Cine să fie câştigătorul etapei de ieri a concursului cu Puiul Antistres. M-aş fi aşteptat la tot felul de poveşti abracadabrante, cu job-uri inventate de imaginaţia voastră debordantă, dar Daniela Zăman ne-a atins la coarda sensibilă cu intervenţia ei. Corect, cel mai puţin stresant job este cel care şi se potriveşte cel mai bine şi care-ţi place cu adevărat. Aşadar, Daniela câştigă Puiul Antistres tatuat cu salvie, de marţi. Azi avem o nouă versiune de Pui Antistres, cu portocale. Tema zilei, pentru  a câştiga la sfârşitul săptămânii exact puiul din povestea de azi, este următoarea: scrieţi o ştire SF de maximum două fraze, folosind cuvintele: păpădie, minunat, fluturaş, ostropel şi indubitabil.

Numele e prea puţin important, dar pentru că am făcut salata asta duminică seara, după câteva ture de parc mai "în forţă", am zis că n-ar fi rău să-i spun aşa. Multe frunze proaspete şi verzi, un dressing "electric" şi alte câteva ingrediente la îndemână, pentru consistenţă şi arome diferite, care au dat o adevărată petrecere în castron.

Porc? Vorba unor principii mai mult decât sănătoase, cât mai rar şi doar de poftă. Şi dacă tot ne ţinem cât putem de departe de strămoşeasca "ceafă cu cartofi", de data asta vorbim despre coaste mici, de pe care am curăţat mai toată grăsimea şi pe care le-am fript pe grătar. Numai că, înainte de asta, le-am ţinut câteva ore într-o marinată foarte simplă şi de-a dreptul spectaculoasă ca arome şi savori.

Pentru unii o delicatesă, pentru alţii deloc tentantă, limba de vacă poate fi uneori o cale destul de simplă de ieşire din monotonia culinară. Sunt două variante în care am văzut mai des pregătită până acum limba de vacă: în sos remoulade sau cu sos şi măsline. Am descoperit de curând, însă, că limba împrumută foarte uşor din aromele în care o fierbi şi că, în combinaţiile potrivite, poţi găsi mult mai multe feluri de a o pregăti.

Ani de zile, somonul afumat a fost pentru români un fel de piatră preţioasă la care până şi să visezi părea destul de scump. Mai mult, prejudecăţile noastre sau lipsa de apetit pentru "peştele crud" ne ţin departe de el şi acum, când poţi să-l cumperi din orice magazin. Pentru că, totuşi, cunosc destui oameni care apreciază o tartină cu somon şi pentru că, în general, nu l-am văzut servit decât în varianta clasică a feliei de păine prăjită, cu unt, azi am tras cu ochiul pe furiş într-o bucătărie cu pretenţii, apoi m-am închis în bucătărie pentru o variantă mai spectaculoasă a lui Jupân Fume.

Asta ar fi o lucrătură destul de asiatică dacă n-ar fi fost, între timp, preluată de bucătăria americană. De fapt treburile-astea se întîmplă foarte firesc atunci cînd omul alb ajunge la concluzia că multe dintre bucatele omului galben sînt mai bune decît ce ştia el pînă la un moment dat. Bucătăria americană (atîta cîtă este ea, nu fiţi răi!) conţine o grămadă de găteli venite odată cu imigranţii şi obiceiurile lor gastronomice.

Cine să fie câştigătorul etapei de ieri a concursului cu Puiul Antistres. M-aş fi aşteptat la tot felul de poveşti abracadabrante, cu job-uri inventate de imaginaţia voastră debordantă, dar Daniela Zăman ne-a atins la coarda sensibilă cu intervenţia ei. Corect, cel mai puţin stresant job este cel care şi se potriveşte cel mai bine şi care-ţi place cu adevărat. Aşadar, Daniela câştigă Puiul Antistres tatuat cu salvie, de marţi. Azi avem o nouă versiune de Pui Antistres, cu portocale. Tema zilei, pentru  a câştiga la sfârşitul săptămânii exact puiul din povestea de azi, este următoarea: scrieţi o ştire SF de maximum două fraze, folosind cuvintele: păpădie, minunat, fluturaş, ostropel şi indubitabil.

Porc? Vorba unor principii mai mult decât sănătoase, cât mai rar şi doar de poftă. Şi dacă tot ne ţinem cât putem de departe de strămoşeasca "ceafă cu cartofi", de data asta vorbim despre coaste mici, de pe care am curăţat mai toată grăsimea şi pe care le-am fript pe grătar. Numai că, înainte de asta, le-am ţinut câteva ore într-o marinată foarte simplă şi de-a dreptul spectaculoasă ca arome şi savori.

Pentru unii o delicatesă, pentru alţii deloc tentantă, limba de vacă poate fi uneori o cale destul de simplă de ieşire din monotonia culinară. Sunt două variante în care am văzut mai des pregătită până acum limba de vacă: în sos remoulade sau cu sos şi măsline. Am descoperit de curând, însă, că limba împrumută foarte uşor din aromele în care o fierbi şi că, în combinaţiile potrivite, poţi găsi mult mai multe feluri de a o pregăti.