E varză proaspătă pe toate drumurile, corect. Dar ce faci cu un rest de varză murată, în stare perfectă, pe care parcă nu l-ai arunca doar pentru că i-a trecut sezonul? Îi găseşti un pretext pe măsura potrivelii şi a unui "adio" scurt, fără lacrimi, adresat iernii care eşti sigur că nu se mai întoarce cîteva luni bune. Inima de porc, văduvită de grăsimea evidentă, nu face nazuri la o frigare foarte simplă şi rapidă. Asta, desigur, pentru cei ce nu strîmbă din năsucurile sensibile cînd aud de mîncare bună, făcută din măruntaie.

Fără vorbe multe, că nu e vreun tratat de neurochirurgie. Limba să fie proaspătă şi cărnoasă, că restul e deja un fel de "căţeluş cu părul creţ".

Din nou am pornit de la clasicul "ce mai avem prin congelator", dar si de la nevoia de a da cepei din camara un sens in viata. O limba de vaca, nu prea mare. Doua inimi de porc, potrivite. Le-am spalat, le-am curatat bine, le-am taiat in bucati nu prea mari si le-am fiert. Separat. Am adaugat o ceapa si foarte putina sare cind au clocotit si le-am luat spuma. Le-am fiert in cratite cu capac, au nevoie de timp.

Nu putem spune ca organele de pasare se scalda in prea multe variante de (pre)gatire ori ca ar fi vreo delicatesa. Le iau in seama, insa, din apetit pentru diversitate. Merg in citeva feluri de tocanite, in barbara ciulama sau doar alergate printr-un sos remoulade ori prin maioneza si intitulate, impropriu, salata. Caci despre asta a fost vorba de aceasta data.

Fără vorbe multe, că nu e vreun tratat de neurochirurgie. Limba să fie proaspătă şi cărnoasă, că restul e deja un fel de "căţeluş cu părul creţ".

Din nou am pornit de la clasicul "ce mai avem prin congelator", dar si de la nevoia de a da cepei din camara un sens in viata. O limba de vaca, nu prea mare. Doua inimi de porc, potrivite. Le-am spalat, le-am curatat bine, le-am taiat in bucati nu prea mari si le-am fiert. Separat. Am adaugat o ceapa si foarte putina sare cind au clocotit si le-am luat spuma. Le-am fiert in cratite cu capac, au nevoie de timp.