Pranzul din caserola » pesmet

PENNE CU SOS DE SOMON AFUMAT SI PANGRITATA

copolovici — Fri, 07 Jan 2011 10:59:16 +0000

Penne cu sos de somon afumat si pangritata

Ingrediente pentru o porţie: două mâini de penne uscate, somon afumat – 80 g, pesmet – o ceaşcă, usturoi – 6 căţei, tulpina de telina – apio – o tijă, ardei gras rosu – un sfert, parmezan – puţi, ras la final, ciuperci – o bucată, vin alb – 20 ml, oregano, ulei de măsline, sare, piper si ardei iute.
Timp de preparare: 15- 18 minute
Dificultate: scăzută
Mod de preparare: Fierbi pennele în apă clocotită, cu sare. Intr-o tigaie incinsa prepari pangritata din usturoi calit în ulei de măsline şi pesmet. În momentul in care pesmetul se rumeneşte, opreşti focul şi laşi să se răcească putin. In alta tigaie pregătelti sosul. Căleşti repede somonul impreuna cu ardeiul gras, ardeiul iute, usturoiul, ciupercile si telina. Stropeşti cu puţin vin alb si apoi pui pennele scurse peste amestec. Laşi foarte puţin pe foc, cât amesteci, apoi adaugi si pangritata. La sfârşit, în farfurie, putin parmezan proaspăt ras.
Mod de servire: calde – imediat dupa ce au fost facute.

UITE CINE GĂTEŞTE: DIANA MANAUX

copolovici — Wed, 09 Jun 2010 07:11:06 +0000

Diana Manaux este o fostă colegă de liceu, stabilită în Franţa. Mi-a trimis primul răspuns la provocarea pe care v-am făcut-o în editorialul “Uite cine găteşte”. Ea zice că treaba asta merge cu un vin rosé şi cu o salată oarecare, pe placul vostru. Voi ce ziceţi?

“Plecind pe principiul ca toata lumea stie ce e un gratin si brinza ricotta, va propun o varianta lejera si delicioasa de musaca cu dovlecei acoperita cu o spuma usoara de ricotta…Incercati, o sa va schimbati ideile!
Bon, acum va trebuie^

* 600 de grame de carne de vita slaba
* 1 ceapa curatata
* 2 -3 graunti de usturoi curatati
* 4 linguri de supa cu ulei de masline
* 35 cl de bulion subtire sau sos de rosii
* 1 buchet de ierburi aromate-cimbru, patrunjel si foi de dafin
* 750 gr. de dovlecei tari
* 1 lingura rasa cu faina
* 35 cl de lapte
* 2 oua
* 250 grame de ricotta
* 30 gr. parmesan ras si 30 gr. de pesmet
* o nuca de unt
* sare, piper,scortisoara pudra

Sa incepem reteta:
Tocati carnea de vita la robot.Taiati marunt ceapa si usturoiul.Intr-o cratita antiadeziva de preferat, puneti 2 linguri de ulei de masline si caliti pina devin aurii ceapa si usturoiul.Puneti apoi carnea si lasati la rumenit in jur de 5 min. mestecind din cind in cind cu o spatula de lemn.Puneti sosul de rosii, buchetul de aromate legate in prealabil cu o ata alba sa nu se decoloreze la gatit,un virf de cutit de scortisoara,sare , piper si lasati pe foc mic vreo 20 de min.

Incalziti cuptorul la 210 grade sau termostat7.Spalati dovleceii si taiati extremitatile.Puneti lama cu discul de taiat rondele si treceti dovleceii sau taiatii la mina cu un cutit cu lama fina apoi puneti rondelele intr-o tigaie daca se poate tot antiadeziva cu 2 linguri de ulei de masline si rumeniti usor. Sarati.

Intr-o craticioara mica topiti untul , varsati laptele rece si mestecind energic cu telul adaugati o lingura rasa de faina.Lasati sa fiarba pina se face un soi de sos omogen apoi luati dupa foc , lasati la racit si adaugati ouale si ricotta mestecind bine cu acelasi tel pina se incorporeaza totul.

