TARTINE CU CIUPERCI, SOS DE VIN SI MARAR

• Ingrediente pentru o porţie: ciuperci, aceto balsamico, vin, marar, usturoi, ardei iute, cimbru  si ceapa verde
• Timp de preparare: 9-10 minute
• Dificultate: foarte scazuta
• Mod de preparare: Usturoiul, ceapa verde si ciupercile le lasi putin in tigaie sa se rumeneasca. Peste amesteci adaugi putin cimbru, ardei iute, sare si aceto balsamico. Dupa ce s-au rumenit putin e momentul sa le pui pe painea prajita. La final peste tartine presari putin marar.
• Mod de servire: Imediat dupa preparare

Ingrediente pentru o porţie: ardei gras verde – unul mic; ardei capia – unul mic; vinete – câteva felii mai groase, tăiate cubuleţe mici; usturoi – trei-patru căţei; ceapă verde – două fire; roşii decojite – trei-patru linguri; chimen – o linguriţă; ou – o bucată; o ciupercă mai mare; sare, ulei de măsline, piper, mărar proaspăt.

Pasul 1. Mi-am pregătit ingredientele. Am curăţat usturoiul, am spălat, curăţat şi tocat ceapa, am spălat şi curăţat ardeii, am tăiat vinetele şi ciuperca. Am tocat tot ce era de tocat, ca să am totul pregătit în momentul în care aveam să aprind focul. Am aprins cuptorul şi l-am lăsat să se încălzească.

Pasul 2. Am călit ceapa şi usturoiul în vreo trei-patru linguri de ulei de măsline. Nu mai mult de două minute, amestecând. Asta după ce am lăsat tigaia să se încălzească bine, apoi am pus uleiul, ca să se încălzească şi el. Probabil că v-am mai spus, dar e bine să ştiţi că între a căli ceapă, usturoi sau alte legume ori carne într-o tigaie rece, cu ulei rece, şi a face acelaşi lucru într-o tigaie încinsă, în ulei cald, e o mare diferenţă. De proces, de gust, de consistenţă…

Pasul 3. Am pus vinetele, ardeii şi ciuperca. Am c0ntinuat să amestec şi să călesc pe foc mediu. Alte trei-patru minute, până ce toate legumele s-au înmuiat puţin. Aici am adăugat şi chimenul, ca să aibă suficient timp să parfumeze preacinstita adunare.

Pasul 4. Am pus roşiile decojite, cu tot cu sucul lor. Am amestecat bine şi am mai ţinut pe foc aproximativ cinci minute, amestecând cât mai des. Am dres gustul de sare şi piper şi am luat compoziţia de pe aragaz.

Pasul 5. Am mutat legumele în vasul de ceramică emailată şi l-am nivelat cât să nu depăşească marginile. Am pus oul crud şi am strecurat vasul în cuptorul încălzit, pentru vreo cinci-şapte minute.

Aşa a arătat după ce am scos vasul din cuptor şi i-am dat cu multă mărinimie o ploaie de mărar proaspăt tocat. O fi bun? Robert, bucătăraşul nostru junior şi neastâmpărat, de la Kopel’s, zice că da. Poate-mi spuneţi şi voi, după ce încercaţi pe propria voastră răspundere

Ingrediente: un Pui Antistres, o legătură de pătrunjel, o legătură de mărar, o mână zdravănă de busuioc proaspăt, câteva rîmurele de cimbru, câteva frunze de tarhon, coaja de la o lămâie, doi căţei de usturoi, o linguriţă de boia dulce de ardei, sare grunjoasă de mare, piper proaspăt măcinat, sucul de la o jumătate de lămâie, vreo două linguri de ulei de măsline şi două de apă rece.

Pasul 1. Am desfăcut puiul din folia de plastic cu care este înfăşurat. Mi-am lipit, instinctiv, nasul de carnea rozalie. Zdravăn Puiulică ăsta. Carne multă, culoare proaspătă şi o aromă de pui ambalat cu grijă, în condiţii sigure. Ştiţi că nu vă recomand prostii, aşa că n-am niciun motiv să vă vând gogoşi. L-am scos din tava de aluminiu ca să-l clătesc puţin şi m-am bucurat să văd că în urma puiului nu a rămas nici sânge, nici vreo zeamă tulbure, ca în alte cazuri. Aşa că l-am spălat puţin cu apă rece şi l-am şters apoi de apă cu un prosop curat.

