• Ingrediente pentru o porţie: carne de vita, ceapa, ghimbir proaspat, ciuperci, usturoi, iaurt degresat, coriandru boabe, nucsoara proaspat rasa, cardamu macinat, peperoncino, zahar, curcuma, miere, rucola si rosii in bulion.
• Timp de preparare: 12-14 minute
• Dificultate: medie
• Mod de preparare: La inceput tai ceapa si ciupercile foarte subtire ce apoi le pui in tigaie la calit. Apoi tai marunt usturoiul si ghimbirul. Intr-un mojar pisezi marunt coriandrul. Cand ceapa s-a rumenit putin adaugi coriandru, curcuma, cardamu, nucsoara si zahar in tigaie. Apoi adaugi ardeiul iute (peperoncino), sare si piper. Amesteci bine si apoi pui ghimbirul si usturoiul. In acest timp tai muschiul de vita in feli subtiri si il adaugi peste amestec. Dupa ce totul s-a calit cateva minuteadaugi pulpa de rosii peste amestec. Lasi sa fiarba putin inainte sa adaugi iaurtul (sau smantana lichida dupa preferinte). La final aduci putina dulceata intregii povesti cu putina miere pusa in tigaie. Pentru aspect estetic poti sa pui cateva frunze de rucola in amestec.
• Mod de servire: Se serveste cald alaturi de o portie de orez.

Felii circulare de jambon de o frumuseţe rară, trebuie să recunoaşteţi. Aidoma celor de prin desenele animate în care vedeam cu ochii bulbucaţi ditamai hălcile de carne pe care şi le disputau, de obicei, Tom, Jerry şi câinele cel trupeş. Fratello le-a găsit într-o zi de cumpărături şi m-am trezit cu ele pe masa din bucătărie. Rotunde, cu bucată mică de os la mijloc, cu şorici şi ceva grăsime, afumate la rece şi fără ploaia de nitraţi sau alte substanţe chimic-roşiatice de care e clar că nu mai scăpăm decât în galantarele producătorilor autentici, din ce în ce mai puţini şi mai pierduţi printre „sibienii” cu clop, care vând inclusiv produse procesate industrial. M-am minunat, am adulmecat, am gustat şi m-am apucat de treabă.

Ingrediente pentru 10-12 porţii: o felie mare de jambon, de până în două kilograme, nu prea grasă; ardei gras roşu – 3 bucăţi; ceapă uscată – 2 bucăţi; usturoi – 5-6 căţei mari; frunze de ţelină cu tot cu tulpină – un mănunchi nu prea mare; roşii coapte – 3-4 bucăţi; cimbru uscat – o linguriţă; ulei de măsline – 5-6 linguri; vin alb demisec – 200 ml; două cuişoare; nucşoară întreagă, de dat pe răzătoarea mică; sare, piper.

Pasul 1. Am aprins cuptorul, ca să aibă timp să se încălzească bine. Am curăţat, am spălat şi am tăiat legumele (mai puţin usturoiul). Felii de roşie, fâşii de ardei, tocătură nu prea fină de frunze de ţelină, usturoiul – strivit sub lama cuţitului, cu latul. Ceapa – julien (peştişori) sau inele. Le-am amestecat pe toate într-un castron.

Pasul 2. Am frecat bine toată compoziţia asta proaspătă cu cimbrul uscat, uleiul de măsline, sare grunjoasă de mare şi piper proaspăt măcinat. Am pus jumătate din compoziţie într-o tavă metalică încăpătoare.

Pasul 3. Cu restul compoziţiei am frecat bine jambonul pe ambele părţi, cât să împrumute din arome şi să se ungă puţin, ca să nu se usuce în cuptor. Am lăsat chiar parte din compoziţia de legume pe felia de jambon.

Pasul 4. Am înfipt cuişoarele în felia de jambon, în două puncte diapetral opuse. Treabă de minune cuişoarele la întâlnirea cu porcul. Înfipte după cum vă zic, reuşesc să –şi întindă aroma pe o suprafaţă apreciabilă în jurul punctului în care sunt amplasate. Am pus jambonul „miruit” pe patul de legume, am ras nucşoară proaspătă (nu mai mult de o jumătate de linguriţă, pentru toată cantitatea, distribuită pe toată suprafaţa tăvii), am pus şi jumătate din cantitatea de vin şi am pus tava în cuptorul încins. La foc puternic mai întâi.

Pasul 5. După aproximativ o jumătate de oră, când faţa jambonului începuse să se rumenească bine, am întors carnea pe cealaltă parte şi am pus restul de vin. Sosul din tavă trebuie să păstreze carnea umedă, cât să nu se usuce prea tare în timpul coacerii. Tot sosul a ajutat şi legumele să nu se scorojească, să rămână moi şi să contribuie din plin la gustul şi aspectul final de pe farfurie. Am scăzut puterea cuptorului cu o treaptă şi am pus tava înapoi.