Intr-un vas de gratinat , aranjati sosul cu carne intr-un strat regulat, dovleceii la fel si varsati sosul ricotta peste tot.Pudrati cu amestecul parmezan-pesmet si un praf de scortisoara si puneti la cuptor timp de 30 min.

MUSACA ÎN STIL IRLANDEZ

copolovici — Thu, 11 Mar 2010 06:47:58 +0000

…sau o treabă foarte faină, descoperită la intersecţia dintre musacaua de origine mai degrabă orientală şi o plăcintă irlandeză clasică. Să îmi explic afirmaţia. Musacaua are, în general, o structură etajată, în care feliile de cartofi sau / şi vinete sunt alternate cu straturi de carne tocată aromată cu legume şi condimente. “Shepherd’s pie” este, în esenţă, o plăcintă în care carnea tocată şi aromată este coaptă sub un strat de piure de cartofi, făcând uneori chiar o crustă frumoasă şi rumenă. Varză mai aveam să pun în povestea asta şi probabil că i-aş fi mulţumit chiar şi pe clujenii mândri de compoziţia stratificată pe care au botezat-o categoric “Varză a la Cluj”. Şi asta nu de ieri-de azi.

Ingrediente pentru trei sau patru porţii: cartofi – 6-7 bucăţi; un strop de unt; carne tocată (amestec de porc şi vită, cu vita în avantaj, ca de obicei) – 500 g; ceapă verde – 3-4 fire; usturoi verde (sau nu) – 3 fire sau doi căţei; ardei capia – o bucată; kaiser afumat – 50 g; cimbru uscat – o jumătate de linguriţă; piper proaspăt măcinat; sos Worchestershire – o linguriţă; pastă de roşii – o lingură plină, dizolvată cu puţină apă; foarte puţină sare; pătrunjel proaspăt; puţin pesmet. Bucata de caşcaval avea o misiune în capul meu, dar am renunţat la ea până la final.

Pasul 1. Am curăţat bine cartofii, i-am spălat şi i-am tăiat cubuleţe. I-am pus la fiert într-o cratiţă cu multă apă.

Pasul 2. Am curăţat şi am spălat legumele. Am adunat totul la îndemână, ca să nu pierd timp şi atenţie căutându-le prin cămară sau prin frigider. Am desfăcut pasta de tomate cu puţină apă, obţinând un suc destul de gros.

Pasul 3. Am tăiat mărunt ceapa, usturoiul, ardeiul capia şi bucata de kaiser afumat de pe care am scos şoriciul. Am încălzit bine tigaia antiaderentă şi am topit bucăţelele de kaiser. N-am păstrat decât un sfert din grăsimea adunată în tigaie. Am călit în ea ceapa, usturoiul şi ardeiul capia, adăugând două linguri de apă în tigaie. A durat doar vreo două-trei minute până ce legumele s-au înmuiat şi au lăsat o parte din sevă în tigaie. De prisos să vă spun că aroma afumată a bucăţelelor de kaiser au adus o notă parfumată întregii poveşti.

Pasul 4. Am răsfirat carnea tocată în tigaie şi am călit-o împreună cu restul ingredientelor din tigaie până şi-a schimbat culoarea. Din roz roşiatic a devenit mai închisă la culoare. Acum am pus cimbrul, sosul Worchestershire, piperul zdrobit şi un strop de sare. Am mai călit amestecând, nu mai mult de un minut. Am pus pasta de roşii dizolvată cu puţină apă şi am dat focul mic. Am lăsat să fiarbă cu clocote foarte mici cât timp am preparat piureul de cartofi.

Pasul 5. Am scurs bine cartofii şi i-am pasat cu furculiţa. Nu voiam un piure foarte fin, deci furculiţa a fost perfectă. Oricum, e bine să evitaţi să pasaţi cartofii pentru piure cu blenderul electric pentru că, la final, veţi obţine consistenţa gumei de mestecat Am pus un strop de unt, sare şi piper.

