Bună treabă pastele fierte "al dente" într-o salată, laolaltă cu multe verzituri, brânză şi un sos proaspăt, făcut de tine şi amestecat cu restul ingredientelor chiar în farfurie, înainte de a băga furculiţa "la înaintare". Dar, ca şi în cazul pastelor "clasice", e bine să alegi anumite paste pentru anumite tipuri de salate. De exemplu, atunci când le pui lângă frunze crude sau lângă un sos pesto, mie mi se par potrivite pastele care conţin legume chiar în aluat, pastele "colorate" cu morcovi sau spanac sau roşii sau păstârnac sau....

Uneori, mai ales când vine frigul, parcă ai cam lua o pauză de la delicatul "ficăţel" de pasăre şi ţi-ai satisface pofta de o bucată de ficat serioasă, de viţel sau chiar de porc, înăbuşită cu treburi aromate şi bine pătrunsă de aburii delicioşi. Dacă aduci la toată treaba asta şi câteva elemente ingenioase, inedite, poţi ajunge la concluzia că, de fapt, toată tevatura asta cu gastronomia funcţionează după străvechile reguli ale bunului simţ :)

Hai că nu e greu. E un pic migălos, se lasă destul de greu convins să se predea exact în momentul în care şi-a echilibrat perfect gustul şi consistenţa, dar pentru un pasionat sau pentru unul care vrea doar să-şi surprindă invitaţii ori colegii cu o treabă pe care n-o prepari chiar în fiecare zi, de ce n-am încerca? Mai ales că humus-ul este unul dintre acele feluri de mâncare de care te îndrăgosteşti în restaurantele cu specific turcesc şi arăbesc, pe care ţi-ai dori să le poţi mânca şi acasă. Înainte de poveste şi imagini, însă, un mic amănunt pe care cred că ar fi bine să-l luaţi în calcul: năutul face parte din clasa legumelor uscate, rehidratate, foarte bogate în carbohidraţi (adică glucide). Aproximativ 20 de grame la 100 de grame de hummus preparat în casă. Adică de mâncat cu măsură.

Bună treabă pastele fierte "al dente" într-o salată, laolaltă cu multe verzituri, brânză şi un sos proaspăt, făcut de tine şi amestecat cu restul ingredientelor chiar în farfurie, înainte de a băga furculiţa "la înaintare". Dar, ca şi în cazul pastelor "clasice", e bine să alegi anumite paste pentru anumite tipuri de salate. De exemplu, atunci când le pui lângă frunze crude sau lângă un sos pesto, mie mi se par potrivite pastele care conţin legume chiar în aluat, pastele "colorate" cu morcovi sau spanac sau roşii sau păstârnac sau....

Uneori, mai ales când vine frigul, parcă ai cam lua o pauză de la delicatul "ficăţel" de pasăre şi ţi-ai satisface pofta de o bucată de ficat serioasă, de viţel sau chiar de porc, înăbuşită cu treburi aromate şi bine pătrunsă de aburii delicioşi. Dacă aduci la toată treaba asta şi câteva elemente ingenioase, inedite, poţi ajunge la concluzia că, de fapt, toată tevatura asta cu gastronomia funcţionează după străvechile reguli ale bunului simţ :)