Pasul 2. Am aprins cuptorul şi l-am pus la treapta cea mai înaltă de căldură, ca să se încingă bine. Mi-am adunat toate cele de trebuimţă în jurul Domnului Antistres. Am spălat ierburile, am măsurat sarea şi boiaua, am ras coaja de lămâie şi am tocat puţin usturoiul.

Pasul 3. Am tăiat grosier toate verdeţurile şi le-am pus în mojarul de piatră. Am pus peste ele sarea, boiaua, piperul, usturoiul, uleiul, apa şi sucul de lămâie.

Pasul 4. Nu-i loc de estetică întotdeauna când vorbim despre treburi gustoase. Am zdrobit bine toate cele din mojar, grija mea fiind ca rezultatul să fie cât mai aromat şi mai “balsamic”. Totul s-a trasnformat într-un suc gros, numai bun de întins pe pielea fină a “relaxatului”. masajul putea începe.

Pasul 5. Am luat cu mâna cantităţi mici de “ulei d emasaj” şi l-am întins cu grijă şi mişcări ferme, ca o thailandeză profesionistă, peste tot puiul. Pe toate părţile: şi pe piept, şi pe copane, şi pe la subsuori, şi pe spate, ba chiar şi pe dinăuntru. Am lăsat urmele de verdeţuri peste tot, cu gândul la cât de frumos vor mirosi atunci când puiul se va coace în cuptor.

Pasul 6. Aproximativ 45 de minute a stat Puiul Antistres la cuptor. L-am încercat din când în când cu furculiţa, verificând culoarea sucurilor ce se scrugeau din găurelele lăsate de înţepături. Când acestea au fost de culoare deschisă, transparentă, am ştiut că Nea Puiu e gata de ultima parte a şedinţei foto.

Tema pentru concurs. Tema de astăzi este un catren. Simplu! Scrieţi într-un  comentariu un catren, aducă o poezioară de patru versuri cu rimă, care să conţină musai cuvintele: iarbă verde, pui zglobiu, antistres, autobuz. Câştigătorul, pe care-l vom anunţa mâine dimineaţă, va primi duminică exact un pui masat cu ierburi aromatice. Succes!

“Prima reactie a lui Viorel atunci cand i-am spus la telefon ca din motiv de lipsa de timp si inspiratie ma gandesc serios sa scriu in acest guest post despre supa instant a fost un ras usor nervos, motiv pentru care m-am grabit sa-i spun ca de fapt ma refeream la cea mai veche reteta de supa instant din lume, inventata de turci acum cateva secole bune, cu mult inainte de aparitia cuburilor si prafurilor pline de te miri ce impotriva carora, pe buna dreptate, Viorel a pornit o cruciada personala.

Ca o mica paranteza, trebuie sa va marturisesc ca pana acum eu unul n-am fost neaparat un purist al bucatariei exclusiv naturale si am mai scapat din cand in cand cate un cub de supa in anumite retete care solicita supa de pui (asa numitul chicken stock, care din pacate la noi nu se gaseste de cumparat), dar promit sa ma dezbar de acest obicei convenabil, rapid si relativ gustos dar in acelasi timp la fel de sanatos precum un hamburger umflat de zahar si alte chestii recoltate din gradina Dealurile Chimiei de catre fast food-uri.

Revenind la supa noastra instant, aceasta se numeste tarhana, nume a carui etimologie reala se pierde undeva in istoria tumultoasa a Orientului dar care are o legenda interesanta, in care se spune ca un sultan mai populist de felul lui s-a decis intr-o buna zi sa viziteze o casa de oameni simpli, de la tara, ca sa vada si el cum se traieste in afara palatelor. Asezat la masa de catre umila gazda, aceasta i-ar fi servit sultanului supa cu pricina (fiarta la repezeala de catre sotia sa), cu capul plecat si cu explicatia ca aceasta este o supa “dar hane” (din casa saracului), si asa i-a ramas numele de atunci.