Pasul 6. Am folosit forme din ceramică emailată, rezistente şi la temperatura din cuptor. Merg şi cele din sticlă termorezistentă sau din porţelan gros. Le-am uns cu puţin ulei şi le-am tapetat cu puţin pesmet. Am aşezat pe fundul vasului un prim strat de piure de cartofi, încercând să acopăr bine toată suprafaţa. Puteţi să aşezaţi primul strat de piure aşa cum puneţi aluatul pentru tarte, inclusiv pe pereţii vasului.

Pasul 7. Am continuat cu un strat de compoziţie cu carne. Grosimea straturilor nu trebuie să respecte nişte standarde. Ţine doar de ochiul şi de preferinţele voastre cât de multă carne sau cât de mult piure vreţi să găsiţi de la un strat la celălalt. Am alternat de două ori cele două tipuri de straturi. Inclusiv ultimul strat e la alegerea fiecăruia. Eu am făcut toată treaba în trei vase, două având la suprafaţă un strat de carne şi unul cu piure.

În cazul celor cu carne deasupra am pus câteva felii de roşie proaspătă care, în timpul coacerii, s-au rumenit frumos şi au lăsat sucuri bune în suprafaţa pe care au stat.

Pasul 8. Au stat la cuptor, la foc puternic, douăzeci de minute şi bine-au făcut S-au copt frumos, s-au rumenit la suprafaţă, iar în interior au împrumutat între straturi arome şi savori inegalabile. Îmi place mie să mănânc destul de fierbinte, dar temperaturile dezvoltate în interiorul straturilor parfumate m-au ţinut departe de ele pentru câteva minute.

Ce să vă mai spun? Sper să nu-mi sară în cap nici turcii, nici irlandezii De gust sper să vă convingeţi singuri. Merge de minune puţin busuioc proaspăt în compoziţia cu carne, dar eu de data asta nu am avut aşa ceva. Ba se potrivesc multe alte consimente în compoziţia sosului, însă vă las pe voi să alegeţi ceea ce vă place şi vă tentează mai mult.

CAŞCAVAL PANE LA CUPTOR (FĂRĂ ULEI)

copolovici — Tue, 02 Mar 2010 05:41:57 +0000

Mi-ar fi imposibil să-mi imaginez că zi de zi, indiferent de ocazie sau moment al anului, majoritatea dintre voi căutaţi doar mâncarea sănătoasă, uşoară sau dietetică. Suntem, prin definiţie şi din fabricaţie, creaturi vinovate şi supuse poftelor, de cele mai multe ori nesănătoase şi nefericite pentru organism. Şi dacă tot ne respectăm aceste momente de “rătăcire”, poate ar fi bine să le acordăm un dram de atenţie în plus, pentru a nu le transforma în adevărate catastrofe nutritive. Nu fac pe lupul moralist, am şi eu “bubele” mele pe care le ştiu prea bine, sunt pofticios şi suficient de autodistructiv Dar zău că nu-mi aduc aminte când am mâncat ultima “tigaie de porc” sau ultima “ceafă cu cartofi”. Mai jos vorbim despre o bombă calorică numită “caşcaval pane”, dar într-o formulă ceva mai…comestibilă (?). Caşcavalul este, prin definiţie, un depozit de grăsimi. Masa grasă din o sută de grame de caşcaval depăşeşte de multe ori 70%. De ce am îmbiba chestia asta cu şi mai multă grăsime, prin prăjire?

Ingrediente pentru o porţie: caşcaval pane (acel caşcaval care vă place vouă, dar e important să nu fie foarte moale, să se poată tăia în felii cu grosimea de o jumătate de deget; dacă găsiţi şi un sortiment cu un procent mai scăzut de grăsime, cu atât mai bine, veţi vedea mai jos de ce spun asta); pesmet – 150 g; ouă – 2; piper.

