• Ingrediente pentru o porţie: salata, rucola, portocale, lamaie, ulei extra virgin de masline, vin alb, sare piper, miere si somon afumat
• Timp de preparare: 10-12 minute
• Dificultate: foarte scazuta
• Mod de preparare: Salata, rucola, portocalele si somonul ajung intr-un castron taiate dupa gust. Dressingul il vei realiza din suc de lamaie, ulei extra virgin de masline, sare, piper din belsug, un strop de miele si vin alb. Le amesteci bine cu telul si la sfarsit adaugi peste salata.
• Mod de servire: Ca orice alta salata.

• Ingrediente pentru o porţie: carne de vita, ceapa, ghimbir proaspat, ciuperci, usturoi, iaurt degresat, coriandru boabe, nucsoara proaspat rasa, cardamu macinat, peperoncino, zahar, curcuma, miere, rucola si rosii in bulion.
• Timp de preparare: 12-14 minute
• Dificultate: medie
• Mod de preparare: La inceput tai ceapa si ciupercile foarte subtire ce apoi le pui in tigaie la calit. Apoi tai marunt usturoiul si ghimbirul. Intr-un mojar pisezi marunt coriandrul. Cand ceapa s-a rumenit putin adaugi coriandru, curcuma, cardamu, nucsoara si zahar in tigaie. Apoi adaugi ardeiul iute (peperoncino), sare si piper. Amesteci bine si apoi pui ghimbirul si usturoiul. In acest timp tai muschiul de vita in feli subtiri si il adaugi peste amestec. Dupa ce totul s-a calit cateva minuteadaugi pulpa de rosii peste amestec. Lasi sa fiarba putin inainte sa adaugi iaurtul (sau smantana lichida dupa preferinte). La final aduci putina dulceata intregii povesti cu putina miere pusa in tigaie. Pentru aspect estetic poti sa pui cateva frunze de rucola in amestec.
• Mod de servire: Se serveste cald alaturi de o portie de orez.

• Ingrediente pentru o porţie: 100 g muschi de vita, salata, un morcov, 2 ciuperci, un castravete, ceapa verde, o rosie, mustar frantuzesc cu boabe, 2 lingurite de miere,ulei de masline extra virgin si doua clatite
• Timp de preparare: 12-15 minute
• Dificultate: foarte scazuta
• Mod de preparare: Muschiuletul de vita il condimentezi avand grija sa nu pui sare si apoi ii rumenesti fiecare parte 2-3 minute pe gratar. Intr-un bol adaugi salata, ciupercile, castravetii, ceapa verde si cele doua rosii. Cruditatile si muschiul de vita le tai cum doresti sa le gasesti in farfurie. Dressingul: cu un tel mic bati mustarul frantuzesc cu boabe, mierea si uleiul extra virgin. Amesteci salata, muschiul si dressingul. La sfarsit poti sa inlocuiesti cu succes painea prajita cu clatite taiate rulouri presarate in farfurie peste salata.
• Mod de servire: imediat dupa preparare

Ingrediente: un Pui Antistres, portocale – 2; seminţe de coriandru – o linguriţă; sare grunjoasă de mare – o linguriţă; ulei de măsline – patru linguriţe; sos de soia – 4 linguriţe; coaja rasă de la una dintre portocale; miere – două linguriţe; sucul de la una dintre portocale; piper proaspăt măcinat.

Pasul 1. Am scos Puiul Antistres din folia de protecţie şi m-am bucurat din nou de privelişte: un pui măricel, de peste 1,5 kg, cărnos, arătos şi cu miros proaspăt. Am observat, din nou, cu aceeaşi bucurie, că în tăviţa de aluminiu nu se scursese aproape nimic în timpul refirgerării.