Aceasta supa este produsa vara si apoi uscata si pastrata pentru lunile reci de iarna, cand se serveste pe post de mic dejun, garnisita cu bucatele de feta si cu fulgi de ardei uscati. La fel ca si in cazul altor bunatati culinare traditionale, precum jambonul uscat sau carnea pastrata in grasime, metoda de preparare a amestecului s-a nascut din necesitatea de a pastra pe termen lung acest aliment in lipsa conditiilor de refrigerare, acest lucru fiind posibil deoarece amestecul are o aciditate relativ crescuta si o umiditate redusa, fapt ce pastreaza proteina din lapte o lunga perioada de timp, de pana la 1 an.

In ciuda faptului ca este in esenta o supa instant, tarhanaua este o supa foarte consistenta si hranitoare, avand un gust dulce acrisor minunat, in care se simt ardeii si rosiile dar si iaurtul readus la viata prin hidratare. Daca adaugam la acest amestec si savoarea cremoasa data de branza feta precum si zvacul dat de fulgii de ardei iute, e usor de imaginat de ce ne bateau ienicerii si spahii turci de ne sarea apa-n cap dupa asemenea mic dejun )

Metoda in sine este foarte simpla dar necesita o perioada destul de lunga, motiv pentru care in ziua de azi majoritatea consumatorilor de tarhana isi procura mixul din magazinele de mirodenii (unde am gasit-o si eu, de altfel, in spatele pietei de peste din Istanbul). La noi n-am cautat-o inca, dar presupun ca se poate gasi (sau comanda) la bacaniile cu specific oriental.

In cazul in care totusi vreti, macar din curiozitate, sa incercati sa preparati acest mix de supa instant in mod traditional, acasa, aveti nevoie de urmatoarele ingrediente:

- 2-3 ardei rosii (grasi sau capia, curatati de seminte si tocati)

- 2-3 cepe medii (curatate si tocate)

- 2-3 rosii mari (curatate de coaja si de seminte si apoi tocate)

- 4-500ml de iaurt nepasteurizat sau kefir (trebuie sa aiba culturile active, ca sa declanseze fermentatia)

- 1 lingurita de drojdie, dizolvata in prealabil in putina apa calduta (daca folositi kefir, nu mai e nevoie de drojdie, deoarece culturile din kefir o au deja)

- 7-800g de faina alba sau integrala (cantitatea poate varia in functie de cat de umed iese amestecul initial)

- cate 1 lingurita de ierburi aromate, uscate (menta, marar si oregano)

- cate 1 lingurita de sare, zahar si piper

- 2 lingurite de ulei de masline

Metoda de preparare a mixului este urmatoarea:

- pasati toate ingredientele (mai putin faina) in mixer pana se transforma intr-o pasta

- transferati pasta intr-un bol mare si incorporati faina progresiv pana obtineti un aluat precum cel de cozonac.

- lasati acest aluat la dospit (intr-un loc caldut, acoperit cu o carpa umeda) timp de 5-6 zile, framantandu-l putin (cate 3-4 min) in fiecare zi, ca sa iasa gazele de fermentatie in exces.

- dupa ce aluatul nu mai creste, acesta se separa in cateva gogoloaie care se pun pe o tava acoperita cu un tifon si se lasa la uscat la soare, avand grija ca in fiecare zi sa se imparta fiecare gogoloi in alte cateva mai mici; acest proces mai dureaza inca vreo cateva zile, pana cand aluatul initial s-a transformat intr-o multime de bilute uscate, care se faramiteaza usor cu facaletul sau si mai usor in mixer

- amestecul rezultat este chiar supa instant tarhana, aceasta putandu-se pastra de acum intr-un loc uscat si racoros chiar si un an.

Acum ca aveti deja mixul facut de catre voi (primul care se incumeta are o sticla de vin de la mine, btw ), cumparat dintr-o bacanie orientala de la noi sau adus direct de la Stambul, mai ramane doar sa preparati rapid supa si sa va delectati cu savoarea ei minunata, dupa cum urmeaza:

- puneti 2-3 linguri de mix de tarhana intr-o oala cu cca 100ml de apa si lasati sa se hidrateze bine, pret de vreo 2 ore

- adaugati 750ml de supa de pui (merge si cu apa, daca n-aveti supa la indemana si nu vreti sa folositi cuburile from hell )) si 2 linguri de pasta de rosii, precum si un ardei rosu tocat

- dati in clocot si apoi topiti in supa fierbinte un sfert de pachet de unt

- mai fierbeti pret de 6-7 min (sau pana cand supa ajunge la consistenta dorita de voi; eu unul o prefer mai cremoasa si am lasat-o sa scada mai mult, vreo 10 min), ajustati dupa gust cu niste sare (daca e nevoie) dupa care luati-o de pe foc si lasati-o sa se raceasca putin, cat sa nu va ardeti la limba cand o sa va repeziti la ea

- serviti-o in aplauzele asistentei, ornata cu niste bucatele de feta si cu fulgi de ardei iute sau paprika

Enjoy!”