Pasul 1. Am aprins cuptorul. Am tăiat feliile de caşcaval. Afumat. Parfumat. De la nişte sibieni cu tarabă în “minishoppingcenter” .)

Pasul 2. Am ales două recipiente potrivite pentru a bate ouăle şi pentru a aşeza pesmetul. E bine să folosiţi vase încăpătoare, în care să nu îndoiţi felia de caşcaval în timp ce o tăvăliţi prin ingrediente. Am pus în pesmet puţin piper. Pentru o aromă şi mai plăcută, puteţi amesteca în pesmet oregano sau busuioc uscat, chimen sau alte mirodenii parfumate.

Pasul 3. Am dat întâi felia de caşcaval prin oul bătut.

Pasul 4. Apoi prin pesmet. Şi din nou prin ou, pesmet, iar ou şi iar pesmet. Adică de trei ori prin fiecare.

Pasul 5. Îmbrăcămintea din ou şi pesmet de pe fiecare felie de caşcaval trebuie să fie destul de groasă. Fiecare felie trecută prin ou trebuie bine impregnată cu pesmet, astfel încât învelişul să devină suficient de consistent. În plus, în cazul unui înveliş suficient de consistent şi de umed, căldura va ajunge mai târziu la felia de caşcaval şi o va topi mai încet.

Pasul 6. Am aşezat o bucată de hârtie de copt pe fundul unui vas termorezistent, am pus feliile de caşcaval pane crud. Cuptorul, aprins încă de când mă apucasem de treabă, era bine încins când am terminat treaba. Am copt caşcavalul pane în cuptor, aproximativ un sfert de oră.

Am scăpat, în timpul coacerii, de mai bine de jumătate din grăsimea din caşcaval. E drept, s-a topit şi o parte din masa lactată, dar sunt convins că, în comparaţie cu metoda clasică, de prăjire în baie de ulei, am comis “o crimă” de proporţii mai mici. Desigur, toată povestea asta ţine loc de “dacă nu puteţi să vă abţineţi” şi de “în caz de poftă majoră”. Altfel, puteţi să vă opriţi la cele câteva frunze de salată pe care le-am pus eu în farfurie, pentru contrast. Nu, nu mă refer neapărat la contrastul cromatic

COZONAC DIN PIEPT DE PUI

copolovici — Wed, 02 Sep 2009 06:21:47 +0000

Mi se întâmplă uneori să nu folosesc la un anumit fel sau cu o anume ocazie toată cantitatea de ingredient principal, mai ales atunci când nu ştiu exact pentru câţi oameni urmează să gătesc. Sunt convins că şi vouă vi se întâmplă şi că, în general, nu vă înduraţi să lăsaţi să se strice sau chiar să aruncaţi mâncarea. Mai ales gândindu-vă că sunt destui oameni în lumea asta care nu au ce mânca tocmai din pricina lăcomiei şi supraconsumului altora. Multe feluri de mâncare astăzi intrate în bucătăria internaţională şi gătite frecvent în marile bucătării ale lumii exact aşa au apărut. Nu am mari pretenţii de la cozonacul meu din piept de pui, dar va fi suficient dacă vouă vi se va părea destul de interesant şi de simplu încât să-l încercaţi la un moment dat.

Ingrediente. Pentru o tavă de cozonac obişnuită: piept de pui – 500 g, ouă – 2 buc, usturoi – 4 căţei, ghimbir – 30 g, ceapă – 1 buc. mică, pătrunjel – o legătură, orez – 100 g, unt – 50 g, sare, piper, pesmet pentru tapetat tava.

Preparare. Am curăţat pieptul de pui de pieliţe şi l-am tăiat cuburi mici. Am curăţat usturoiul, ghimbirul şi ceapa. Le-am tăiat în cuburi. Am spălat orezul în câteva ape şi l-am lăsat să se usuce. Am spălat pătrunjelul şi l-am tocat nu prea mărunt. Am uns tava cu o mică parte din unt, apoi am tapetat cu pesmet.