Pasul 2. Mi-am adus pe masa de lucru toate ingrtedientele despr ecare v-am povestit mai devreme. Le-am pus pe toate în castronele şi sosiere ca să-mi fie mai uşor să le folosesc, dar şi ca să arate totul mai bine în poză

Pasul 3. Am înţepat Puiul antistres în mai multe locuri, şi pe spate, şi pe piept, şi pe pulpe, cu o furculiţă. Am făcut înţepături destul de adânci pentru ca baiţul pe care urma să-l pregătesc să pătrundă cât mai adânc în carne.

Pasul 4. Am mărunţit bine, în mojaruld e piatră, seminţele de coriandru şi sarea. Am mutat praful într-un castron şi am pus peste el uleiul, sosul de soia, mierea, piper, coaja de portocală şi sucul stors. Am amestecat totul bine şi aşa am obţinut amestecul cu care am uns puiul.

Pasul 5. Cu o pensulă de bucătărie, am “îmbălsămat” bine păsăroiul pe toate părţile, insistând în zonele în care făcusem găuri cu furculiţa. Toate astea în tava de aluminiu a Puiului Antistres.

Pasul 6. Am turnat restul de balsam în interiorul puiului şi am închis totul bine cu o portocală mai mare, introdusă forţat fix în…”cavitatea inferioară” a Puiului Antistres. Asta pentru ca toate sucurile să rămână în interior pe durata coacerii şi să umple de aromă toată friptura.

Pasul 7. L-am pus pe Domnul Antistres în cuptorul încins şi l-am copt vreme de 45-60 dee minute. Prepararea în sine nu a durat mai mult de zece minute.

Uite-aşa a arătat mândreţea la final. Gustul răcoritor de portocale, miresmele sosului de soia şi ale coriandrului sunt nota predominantă a întregii poveşti, dar pusă în valoare de calităţile native ale Puiului Antistres, care din nou a lăsat în tava de aluminiu o bucurie de sos aromat şi gustos.

Nu uitaţi că, dacă vreţi să primiţi la finalul săptămânii un Pui Antistres de la Agricola Bacău, pregătit exact ca în povestea de mai sus, astăzi trebuie să lăsaţi un comentariu cu o ştire SF  folosind cuvintele: păpădie, minunat, fluturaş, ostropel şi indubitabil. Succes!

Ingrediente. Pentru 2 porţii mari: mix de salate – o pungă; spanac tânăr proaspăt – o pungă; pastramă din piept de pui – 100 g; caşcaval afumat – 100 g; brânză telemea – 100 g; roşii cherry – 10 bucăţi, ouă fierte tari – 2. Pentru dressing: o lingură de muştar clasic, o linguriţă de miere polifloră, trei linguri de ulei de măsline, sucul unei lămâi, o lingură de oţet aromatizat, sare, piper măcinat.

Vorbim despre o salată, aşa că nu voi insista prea mult cu “metoda” de preparare. Am spălat conţinutul celor două pungi cu verzituri, am uscat frunzele cu hârtie absorbantă după ce le-am scurs bine. Am tăiat pastrama de pui în felii micuţe şi subţiri. Am tăiat brânza şi caşcavalul în cubuleţe nu prea mari. Am tăiat roşiile cherry (spălate) în jumătăţi.

Pentru dressing, am pus într-un bol întâi muştarul şi mierea, pe care le-am amestecat bine. Am adăugat restul ingredientelor şi am bătut totul cu un tel, pentru ca totul să fie foarte bine amestecat.

Pentru unii dintre voi, povestea asta ar putea fi o nouă perspectivă asupra salatelor. E posibil să vreţi să adăugaţi sau să înlocuiţi unele ingrediente. Atâta vreme cât vouă vă place cum iese şi ce gust vor avea toate împreună, totul e perfect. Numai că, în orice combinaţie, ţineţi cont de proporţia frunzelor (salată şi spanac), care ar fi bine să reprezinte mai mult de 70% din toată salata.

Socoteli. Timp – aprox. 15 minute (ouăle trebuie să fiarbă bine, deci ar fi bine să începeţi cu treaba asta). Bani: aprox. 10 RON / porţie.

