Rezultate din "Articole - Categoria Pranzul din caserola":
Vezi numai rezultate din această categorieHahahaha! Parcă văd deja feţele unora dintre voi, consternate şi cu ochii uşor bulbucaţi, a mirare sau a dezgust consternat :D Da, dragilor, sufleu de pâine cu unt! O treb'şoară pentru cei plăpânzi de experienţă culinară, menită să le dea aripi şi încredere în semnele de iscusinţă ce pot chicoti pe la colţurile bucătăriei cu o asemenea ocazie. Un dulce simplu, făcut mai mult în joacă, ca orice crâmpei de fericire, din orice direcţie ar veni el.
Aveam desertul ăsta în cap de mai multă vreme şi sunt convins că merge şi cu alte fructe în loc de pere. Numai că perele, prin esenţa lor, întrunesc vreo trei condiţii foarte speciale care, împreună, le fac de neegalat cel puţin în topul preferinţelor mele: textura, aroma şi suculenţa (mai ales în cazul câtorva soiuri) par a fi create de aceeaşi mână nevăzută, par aşezate în acelaşi fruct de un Creator destul de sofisticat şi rafinat.
Asta aşa, pe scurt, că oricum nu e vreo intervenţie neurochirurgicală :) Tagliatelle-le sunt printre puţinele paste plate pe care le fac cu sos alb. Poate şi pentru că mi se par mai degrabă o joacă, paste care nu se iau ele însele în serios prea tare. Le văd mai degrabă ca pe bucăţele de panglică pe care le arunci în preparate mai consistente, lângă o bucată de carne de vită, un sos pesto sau legume fripte pe grătar. Aşa, de capul lor, ţin cu brio loc de prânz rapid sau de gustare uşoară pentru o cină luată devreme, înainte de ora 7 seara.
Nimic din ceea ce credeaţi până acum despre pieptul de pui la grătar. Pentru că vine din cu totul altă lume. Posibil ca unora dintre voi să li se pară venit de prin îndepărtatul Est. Alţii vor identifica arome ceva mai apropiate, arăbeşti sau poate chiar europene, mai dinspre margini. Eu pot doar să vă spun că am avut mare succes cu el, ba chiar mi-a plăcut şi mie destul de mult. Ceea ce nu se întâmplă prea des. M-aş bucura nespus să-l încercaţi şi voi.
Rezultate din "Articole - Categoria Paste":
Vezi numai rezultate din această categorieAsta aşa, pe scurt, că oricum nu e vreo intervenţie neurochirurgicală :) Tagliatelle-le sunt printre puţinele paste plate pe care le fac cu sos alb. Poate şi pentru că mi se par mai degrabă o joacă, paste care nu se iau ele însele în serios prea tare. Le văd mai degrabă ca pe bucăţele de panglică pe care le arunci în preparate mai consistente, lângă o bucată de carne de vită, un sos pesto sau legume fripte pe grătar. Aşa, de capul lor, ţin cu brio loc de prânz rapid sau de gustare uşoară pentru o cină luată devreme, înainte de ora 7 seara.
Nimic din ceea ce credeaţi până acum despre pieptul de pui la grătar. Pentru că vine din cu totul altă lume. Posibil ca unora dintre voi să li se pară venit de prin îndepărtatul Est. Alţii vor identifica arome ceva mai apropiate, arăbeşti sau poate chiar europene, mai dinspre margini. Eu pot doar să vă spun că am avut mare succes cu el, ba chiar mi-a plăcut şi mie destul de mult. Ceea ce nu se întâmplă prea des. M-aş bucura nespus să-l încercaţi şi voi.
Rezultate din "Articole - Categoria Dulciuri":
Vezi numai rezultate din această categorieHahahaha! Parcă văd deja feţele unora dintre voi, consternate şi cu ochii uşor bulbucaţi, a mirare sau a dezgust consternat :D Da, dragilor, sufleu de pâine cu unt! O treb'şoară pentru cei plăpânzi de experienţă culinară, menită să le dea aripi şi încredere în semnele de iscusinţă ce pot chicoti pe la colţurile bucătăriei cu o asemenea ocazie. Un dulce simplu, făcut mai mult în joacă, ca orice crâmpei de fericire, din orice direcţie ar veni el.
Aveam desertul ăsta în cap de mai multă vreme şi sunt convins că merge şi cu alte fructe în loc de pere. Numai că perele, prin esenţa lor, întrunesc vreo trei condiţii foarte speciale care, împreună, le fac de neegalat cel puţin în topul preferinţelor mele: textura, aroma şi suculenţa (mai ales în cazul câtorva soiuri) par a fi create de aceeaşi mână nevăzută, par aşezate în acelaşi fruct de un Creator destul de sofisticat şi rafinat.
Mai ţineţi minte povestea cu supă de anul trecut? Se făcea că doi viteji mânuitori de polonic (subsemnatul dimpreună cu Victor Melian) şi o ceată de gureşe furnicuţe au robotit o zi Citeşte continuarea »
O premieră şi pentru mine: noaptea trecută am curăţat trei homari de aproximativ un kilogram fiecare. Aşa că am făcut şi un filmuleţ care, deşi se termină brusc, sper să vă fie de... Citeşte continuarea »
PULPE DE PUI ÎN SOS VÂNĂTORESC