Seria articolelor "oaspete" din această săptămână, răspunsuri prietenoase şi înţelegătoare la invitaţia pe care am lansat-o personal fiecăruia dintre semnatari, continuă astăzi cu o propunere venită din partea lui Cristi Roman. Trebuie să vă spun: Cristi veghează şi mă încurajează aproape zilnic de acolo, de departe, în demersul meu legat de Kopel's. Experienţa lui de cronicar de restaurante şi, mai ales, de om bun, croit după legile primordiale ale unei educaţii desăvârşite şi ale unei camaraderii care de multe ori reuşeşte să mă impresioneze până în vârful urechilor, mă fac să mă simt de multe ori tare norocos că l-am întâlnit. De prisos să vă spun că nu ne-am văzut niciodată şi că tot ce ne leagă deja s-a consumat până acum doar la distanţă. Cristi vă propune astăzi Caponata, o poveste pe care de multă vreme mă gândeam s-o încerc şi eu. Lectură plăcută! :)

Nu mă dau în vânt după varza murată. Asta pentru că, probabil, îmi place prea mult varza proaspătă, fragedă, crocantă, cât mai puţin "prelucrată". Cu siguranţă nu-mi place varza murată prea mult, cu gust de putină sau de butoi în care s-au întâlnit, de-a lungul anilor, mai multe generaţii de murături. Duminică seară am vorbit cu Petru Stratulat, la Radio Guerrilla, în deja obişnuita rubrică "Drive In" din programul său de weekend, despre salata asta care e potrivită şi de capul ei, şi ca garnitură pentru alte bucate, de obicei coapte sau prăjite.

"Vindaloo" denumeşte, în general, un preparat de bază pregătit cu trei ingrediente-cheie: carnea (în general de pui sau de miel/oaie), vinul sau oţetul de vin roşu şi usturoiul în cantitate destul de mare. "Vindaloo" este prescurtarea "indienizată" a numelui de origine portugheză al preparatului, "Carne de Vinha D'Alhos". Dacă vreţi să ştiţi despre "Vindaloo" mai mult decât că acest tip de amestec culinar a fost dus de hoinarii navigatori portughezi către Goa, în India, unde a devenit un preparat tradiţional, vă invit să citiţi întreaga poveste pe Wikipedia. Pentru paşii unui Vindaloo preprat de mine, iată mai jos toate detaliile. Eu am folosit oţet de vin roşu, nu vin, pentru că mi-am dorit un preparat mai acid, mai "viu" şi mai...efervescent.

Nimic din ceea ce credeaţi până acum despre pieptul de pui la grătar. Pentru că vine din cu totul altă lume. Posibil ca unora dintre voi să li se pară venit de prin îndepărtatul Est. Alţii vor identifica arome ceva mai apropiate, arăbeşti sau poate chiar europene, mai dinspre margini. Eu pot doar să vă spun că am avut mare succes cu el, ba chiar mi-a plăcut şi mie destul de mult. Ceea ce nu se întâmplă prea des. M-aş bucura nespus să-l încercaţi şi voi.

Seria articolelor "oaspete" din această săptămână, răspunsuri prietenoase şi înţelegătoare la invitaţia pe care am lansat-o personal fiecăruia dintre semnatari, continuă astăzi cu o propunere venită din partea lui Cristi Roman. Trebuie să vă spun: Cristi veghează şi mă încurajează aproape zilnic de acolo, de departe, în demersul meu legat de Kopel's. Experienţa lui de cronicar de restaurante şi, mai ales, de om bun, croit după legile primordiale ale unei educaţii desăvârşite şi ale unei camaraderii care de multe ori reuşeşte să mă impresioneze până în vârful urechilor, mă fac să mă simt de multe ori tare norocos că l-am întâlnit. De prisos să vă spun că nu ne-am văzut niciodată şi că tot ce ne leagă deja s-a consumat până acum doar la distanţă. Cristi vă propune astăzi Caponata, o poveste pe care de multă vreme mă gândeam s-o încerc şi eu. Lectură plăcută! :)

"Vindaloo" denumeşte, în general, un preparat de bază pregătit cu trei ingrediente-cheie: carnea (în general de pui sau de miel/oaie), vinul sau oţetul de vin roşu şi usturoiul în cantitate destul de mare. "Vindaloo" este prescurtarea "indienizată" a numelui de origine portugheză al preparatului, "Carne de Vinha D'Alhos". Dacă vreţi să ştiţi despre "Vindaloo" mai mult decât că acest tip de amestec culinar a fost dus de hoinarii navigatori portughezi către Goa, în India, unde a devenit un preparat tradiţional, vă invit să citiţi întreaga poveste pe Wikipedia. Pentru paşii unui Vindaloo preprat de mine, iată mai jos toate detaliile. Eu am folosit oţet de vin roşu, nu vin, pentru că mi-am dorit un preparat mai acid, mai "viu" şi mai...efervescent.

Nimic din ceea ce credeaţi până acum despre pieptul de pui la grătar. Pentru că vine din cu totul altă lume. Posibil ca unora dintre voi să li se pară venit de prin îndepărtatul Est. Alţii vor identifica arome ceva mai apropiate, arăbeşti sau poate chiar europene, mai dinspre margini. Eu pot doar să vă spun că am avut mare succes cu el, ba chiar mi-a plăcut şi mie destul de mult. Ceea ce nu se întâmplă prea des. M-aş bucura nespus să-l încercaţi şi voi.