De rupt cu cei buni, în jurul mesei, lângă bucate de post sau de dulce... Sau de mâncat aşa cum se află, cu gândul la vară, la vremuri bune şi golfuri cu valuri blânde şi briză jucăuşă :) Dincolo de reverii, sâmbătă am scris pe Facebook despre faptul că urma să mă apuc de treb'şoara asta. Atenţionarea bunului Cristi Roman ("Fii atent la proportia de masline/rosii uscate, fiindca sunt apoase amandoua si sa n-ai pb. cu aluatul care le inconjoara, atunci cand painea e gata, sa fie nefacut.") n-a fost degeaba, dar am suficiente motive să repet experienţa asta.

Sau "pouched eggs", căci nici pe-astea nu le-am inventat noi, oricât de "româneşti" am zice noi că sunt. Ochiurile fierte în apă cu puţină sare nu sunt o noutate pentru voi. Despre "Eggs Bennedict" nici nu poate fi vorba în cele de mai jos, întrucât acelea sunt lucru greu (în sens dietetic) şi mult mai complicat (în sens culinar). Dacă lângă, pe şi pe sub ochiurile voastre fierte în apă nu există sos olandez, felii de şuncă (de pe spatele porcului, sic!), chifle cu unt şi, eventual, nişte cartofi, ciuciu Bennedict, dacă pot spune aşa... Şi pentru că sunt ferm convins că oricare dintre voi poate ticlui o poveste gustoasă, hai să facem un test: eu pun doar pozele, în ordinea corectă a lucrurilor. Voi, în commenturi, scrieţi pe scurt ce presupune fiecare pas al ochiurilor mele cu parmezan şi, desigur, adăugaţi propria contribuţie dacă e cazul. Mai pe la sfârşitul zilei, vin şi eu cu propria poveste. Ce ziceţi?

Ce înseamnă în cazul ăsta "foarte rapidă"? Vreo zece minute. Deşi aş fi putut să-i spun "Salată de ton cu o singură mână", dar mi-a fost teamă că unii ar putea înţelege că tonul meu era ciung :) Nu, cu o singură mână am făcut salata asta. Cu stânga, pentru că dreapta era ocupată cu aparatul foto :)

Telemea de capră, mai exact. Un tip de brânză care, în cazul celor care se dau în vânt după brânzeturi gustoase, cu personalitate, e posibil să dea dependenţă. Ceea ce urmează poate intra liniştit în categoria "regal gastronomic în timp record", cu ingrediente pe cât de simple, pe atât de bucuroase de întâlnirea unora cu celelalte. Seamănă oarecum cu o salată "orientală" clasică, dar brânza despre care aminteam mai devreme îi deturnează complet orientarea :)

Macaroni şi Bucatini sunt două varietăţi de paste care înlocuiesc cu mult succes spaghetele când te-ai plictisit de ele. Macaroni sunt de vreo două ori mai groase decât Spaghetti, tubulare, dar asta n-ar trebui să vă facă să vă gândiţi neapărat la "macaroanele" de pe vremuri. Nicio legătură. Prin Macaroni, aerul abia are loc să treacă, dar stau mai bine în furculiţă şi se împacă bine cu dinţii de gurmand, care de multe ori vor să întâmpine ceva mai multă rezistenţă la muşcătură :).

Săptămîna asta ne jucăm pe mai multe continente culinare, graţie unei colecţii de reţete propuse de cîţiva bucătari din marile restaurante ale bucureştilor. Prima dintre porpuneri este Vitello Tonnato, venită din partea lui Bernd Kirsch, de la Radisson Sas Hotel. Un sos de ton peste o friptură fragedă, de viţel? La prima strigare poate părea o combinaţie de-a dreptul eretică, dar amestecul celor două arome şi consistenţe se dovedeşte, pînă la final, o inginerie foarte deşteaptă.

Macaroni şi Bucatini sunt două varietăţi de paste care înlocuiesc cu mult succes spaghetele când te-ai plictisit de ele. Macaroni sunt de vreo două ori mai groase decât Spaghetti, tubulare, dar asta n-ar trebui să vă facă să vă gândiţi neapărat la "macaroanele" de pe vremuri. Nicio legătură. Prin Macaroni, aerul abia are loc să treacă, dar stau mai bine în furculiţă şi se împacă bine cu dinţii de gurmand, care de multe ori vor să întâmpine ceva mai multă rezistenţă la muşcătură :).

De rupt cu cei buni, în jurul mesei, lângă bucate de post sau de dulce... Sau de mâncat aşa cum se află, cu gândul la vară, la vremuri bune şi golfuri cu valuri blânde şi briză jucăuşă :) Dincolo de reverii, sâmbătă am scris pe Facebook despre faptul că urma să mă apuc de treb'şoara asta. Atenţionarea bunului Cristi Roman ("Fii atent la proportia de masline/rosii uscate, fiindca sunt apoase amandoua si sa n-ai pb. cu aluatul care le inconjoara, atunci cand painea e gata, sa fie nefacut.") n-a fost degeaba, dar am suficiente motive să repet experienţa asta.