Din păcate, pentru că stăm prost la consumul de salată şi frunze, preţurile la treburile-astea continuă să rămână ridicate. Sigur, probabil că, aflându-ne în România, n-ar scădea nici dacă piaţa ar fi de mii de ori mai dezvoltată la nivel de cerere. Preţul poate scădea considerabil dacă alegeţi să cumpăraţi salatele ca atare, nu deja tăiate, curăţate şi ambalate. Poftă bună!

Ingrediente. Pentru patru porţii: coaste de porc (scăricică) – 1 kg; ceapă roşie (şalote) – 2 buc. mici; usturoi – 2 căpăţâni; oregano – o lingură; miere – două linguri; ulei de floarea soarelui – o ceaşcă mică; vin roşu – un pahar; sare, piper.

Am cumpărat coastele cu cât mai puţină grăsime. Am rugat măcelarul să mai taie din resturile de grăsime care mai erau pe şiragurile rozalii, iar acasă am mai curăţat eu ce i-a scăpat lui. Am tăiat coastele individual, având grijă ca fiecare să aibă o cantitate egală de carne. Le-am spălat şi le-am uscat cu hârtie de bucătărie.

Am curăţat ceapa şi usturoiul, apoi le-am tocat foarte mărunt, cu un cuţit foarte bine ascuţit. Nu am zdrobit usturoiul pentru că nu am vrut să obţin un gust predominant de usturoi. Am folosit şalote şi nu ceapă obişnuită pentru că sunt mai zemoase şi mai aromate.

Am amestecat toate ingredientele pentru marinată într-un castron mare, apoi le-am bătut bine cu un tel, pentru ca marinata să fie fluidă, iar ingredientele foarte bine distribuite în toată cantitatea.

Am pus apoi coastele uscate în marinată, le-am amestecat bine şi le-am pus într-un vas acoperit, cel puţin patru ore, la frigider. Le puteţi lăsa peste noapte fără nicio problemă. Ba chiar dimpotrivă.

Am scos apoi coastele una câte una din marinată şi, fără a le scutura prea tare de resturile de marinată, le-am fript pe grătarul încins. Le-am uns din când în când cu conţinutul vasului în care au stat la frigider.

Aromele marinatei reuşesc să pătrundă foarte bine în carnea de pe coaste, să-i dea o aromă specială, puţin dulceagă. Vinul frăgezeşte carnea, iar prin frigere se mai topesc şi ultimele urme de grăsmie deloc sănătoasă. Asta, desigur, dacă nu tocmai această grăsime e un deliciu pentru voi. Cu toate astea, îmi fac datoria amicală de a vă aduce aminte că sănătatea voastră ar avea de suferit de pe urma acestor excese altfel delicioase.

Încercaţi fie fără garnitură, sigur fără cartofi şi, poate, cu puţină salată proaspătă. Merg şi nişte castraveţi muraţi, nu foarte acri.

Socoteli. Timp: aprox. 30 de minute (marinata + frigerea). Bani: aprox. 6 RON / porţie

Ingrediente. Pentru patru porţii. Limbă de vacă – o bucată (aprox. 1 kg);  sare; boabe de piper – o lingură; ienibahar boabe  – o linguriţă; anason stelat – 2 buc; cuişoare – 3 buc; dafin – 2 frunze; scorţişoară – un beţişor (bucată); ceapă – 2 buc; ţelină, morcov, păstârnac, pătrunjel rădăcină – aprox. 100 g din fiecare; cimbru – o linguriţă. Pentru sos: unt – 50 g; ceapă – 2 buc; miere – o linguriţă; vin roşu dulce – 200 ml; sare; piper.

Am spălat limba foarte bine, am lăsat-o în apă cu sare o jumătate de oră, am tăiat-o în trei bucăţi mai mari (pe lăţime) şi am pus-o la fiert. Când a clocotit, am pus sare şi am lăsat-o să fiarbă aproximativ două ore, cu capac.