Într-un blender, am pus întâi usutroiul, ceapa, ghimbirul şi pătrunjelul. Le-am mărunţit bine, până ce s-au transformat toate într-o pastă. Am scos conţinutul blenderului într-un castron. Am procedat la fel cu pieptul de pui, l-am ţinut în blender până a devenit şi el pastă. Apoi am amestecat totul în castron, cu o lingură d elemn, împreună cu ouăle, untul, orezul, sare şi piper. Am pus totul în tava de cozonac.

A stat la cuptor aproximativ 40 de minute, primele 20 la foc puternic, apoi 20 – la foc mediu spre mic. Când a fost gata, l-am lăsat să se răcorească în tavă, apoi am tăiat felii. Am făcut pentru el un sos de muştar cu hrean.

Este genul de bucătăreală de care te apuci într-o doară şi de care la final te miri că e “mâncabilă”. Ingredientele aromate au reuşit să dea savoare cărnii din piept de pui, s-o menţină fragedă şi să-i dea o nouă perspectivă, mult diferită de clasicul gust considerat de unii prea fad pentru a deveni un obicei zilnic. Cozonacul de pui se poate reîncălzi la microunde, sosul putând fi adăugat după încălzire.

Socoteli. Timp: aprox. 60 de minute, din care 20 de minute timp activ. Bani: aprox. 2.5 RON / porţie.

PIEPT DE PUI CROCANT

copolovici — Thu, 06 Aug 2009 11:28:15 +0000

O variantă foarte simplă şi rapidă în care mi se întâmplă uneori să pregătesc pieptul de pui. Dat fiind faptul că e propunere “prăjită”, nu se întâmplă foart des să-l prepar aşa. Doar că amestecul de parmezan sau caşcaval şi pesmet de la suprafaţă îl transformă rapid într-un preferat al celor care se mai nimeresc pe la masă. Ingrediente. Pentru două porţii.Piept de pui – o bucată întreagă, parmezan sau caşcaval ras – 5-6 linguri, pesmet – 4 linguri, un ou, sare, piper, boia dulce de ardei, ulei pentru prăjit.

Preparare. Am tăiat pieptul de pui mai întâi pe lungime, în două bucăţi. Apo fiecare jumătate, pe lăţime. Apoi fiecare dintre cele patru sferturi pe grosimea pieptului. Am obţinut astfel opt bucăţi d epiept de pui. Îl puteţi tăia şi fâşii, dar e posibil să devină cam prea crocant la prăjire.

Am amestecat într-un castron caşcavalul afumat ras şi pesmetul, boiaua, sare şi piper. Am bătut oul în alt castron. Am uscat bine cu hărtie de bucătărie toate bucăţile de pui. Am încins cinci linguri de ulei de măsline într-o tigaie mare. Am dat fiecare bucată de pui prin ou, apoi prin amestecul uscat. Le-am prăjit pe fiecare parte, până s-au rumenit bine.

De data asta am preferat caşcavalul afumat în locul parmezanului pentru că gustul de afumat s-a combinat de minune cu nobleţea uneori insipidă a pieptului de pui. Nu m-am mai complicat cu garnitura, am făcut o salată de roşii cu ceapă şi cu brânză proaspătă. Perfect.

Socoteli. Timp: aprox. 25 minute. Preţ / porţie: aprox. 4.5 RON.

CIUPERCI CROCANTE CU SOS AIOLI

copolovici — Tue, 04 Aug 2009 08:36:58 +0000

Ceva rapid. Ceva cald. Ceva crocant, dar cu un sos catifelat şi, dacă se poate, explodând în arome. La toate dorinţele-astea răspunde jucăria pe care o vedeţi mai sus şi despre care vom vorbi mai departe. Ciuperci îmbrăcate în hăinuţe crocante, la cuptor, deci nici pomeneală de prăjeli în băi de ulei, cum lesne v-ar lăsa imaginea să credeţi. Plus un sos simplu, pe care sigur îl ştiaţi, dar pe care, probabil, îl numeaţi altfel.

