Diana Manaux este o fostă colegă de liceu, stabilită în Franţa. Mi-a trimis primul răspuns la provocarea pe care v-am făcut-o în editorialul "Uite cine găteşte". Ea zice că treaba asta merge cu un vin rosé şi cu o salată oarecare, pe placul vostru. Voi ce ziceţi?

...sau o treabă foarte faină, descoperită la intersecţia dintre musacaua de origine mai degrabă orientală şi o plăcintă irlandeză clasică. Să îmi explic afirmaţia. Musacaua are, în general, o structură etajată, în care feliile de cartofi sau / şi vinete sunt alternate cu straturi de carne tocată aromată cu legume şi condimente. "Shepherd's pie" este, în esenţă, o plăcintă în care carnea tocată şi aromată este coaptă sub un strat de piure de cartofi, făcând uneori chiar o crustă frumoasă şi rumenă. Varză mai aveam să pun în povestea asta şi probabil că i-aş fi mulţumit chiar şi pe clujenii mândri de compoziţia stratificată pe care au botezat-o categoric "Varză a la Cluj". Şi asta nu de ieri-de azi.

Mi-ar fi imposibil să-mi imaginez că zi de zi, indiferent de ocazie sau moment al anului, majoritatea dintre voi căutaţi doar mâncarea sănătoasă, uşoară sau dietetică. Suntem, prin definiţie şi din fabricaţie, creaturi vinovate şi supuse poftelor, de cele mai multe ori nesănătoase şi nefericite pentru organism. Şi dacă tot ne respectăm aceste momente de "rătăcire", poate ar fi bine să le acordăm un dram de atenţie în plus, pentru a nu le transforma în adevărate catastrofe nutritive. Nu fac pe lupul moralist, am şi eu "bubele" mele pe care le ştiu prea bine, sunt pofticios şi suficient de autodistructiv :) Dar zău că nu-mi aduc aminte când am mâncat ultima "tigaie de porc" sau ultima "ceafă cu cartofi". Mai jos vorbim despre o bombă calorică numită "caşcaval pane", dar într-o formulă ceva mai...comestibilă (?). Caşcavalul este, prin definiţie, un depozit de grăsimi. Masa grasă din o sută de grame de caşcaval depăşeşte de multe ori 70%. De ce am îmbiba chestia asta cu şi mai multă grăsime, prin prăjire?

Mi se întâmplă uneori să nu folosesc la un anumit fel sau cu o anume ocazie toată cantitatea de ingredient principal, mai ales atunci când nu ştiu exact pentru câţi oameni urmează să gătesc. Sunt convins că şi vouă vi se întâmplă şi că, în general, nu vă înduraţi să lăsaţi să se strice sau chiar să aruncaţi mâncarea. Mai ales gândindu-vă că sunt destui oameni în lumea asta care nu au ce mânca tocmai din pricina lăcomiei şi supraconsumului altora. Multe feluri de mâncare astăzi intrate în bucătăria internaţională şi gătite frecvent în marile bucătării ale lumii exact aşa au apărut. Nu am mari pretenţii de la cozonacul meu din piept de pui, dar va fi suficient dacă vouă vi se va părea destul de interesant şi de simplu încât să-l încercaţi la un moment dat.

O variantă foarte simplă şi rapidă în care mi se întâmplă uneori să pregătesc pieptul de pui. Dat fiind faptul că e propunere "prăjită", nu se întâmplă foart des să-l prepar aşa. Doar că amestecul de parmezan sau caşcaval şi pesmet de la suprafaţă îl transformă rapid într-un preferat al celor care se mai nimeresc pe la masă.

Ceva rapid. Ceva cald. Ceva crocant, dar cu un sos catifelat şi, dacă se poate, explodând în arome. La toate dorinţele-astea răspunde jucăria pe care o vedeţi mai sus şi despre care vom vorbi mai departe. Ciuperci îmbrăcate în hăinuţe crocante, la cuptor, deci nici pomeneală de prăjeli în băi de ulei, cum lesne v-ar lăsa imaginea să credeţi. Plus un sos simplu, pe care sigur îl ştiaţi, dar pe care, probabil, îl numeaţi altfel.

De marţi pe miercuri, cu mari şanse de caserolă împachetată cu drag, încă de marţi seara. Parcă prea multă perpeleală în tradiţionalele chiftele drese cu miez de pîine, usturoi şi alte "curvăsăreli" şi scăldate apoi în tigăi cu ulei încins. Chifteluţele de aici sînt ceva mai paşnice cu stomacul şi parcă mai pregătite să se aşeze lîngă o porţie bună de spaghete. Pentru mai multe detalii şi imagini

O structură nu prea complicată, mai ales pentru cei dedulciţi la mîncăruri ceva mai grele şi mai consistente. Mie-mi sună tare a iarnă găluştile-astea umplute cu carne aromată, aşa că pe frigul din ultimele zile mai că-mi vine să cred că n-o să vă pice pe invers. Am găsit Knedly în rubrica "Dialecte gastronomice" din numărului de februarie al "Bucătăriei pentru toţi". Ei au pierdut un ou pe drum, eu nu m-am chinuit să-l găsesc, dar pînă la urmă ne-am împăcat. Mai jos, propunerea completă şi ilustrată.