Am pus apoi în oală piperul, ienibaharul, anason, cuişoare, dafin, scorţişoară, primele două cepe tocate cuburi, legumele pentru supă curăţate şi tăiate cuburi şi cimbru. Am lăsat la fiert încă o oră, cu oala acoperită. În felul acesta, carnea de limbă va primi “botezul” tuturor aromelor din oală, iar zeama rămasă se va transforma în baza unui sos pe măsură.

Când carnea a fost fiartă, am scos-o din oală şi am trecut-o rapid prin apă rece. Am desfăcut pielea de deasupra, apoi am lăsat-o să se răcească bine. Când s-a răcit, am tăiat-o în felii subţiri, pe lăţime. Am strecurat zeama rămasă în oală şi am păstrat-o separat, într-un castron.

Într-o tigaie mai mare, cu gund gros, am topit untul şi am călit celelalte două cepe, tocate fin.

Când ceapa s-a înmuiat, am adăugat zeama în care a fiert carnea de limbă şi am adus la fierbere, am adăugat apoi mierea, vinul, sare şi piper. Am adus din nou la fierbere, amestecând.

Am pus apoi feliile de limbă şi am fiert totul până ce sosul s-a îngroşat.

Dulce-acrişor. Aceasta este nota dominantă a întregii poveşti. Dacă în sosul remoulade rece uneori există şanse ca limba să devină oarecum greţoasă, dacă tocana de limbă cu măsline poate deveni uneori amară din cauza cojii de lămâie pe care mulţi o folosesc, în sosul cald de vin roşu şi miere am descoperit unul dintre cei mai buni parteneri pentru destul de pretenţioasa carne de limbă.

Recomand ca garnitură câteva fire de sparanghel opărit, piure de cartofi, de castane, rondele de morcov sote etc.

Socoteli. Timp: aprox. 35 de minute (plus trei ore fierbere). Bani: preţ / porţie – aprox. 8.5 RON.

Ingrediente. Pentru două porţii: somon afumat – 120 g, patru cartofi nu prea mari (200 g de miez), ouă – 2, cremă de brânză (cu verdeţuri sau simplă) – şase linguri pline, rozmarin – trei crenguţe, oţet balsamic – 50 ml, miere – două linguri, sare, piper, ulei de floarea-soarelui.

Discuri de cartof. Am curăţat şi am spălat cartofii. I-am ras pe răzătoare şi i-am stors foarte bine. I-am amestecat apoi cu oul, puţină sare şi piper. Am încălzit ulei de floarea-soarelui în tigaie şi am prăjit discurile de cartof. Nu sunt foarte îndemânatic, aşa că am folosit un inel de inox pentru a le face mai uşor cât mai rotunde.

Le-am prăjit pe ambele părţi, până au devenit aurii.

Le-am scos apoi pe hârtie absorbantă pentru a elimina excesul de grăsime.

Crema de brânză. Am spălat crenguţele de rozmarin şi am tocat mărunt frunzele de pe una dintre ele. Apoi le-am amestecat foarte bine în crema de brânză.

Sos de oţet cu miere. Am dizolvat mierea în oţet şi am pus la fiert, pe foc foarte mic. Am lăsat să fiarbă până ce siropul s-a îngroşat bine, la densitatea unui sirop de dulceaţă. L-am lăsat să se răcească. Este ceea ce, în mod obişnuit şi de neînţeles, în limbajul codat  şi savant al bucătarilor “de televizor”, se cheamă “reducţie”.

Pe farfurie. Am pus pe fundul farfuriei un strat de brânză. Apoi un disc de cartof. Apoi brânză şi câteva frunze de rozmarin (decor). Apoi o felie subţire de somon. Din nou brânză, disc de cartof, brânză, rozmarin, somon. Şi încă o dată, în aceeaşi ordine. Lângă turnuleţ am pus câteva linguri de sos dulce-acru prin care am plimbat fiecare dumicat din furculiţă.