Pasul 6. Am ţinut tava în cuptor pentru alte aproximativ 40 de minute, până ce s-a rumenit şi cealaltă parte de jambon. N-am păstrat şoriciul, care s-a cam uscat şi s-a cam întărit. Pe farfurie am aşezat întâi cîteva felii tăiate subţire din „razele” cercului de jambon. La un pol al farfuriei am pus câteva „wedgies”, sferturi de cartof gătite de două ori. Sub ele, în acelaşi plan, feliile de jambon şi o lingură din legumele cu sos din tavă.

O fi fost bun? Unii aşa zic

Ingrediente pentru vreo trei-patru porţii decente: felii de toast alb – zi numărul mesenilor înmulţit cu doi, căci nici prea mult nu-i bine să “guşti” din fericirea asta. Noi vom zice aici pentru vreo patru oameni cu minţile la cap. Adică opt felii. Lapte dulce – 100 ml; smântână dulce – 100 ml; unt – 40 de grame; zahăr pudră – două linguri; ouă – 3; zahăr vanilat – trei plicuri: zahăr brun – o linguriţă; stafide – o lingură; coniac – trei linguri; nucşoară (nutmeg) – o jumătate dintr-una normală. (Nu mă întrebaţi despre echivalentul în praf, că nu-l ştiu).

Pasul 1. Am tăiat feliile de pâine pe diag0nală şi le-am uns cu o parte din unt.

Pasul 2. Am pornit cuptorul. Am uns un vas termorezistent cu puţin unt.

Pasul 3. Am pus stafidele în coniac, să se hidrateze şi să se cherchelească un strop’şor.

Pasul 4. Am bătut ouăle cu un tel, într-un castron. Am încorporat apoi laptele, smântâna şi zahărul pudră. Am amestecat bine, până când compoziţia a fost omogenă.

Pasul 5. Am pus triunghiurile de pâine în vasul termorezistent, astfel încât jumătate de triunghi să se aşeze peste un altul, formând astfel straturi suprapuse de toast cu unt. Am scurs stafidele şi le-am presărat în vas, peste pâine. Am turnat deasupra compoziţia de lapte, ouă, smântână şi zahăr.

Pasul 6. Am amestecat zahărul brun cu zahărul vanilat într-un castronel şi l-am presărat peste feliile de pâine scăldate în amestecul cu ouă. Am lăsat totul să se odihnească un sfert de oră, pentru ca feliile de pâine să tragă o parte din lichid. Apoi am ras nucşoara, umplând bucătăria cu aroma ei înnebunitoare. Am pus totul la cuptor o jumătate de oră.

Ce să vă mai zic? Ar trebui să repet exact ce scriam la început: e simplu de făcut, e parfumată şi are o consistenţă jucăuşă, de lucru făcut în joacă. Lichidul cu ouă, smântână şi zahăr s-a transformat într-o bundincuţă fină, iar feliile de pâine s-au rumenit dulceag-parfumat. Sunt foarte curios să aflu cum vi se pare, după ce, desigur, o veţi fi făcut şi voi. Spor!

Ingrediente pentru vreo trei-patru porţii: pere coapte, zemoase, parfumate – patru bucăţi; pudră de scorţişoară – o linguriţă şi jumătate; beţe de scorţişoară – patru; zahăr brun – patru linguri; unt – două linguri; nucşoară rasă – o jumătate; cuişoare întregi – două; coniac bun – un shot; sucul unei jumătăţi de portocală.

Pasul 1. Am aprins cuptorul. Am curăţat perele de coajă cu un peeler. Am tăiat perele longitudinal, pe mijloc. Am scos seminţele şi cotoarele. Le-am pus cu partea plată în jos şi le-am tăiat felii dinspre capăt spre partea de jos, lăsându-le unite spre capătul dinspre codiţe. Tăietura asta  permite pulpei de pară să se expună aromelor ce vor veni mai târziu şi, trebuie să recunoaştem, dă un aspect foarte atrăgător fructelor.

Pasul 2. Am pus zahărul într-un castron, am adăugat pudra de scorţişoară şi am ras nucşoara. Am nucşoară întreagă, din Olanda. E bună şi nucşoara pudră, de la plic, dar incomparabilă cu asta rasă proaspăt. Am amestecat bine cele trei ingrediente.

Pasul 3. Ca să scap de etapele “preparative”, am pus coniacul într-un alt castron şi am stors sucul de portocală peste el. Am avut un “de Valcourt” desfăcut de mai multă vreme, pe care l-am mai folosit la pateuri de ficat şi la alte năzbâtii, un V.S.O.P. care mie îmi place mult. Le-am amestecat şi le-am lăsat să aştepte până le-a venit rândul.

Pasul 4. Am uns un vas termorezistent cu o foarte mică parte din untul pregătit. Am aşezat perele cu partea plată în jos şi le-am răsfirat feliile de “evantai”. Am aşezat “strategic” beţele de scorţişoară şi cele două cuişoare. Cât să acopere o arie cât mai întinsă din conţinutul vasului. Am presărat peste pere toată cantitatea de zahăr şi arome. Am pus câte o bucăţică de unt pe fiecare pară. Am aşezat vasul în cuptorul încins şi am copt totul la foc mic, timp de 25 de minute.

