-un borş nesimţit.

Aseară, la Radio Guerrilla, am povestit cu Petru Stratulat despre o cină rapidă, făcută cu lucruri bune şi uşor de pregătit. Dincolo de pretextul rubricii Drive In, (intervenţia mea din fiecare duminică seara, pe la şase fără douăzeci fix, la Guerrilla) al unei cine rapide pe care ascultătorii să o poată pregăti înainte de "festinul" unei noi săptămâni de lucru, somonul de aseară a fost o premieră pentru obiceiurile mele culinare. Nu pregătesc aproape niciodată peştele în tigaie. Fript sau la cuptor sunt cele două variante pe care le prefer oricând în defavoarea prăjelii. Dar de data asta zic eu că lucrurile au stat foarte bine şi aşa.

Ar fi păcat să vă vorbesc aici doar despre încercările cu happy end. Cum tot conţinutul acestor pagini este bazat exclusiv pe propriile mele încercări, e de la sine înţeles că uneori treburile nu ies perfect de la prima încercare. E drept că n-am făcut foarte des treaba asta, dar din când în când consider că e bine să vă descriu şi încercările mai puţin reuşite, exerciţii din care sunt convins că aveţi ocazia să învăţaţi şi voi şi, mai important, să evitaţi să repetaţi greşelile mele. Majoritatea "reţetelor" de ştiucă umplută de pe încă firavul internet de limbă română vorbesc despre aceiaşi paşi, despre aproximativ aceleaşi ingrediente. Citind mai multe astfel de povestioare, majoritatea reci şi depersonalizate, am avut în câteva rânduri impresia că fie sunt scrise de aceeaşi persoană, fie prea mulţi deţinători de site-uri culinare gătesc şi gândesc la fel. Am încercat altceva şi am ajuns la cu totul alte concluzii.

Curry. Am mai vorbit despre acest amestec de mirodenii creat de iscusinţa şi de experienţa bucătăriei asiatice. Dacă pe alte continente "masala" (un alt tip de mix de ierburi şi seminţe aromate) dă numele mai multor bunătăţi cu sau fără sos, curry îşi împrumută şi el numele de brand mai tuturor preparatelor în care este inclus. Cu mai mult timp în urmă, vă propuneam o versiune rapidă a unui curry de pui. Prefer varianta de influenţă thailandeză care presupune utilizarea laptelui de cocos pentru că mie mi se pare că echilibrează în mod foarte plăcut forţa amestecului de condimente şi pentru că se potriveşte cu mai multe tipuri de carne şi cu legumele dintr-un curry. De curând m-am întrebat cum aş putea combina câteva cuburi de somon cu câteva cozi de creveţi şi am ajuns la istorioara de mai jos.