Ingrediente. Pentru două porţii. Ciuperci mari, de crescătorie – 6 buc, pesmet – 4 linguri, ouă – 2 (gălbenuşurile separate de albuşuri), parmezan ras – 4 linguri, usturoi – 4 căţei mari, boia de ardei – 1/2 linguriţă, ulei de măsline.

Sos aioli. Am strivit usturoiul în zdrobitorul mecanic şi l-am pasat cu puţină sare, într-un castron, cu dosul unei linguri de lemn. Când a devenit aproape pastă, am pus cele două gălbenuşuri şi am încorporat bine. Apoi am încorporat treptat 100 ml de ulei de măsline. În cantităţi mici, amestecând în permanenţă. Eu am folosit un tel, dar la fel de uşor puteţi să-l faceţi cu o lingură sau o spatulă de lemn. Când a fost gata, l-am acoperit şi l-am pus în frigider.

Ciuperci crocante. Am spălat şi am curăţat ciupercile. Apoi le-am uscat pe un şervet curat şi le-am tăiat pe fiecare în patru sferturi. Am bătut albuşurile într-un vas, până au devenit o spumă nu prea tare. În alt vas am amestecat pesmetul, parmezanul şi boiaua. Am pus şi un strop de sare.

Am aprins cuptorul şi l-am lăsat să se încălzească bine. Între timp am dat fiecare bucată de ciupercă prin albuş, apoi prin amestecul de pesmet şi parmezan, până s-au acoperit cât mai bine.

Am pus ciupercile una lângă alta, într-un vas termorezistent.

Au stat la cuptor 15 minute, până s-au rumenit bine. Le-am scos pe o farfurie, le-am lăsat să se răcorească şi le-am pus câte o jumătate de linguriţă de aioli. Dacă puneţi sosul cât ciuperciel sunt încă fierbinţi, acesta se va topi foarte repede şi, probabil, va curge.

Pe scurt, un preparat foarte rapid, avantajat de lipsa prăjelilor şi aromat perfect de sosul cu usturoi. Poate fi, la fel de uşor, un aperitiv cald sau un fel principal vegetarian. Ori, mai simplu, garnitură pentru peşte preparat la aburi. Dar e alegrea voastră unde îi veţi găsi locul după ce-l veţi încerca măcar o dată.

Socoteli. Timp: activ 20 min, coacere 15 minute. Bani: aprox. 3.5 RON / porţie

CREIER PANE

copolovici — Sun, 15 Mar 2009 15:50:33 +0000

Pentru unii, o ciudăţenie de neatins. Pentru alţii, o delicatesă de neegalat. Pentru mine, o poftă îndeplinită de cîteva ori pe an. Mai ales cînd găsesc creier întreg, proaspăt, necongelat. Pentru că în varianta asta se prepară cel mai uşor şi cel mai bine. Aşa cum l-am găsit vineri dimineaţă, în hala de carne de la Obor. Din grijă şi înţelegere pentru cititorii mai slăbuţi de înger, imaginile nu conţin cele cîteva etape ale preparării. După cum urmează…

INGREDIENTE. Pentru două porţii: 500 de grame de creier de porc proaspăt, întreg, făină, două ouă, pesmet, sare, ulei. Pentru garnitură: patru ciuperci mari, de crescătorie, două roşii, jumătate de castravete proaspăt.

PREPARARE. Spuneam că trebuie să alegem creier proaspăt, întreg (adică în bucăţi) şi necongelat. La decongelare, creierul devine foarte moale, uneori se lichefiază, devine imposibil de mînuit. Pentru a nu face spumă în timpul prăjirii şi pentru a-l putea trece prin cele trei “îmbrăcăminţi”, creierul trebuie opărit înainte. Ori dacă nu e întreg, nu prea mai ai ce opări.