Ingrediente pentru un pui întreg: un pui, sare grunjoasă – 3 kg; oua – 4; fructe (seminţe) de fenicul – un pumn; apă călduţă – 100 ml; buchet de ierburi aromate (pătrunjel, mărar, busuioc sau rozmarin, măghiran…); coaja de la o jumătate de lămâie; sucul de la o jumătate de lămâie; usturoi – trei căţei mari; ulei de măsline – 50 ml; piper proaspăt măcinat; două linguriţe de chimen. (nu puneţi seminţe de fenicul în compoziţia pentru masajul puiului, sunt amare!)

Pasul 1. Am pregătit sarea: am răsturant pungile de sare într-un castron şi am amestecat cu apa, ouăle şi seminţele de fenicul.

Pasul 2. Am pregătit ingredientele pentru masajul puiului.

Pasul 3. Am pisat toate ingredientele pentru masajul puiului într-un mojar de piatră.

Pasul 4. Am masat puiul pe toate părţile cu sucul şi ierburile din mojar. Pe toate părţile, pe dinăuntru şi pe dinafară. Am pus un şomoiog de ierburi şi arome în interiorul puiului.

Pasul 5. Am aşezat pe fundul tăvii un prim strat de sare (nivelat) şi am pus puiul pe spate.

Pasul 6. Am acoperit puiul complet, cu restul de sare. Am lăsat afară doar segmentele de aripă şi capetele pulpelor. Am lăsat un mic orificiu neacoperit de sare în zona pieptului şi un altul la bază, pe una dintre pulpe.

Pasul 7. Am copt puiul la foc puternic, aproximativ o oră şi jumătate. Puteţi afla dacă puiul e gata în mai multe feluri. Dacă segmentele de aripă lăsate neacoperite se desprind uşor, probabil că puiul mai poate sta în cuptor aproximativ o jumătate de oră. Dacă aţi lăsat acele spaţii neacoperite de sare, despre care aminteam mai sus, puteţi înfige un cuţit sau o furculiţă în carne. Dacă lichidul nu conţine sânge, e ok. Dacă lichidul e foarte puţin, probabil că nu mai trebuie ţinut mai multe de un sfert de oră. Dacă sarea de la bază şi de pe vârful “muntelui” este rumenită, sunteţi aproape gata.

Pasul 8. Am spart crusta de sare cu un ciocan. Vă spun foarte serios că e cea mai potrivită unealtă pentru această operaţiune.

.

Mai departe, imaginile cred că sunt grăitoare. Carnea s-a copt perfect, dar a rămas suculentă. Toată grăsimea a fost complet absorbită de sare. Carnea nu s-a sărat mai mult decât era nevoie. Pentru fibrele din interior, e foarte posibil să aveţi nevoie de un strop de sare în plus. Înlăturaţi straturile exterioare, care au stat în contact cu sarea.

Drept garnitură, vă recomand un piure de cartofi ceva mai gros şi un sos de hrean cu smântână, dar făcut în casă, nu cumpărat gata făcut, la borcan. E mult mai bun cel făcut de voi, cu hrean ras, puţină sare şi smântână obişnuită.

Ingrediente pentru două-trei porţii: carne de vită tocată – 400 g; cartof – unul mic; usturoi – doi căţei; ceapă – două mici sau una mai mare; ouă – două; pătrunjel proaspăt – câteva frunze; cimbru uscat – o jumătate de linguriţă; sos de soia – două linguriţe; roşii cherry – vreo zece; ardei capia – unul mic; zahăr – o linguriţă; suc de roşii – aprox. 300 ml; sare, piper, mărar proaspăt tocat, o frunză de dafin.

Pasul 1. Am curăţat cartoful, ceapa şi usturoiul. Le-am tăiat în bucăţi mai mici şi le-am pus într-un vas mai adânc, împreună cu carnea tocată. Am pus sosul de soia, piper, cimbrul uscat, strivit între degete, ouăle şi frunzele de pătrunjel.