Turnuleţul din imagine reprezintă o formulă foarte simplă şi de mare efect atât pentru oaspeţii picaţi pe nepregătite, cât şi pentru propriile desfătări vinovate şi egoiste ale unei după-amieze de weekend. Desigur, nu vă împiedică nimic să pregătiţi aşa ceva pentru masa de prânz de la serviciu, dar aveţi grijă să faceţi o cantitate mai mare. Colegii nu au şanse să reziste în faţa unei asemenea tentaţii. Gustul afumat şi nobil al somonului, prospeţimea ierburilor proaspăt tocate în crema de brânză, structura crocantă a discurilor de cartof şi atingerea explozivă a sosului acrişor sunt o combinaţie care-ţi aduce aminte că, măcar din când în când, e tare bine să-ţi respecţi dorinţele şi poftele. În doze mici, de bun simţ, ca să nu te plictiseşti prea curând.

Socoteli. Timp: aproximativ 25 de minute. Bani: aproximativ 9.5 RON / porţie.

ARIPILE DE PUI. Cîte or fi ele, în funcţie de cîţi oameni ai la masă. Noi am fost patru, eu am făcut mai multe pentru că am salvat cîteva pentru caserola pentru masa de prînz de mîine, de la serviciu. Tăiate la încheietură. De data asta n-am păstrat şi părţile mici, fiind vorba de pregătire în wok pot deveni incomode la prăjirea rapidă (stir fry). Curăşate şi spălate bine, apoi uscate într-un şervet curat. Cît s-au uscat, am curăţat patru căţei de usturoi şi o bucată de ghimbir proaspăt. Am strivit usturoiul în cleştele “de resort”, am dat ghimbirul pe răzătoarea fină. Apoi le-am amestecat împreună, cu puţină sare. Am pus aripile într-un castron mare, în care le-am frecat bine cu usturoiul şi ghimbirul.

ÎN WOK. Foarte puţin ulei de măsline, să fi pus vreo patru linguri. Un wok sau o tigaie cu teflon te ajută mult să foloseşti cît mai puţină grăsime la gătit. Aripile au destulă piele, adică grăsimi care se lasă în tigaie în timpul preparării. Am încins bine tigaia, apoi uleiul şi am pus aripile. Pe foc maxim. Le-am prăjit vreo douăzeci de minute, amestecînd aproape tot timpul cu o spatulă de lemn (ca să nu stricăm teflonul, remember?). La foc mare, amestecînd cît mai des, s-au rumenit destul de bine pe toate părţile, fără a fi încă pătrunse.

Am adăugat în wok două linguri de sos de soia light şi cinci linguri de miere. Sos de soia găsiţi pe toate drumurile, mierea poate fi de care vreţi voi, deşi nu v-aş recomanda una prea parfumată. Ar intra un pic în conflict cu ghimbirul şi cu aroma de soia. Am amestecat bine, astfel încît toate aripile să treacă prin sosul care clocotea în tigaie. Mierea şi sosul de soia au format împreună suficient lichid încît să cuprindă tot conţinutul wok-ului.

Veţi obţine un sos destul de gros, în care aripile se cor pătrunde suficient. Adică focul la jumătate şi capac pe wok aproximativ un sfert de oră, amestecînd din cînd în cînd. Dacă după sfertul de oră în wok mai e încă mult sos, continuaţi să amestecaţi cu spatula de lemn pînă se evaporă suficient cît să rămînă aripile într-o pastă destul de groasă. Am scos aripile pe o farfurie şi am turnat deasupra restul de sos.

Puteţi pune lîngă ele mai multe garnituri. Un piure de cartofi mai gros şi mai aspru, un wok de legume sau, preferatul meu, un orez sălbatic prăjit, cu ou sau cu legume, pe care îl găsiţi tot în De Gustibus.

]]> http://www.pranzuldincaserola.ro/2009/01/05/aripi-de-pui-cu-miere-si-sos-de-soia/feed/ 0