Am încălzit apă într-o cratiţă. Cînd a clocotit, am pus puţină sare şi am amestecat. Am pus bucăţile de creier într-o strecurătoare fină, am pus strecurătoarea pe gura unei crătiţi mai adînci. Am turnat apa fierbinte încet, peste creier, cu grijă să nu se sfărîme. Am pus apa suficientă cît să acopere măcar pe jumătate conţinutul strecurătorii. Am lăsat să se răcorească bine.

Separate în trei farfurii adînci: pesmet, făină şi ou. PEsmet şi făină cîte puţin, pe măsură ce le-am folosit. Am trecut fiecare bucată de creier prin făină, ou şi pesmet, scuturînd de fiecare dată surplusul. Trebuie umblat cu grijă, să nu se rupă în timpul pregătirii. Am prăjit apoi bucăţile de creier în cinci linguri de ulei de măsline. Pînă s-au rumenit, după ce le-am întors de cîteva ori, pe ambele părţi. La foc mediu spre mic. Le-am scos pe o farfurie cu hîrtie absorbantă pentru a scăpa de surplusul de grăsime.

FINAL. Am garnisit creierul pane cu cîteva ciuperci mari, fripte pegrătar, felii de castravete proaspăt şi sperturi de roşie.

SOCOTELI. Bani: aproximativ 5 RON / porţie, fără garnitură. Garnitura – aproximativ 3.5 RON / porţie. Timp: aproximativ 60 minute. Din păcate, etapele preparării sînt succesive, neputînd scurta din timp.

ITALIAN MEATBALLS (PASTE CU PERIŞOARE)

copolovici — Tue, 24 Feb 2009 15:11:04 +0000

De marţi pe miercuri, cu mari şanse de caserolă împachetată cu drag, încă de marţi seara. Parcă prea multă perpeleală în tradiţionalele chiftele drese cu miez de pîine, usturoi şi alte “curvăsăreli” şi scăldate apoi în tigăi cu ulei încins. Chifteluţele de aici sînt ceva mai paşnice cu stomacul şi parcă mai pregătite să se aşeze lîngă o porţie bună de spaghete. Pentru mai multe detalii şi imagini

INGREDIENTE. Pentru o porţie: carne tocată (porc + vită) – 100 g, suc de roşii – o ceaşcă, usturoi – doi căţei, un ou, spaghete – un mănunchi de grosimea unui dop de plastic obişnuit, sare, piper, pătrunjel tocat, trei foi de dafin, cîteva frunze de busuioc, boia dulce de ardei, o linguriţă de pesmet, cimbru, ulei de măsline.

CHIFTELELE. Uneori, dacă găteşti în cantităţi mici, folosirea maşinii de tocat sau a robotului de bucătărie devine un moft. Doar dacă te gîndeşti cît durează montatul, demontatul şi spălatul, parcă-ţi vine să renunţi. Aşa că în astfel de cazuri, un satîr cu lama bine ascuţită este mai mult decît suficient pentru a mărunţi carnea tocată mai bine şi pentru a o amesteca împreună cu restul ingredientelor. Asta am făcut şi eu, pe un fund de lemn competent, tocînd mărunt carne tocată, sare, piper, un căţel de usturoi, boia şi cimbru. Pînă au devenit împrună o pastă omogenă. Am adăugat oul bătut (posibil să nu aveţi nevoie chiar de tot) şi pesmetul, după care am modelat patru chiftele de mărime aproximativ egală.

Între timp dădusem în clocot o ctratiţă cu apă, în care am mai pus puţină sare şi o fruză de dafin. Am fiert chiftelele în clocote mici, aproape zece minute. Le-am scos pe hîrtie absorbantă, ca sa se scurgă.

Am încins în tigaie trei linguri de ulei de măsline, în care am călit al doilea căţel de usturoi, tocat foarte mărunt. Aveţi grijă să nu se ardă, lăsaţi focul mic, pentru orice eventualitate. Am adăugat în tigaie două foi de dafin, două linguri pline de pătrunjel tocat, sare şi piper, am mai călit vreo două minute. Apoi am pus chiftelele şi sucul de roşii. Am fiert cu tigaia fără capac, pînă s-a îngroşat sosul. Am pus la final frunzele de busuioc, rupte în mai multe bucăţi.