Pasul 5. Le-am scos din cuptor şi m-am minunat puţin de privelişte. Zahărul aromat şi untul se topiseră pe şi pe lângă pere, formând un sos cu arome imposibil de istorisit în cuvinte. Am turnat în vas coniacul cu suc de portocale şi am pus din nou în cuptor, la foc ceva mai tare, timp de cinci minute.

Alcoolul s-a evaporat şi a lăsat în urmă bunătate de gust şi minune de abur bun. Puneţi pe farfurie porţii de o jumătate de pară sau două şi musai turnaţi câteva linguri de sos peste ele. Sigur că aţi putea să alunecaţi uşor şi o lingură de smântână pe farfurie, dar mai bine vă întrebaţi înainte dacă sigur nu puteţi fără ea

Ingrediente pentru o porţie: tagliatelle – o mână, aproape că le puteam număra. Pentru sos: unt – 20 de grame; parmezan ras – o lingură; smântână dulce – o lingură; usturoi – un căţel; piper alb – un vârf de linguriţă, pătrunjel tocat. Opţional – ardei iute uscat şi măcinat sau pisat în mojar, nucşoară proaspăt rasă sau pudră, din plic.

Tagliatelle. Am pus multă apă la fiert, pe foc mare. Când a clocotit, am pus sare grunjoasă de mare. O linguriţă cu vârf. Când a clocotit din nou, am pus pastele, le-am amestecat cu spatula de lemn, cu grijă, să nu le rup. Le-am lăsat să fiarbă, verificându-le din când în când. Au fiert vreo cinci minute până au devenit albe, opace, fierte al dente. Le-am trecut prin apă rece ca să le opresc fierberea, le-am scurs şi le-am lăsat să se răcească.

Sos alfredo. Cât a fiert apa pentru paste, am curăţat usturoiul şi am ras parmezanul. Am topit apoi untul într-o cratiţă mică, cu fund gros, pe foc foarte mic, cât să nu fiarbă. Am pus smântâna, piperul, usturoiul dat pe răzătoarea mică. Am amestecat bine, pe foc foarte mic, apoi am pus parmezanul ras şi am continuat să amestec, până ce sosul s-a îngroşat puţin. N-am pus sare pentru că a fost suficientă în parmezan. La final am ras nucşoară (cât un vârf de linguriţă) şi am amestecat pastele cu sosul.

În farfurie am pus pastele cu sos, am presărat pătrunjel şi ardei iute, apoi am mai ras un strop de parmezan. Da, pastele au fost reci, dar s-au încălzit de la sosul abia luat de pe foc. Cum ziceam, o treabă simplă şi foarte rapidă. În cât timp a fiert apa pentru paste? În suficient timp cât să pregătesc mare parte din sos. Cât am scurs pastele, am oprit sosul, ca să nu rămână nesupravegheat. Cât am terminat sosul, s-au scurs pastele.

Din punctul de vedere al costurilor, să facem socoteala: pastele – mai puţin de 1 RON; parmezan – să fi fost vreo 50 de bani; usturoiul – pot să-l pun la 20 de bani; smântâna – mai puţin de 1 RON; untul – dacă 200 de grame fac vreo 4 RON, zicem şi aici 50 de bani; alte ingrediente – alţi 50 de bani. Total: mai puţin de trei lei. Asta acasă, la mine în bucătărie, căci la restaurant intervin alte costuri…

Am pregătit ingredientele. Am curăţat ardeiul, ceapa roşie, ceapa verde şi usturoiul. Am adunat toate celelalte ingrediente pe o farfurie, ca să-mi fie uşor să le amestec după aceea. (5′)

Am tocat foarte mărunt ceapa roşie, ceapa verde, ardeiul iute. (5′)

Am amestecat apoi toate ingredientele, inclusiv uleiul, într-un castron de sticlă. Astfel de marinate nu trebuie puse în vase de metal pentru că acestea oxidează şi sunt nocive. (2′)

Am tăiat apoi pieptul de pui şi l-am crestat oblic, pe ambele părţi, cu un cuţit bine ascuţit. (5′)

Am acoperit bine fiecare bucată de pui cu marinata, am acoperit vasul cu folie de plastic şi l-am lăsat peste noapte în frigider. (5′)

Apoi am fript bucăţile de piept de pui pe un grătar cu suprafaţă antiadezivă, la foc nu foarte puternic, astfel încât legumele din marinată să nu se ardă pe suprafaţa bucăţilor de pui. (15′)

O adevărată explozie de arome. Aşa a tradus un nefumător (sic!) senzaţia de încântare pe care cerul gurii sale l-a exprimat spontan, la prima îmbucătură. Carnea nu s-a uscat, peste noapte s-a îmbibat cu lichidele marinatei, iar temperatura nu foarte rdicată la care l-am fript au reuşit să nu sece carnea, s-o lase umedă şi bine pătrunsă.

Socoteli. Timp: aprox. 40 de minute (din care 15 – frigere) + 8 ore marinare. Bani: aprox. 3.5 RON / porţie.