FINAL. Separat, am fiert spachetele, opt minute, în apă clocotită, cu sare, amestecînd din cînd în cînd ca să fiu sigur că nu se lipesc. Le-am scurs, apoi le-am amestecat cu sosul din tigaie. Trebuie să recunoaştem că varianta asta e mai puţin indifestă decît pîrjoalele clasice pe care le ştim de prin împrejurimi. Chiar dacă şi alea sînt bune de tot.

SOCOTELI. Bani: aproximativ 4.5 RON / porţie. Timp: aprox. 40 minute. (vezi timeline mai jos) Dacă le încercaţi, nu uitaţi să-mi trimiteţi poze sau orice întrebare la care credeţi că v-aş putea răspunde.

KNEDLY

copolovici — Sun, 22 Feb 2009 21:06:15 +0000

O structură nu prea complicată, mai ales pentru cei dedulciţi la mîncăruri ceva mai grele şi mai consistente. Mie-mi sună tare a iarnă găluştile-astea umplute cu carne aromată, aşa că pe frigul din ultimele zile mai că-mi vine să cred că n-o să vă pice pe invers. Am găsit Knedly în rubrica “Dialecte gastronomice” din numărului de februarie al “Bucătăriei pentru toţi”. Ei au pierdut un ou pe drum, eu nu m-am chinuit să-l găsesc, dar pînă la urmă ne-am împăcat. Mai jos, propunerea completă şi ilustrată.

INGREDIENTE. Pentru o porţie: brînză de vaci – 250 g, unt – 40 g + 30 g, pesmet – 40 g + 1 lingură, făină – 40 g, carne tocată (porc + vită) – 100 g, slănină afumată – două felii subţiri, ou – 1, boia de ardei, sare, piper, o crenguţă de măghiran.

UMPLUTURA. Am amestecat carnea tocată cu slănina afumată, tăiată mărunt. Am mai pus sare, piper şi frunzele de pe o crenguţă de măghiran. Are o aromă puternică, plină de personalitate şi foarte potrivită pentru mai toate felurile de carne. Am călit carnea în tigaie, fără a adăuga ulei. S-a pregătit în propria grăsime şi în cea lăsată de slănina afumată. Am amestecat tot timpul, cînd şi-a schimbat culoarea am adăugat o lingură de pesmet şi am mai prăjit cîteva minute. Am scos-o întru-un castron şi am stins focul.

GĂLUŞTILE. Într-un castron, am amestecat bine brînza de vaci (scursă bine), 40 g de unt, sare, pesmetul, făina şi gălbenuşul unui ou. Întîi cu spatula, apoi cu mîna. Am obţinut un aluat cu o consistenţă destul de fermă. Am bătut albuşul spumă, apoi l-am încorporat în aluat, amestecînd tot cu mîna. L-am lăsat “să respire” vreo zece minute, după care am modelat patru găluşti rotunde, aproximativ egale.

KNEDLY. În fiecare găluşcă, am făcut cîte o adîncitură cît mai încăpătoare, în care am pus căte o lingură de compoziţie. Ar fi trebuit să pun întîi cîte un praf de pesmet, am uitat, aşa că umplutura n-a stat lipită de interiorul găluştilor. Am modelat aluatul astfel încît să închidă bine toată umplutura şi am refăcut forma rotundă a fiecăreia în parte.

FINAL. Am pus apă la fiert, am adăugat sare şi am amestecat cînd a clocotit. Am fiert găluştile umplute aproximativ zece minute, le-am scos pe o farfurie şi am pus pe ele caşcaval ras şi unt topit, cît erau încă fierbinţi.

SOCOTELI. Bani: aproximativ 7 RON / porţie. Timp: aproximativ 55 minute. (vezi timeline mai jos)