Pasul 2. Am transformat totul în pastă, cu blenderul vertical de mână. Am amestecat bine, până ce toată compoziţia a fost omogenă. Am pus cartoful doar pentru a mai “afâna” consistenţa dură a cârnii de vită. Am evitat orice alt tertip clasic al tocăturii pentru chiftele, gen miez de pâine şi alte prostioare.

Pasul 3. Am format mici sfere, mai mult sau mai puţin regulate, din compoziţia pentru chiftele. Nu le-am tăvălit prin făină, nu le-am pus nimic altceva în afară de ceea ce am trecut la ingrediente.

Pasul 4. Am prăjit chiftelele pe toate părţile, în nu foarte mult ulei de măsline (au stat în ulei cam până la sfert). Le-am scurs apoi într-un castron în care am aşezat câteva şerveţele duble. Le-am lăsat să se scurgă bine.

Pasul 5. Am curăţat a doua ceapă şi ardeiul capia. În altă tigaie decât cea în care prăjisem chifteluţele, am încălzit două linguri de ulei de măsline şi am călit ceapa şi ardeiul capia tăiate fin, împreună cu o foaie de dafin, un praf de cimbru uscat şi câteva boabe de piper. Nu le-am ţinut mai mult de două minute, doar cât s-au înmuiat puţin.

Pasul 6. Am pus zahărul şi am amestecat repede, până s-a caramelizat şi s-a omogenizat cu restul de sos lăsat de ceapă şi de ardei. N-a durat mai mult de un minut, pe foc nu foarte puternic, ca să nu se ardă.

Pasul 7. Am spălat roşiile cherry, le-am tăiat pe jumătate şi le-am aruncat în tigaie. N-am vrut să le prăjesc sau să le fierb, ci mai degrabă să le înmoi puţin, lăsându-le aroma şi consistenţa proaspătă. Pentru asta am dat focul mai mare şi am plimbat roşiile prin sosul deja existent, vreme de vreo două minute.

Pasul 8. Am pus apoi sucul de roşii şi am continuat să amestec. Am lăsat focul mare, astfel încât sucul să fiarbă repede, să se îngroaşe la fel de repede şi să fiarbă cât mai puţin roşiile cherry. Să devină totul un sos suficient de “pregătit”, dar cu o aromă proaspătă. Mi-ar fi trebuit aici două frunze de busuioc proaspăt, dar m-am mulţumit cu câteva degete de mărar proaspăt tocat.

Simplu, nu? Totul a durat mai puţin de 45 de minute, mă refer inclusiv la prăjitul chiftelelor. Am amestecat chiftelele răcorite cu sosul fierbinte şi le-am lăsat câteva minute, să-şi facă mici confidenţe şi să se împrietenească bine. Sigur că vorbim despre nişte chiftele marinate, dar parcă nu prea seamănă la “apucături” cu cele pe care le ştiaţi deja, iar eu unul sunt mulţumit de gustul final. Sunt foarte curios cum vi se vor părea dacă veţi încerca această propunere în propria voastră bucătărie.

Ingrediente. Pentru 6 clătite: piept de găină fiert – 200 g; ceapă – 1 buc; ciuperci – una mare; unt – 20 g; ulei de măsline, sare, piper, chives (tulpini de ceapă de tuns), smântână – 50 g pentru umplutură, 50 g pentru ornat; mărar tocat. Pentru clătite: un ou; făină – 200 g; apă minerală, sare, ulei pentru prăjit.

Întâi m-am apucat de clătite. Am amestecat oul cu făina şi cu sarea, apoi am desfăcut aluatul cu apă minerală până a ajuns la consistenţa smântânii. Am prăjit clătitele în foarte puţin ulei de floarea soarelui.

Am curăţat şi am tocat pieptul de pui, ceapa şi ciuperca. Mărunţel. Am călit apoi ceapa în ulei de măsline şi unt topit, vreo 3 minute.

Am adăugat ciuperca tocată mărunt şi am mai călit 5 minute. Totul pe foc mediu, amestecând.

După asta am pus şi pieptul de găină şi am mai călit 5-7 minute. Pentru că între timp a secat, am pus un polonic din supa în care a fiert pieptul de găină şi am continuat să fierb amestecând.

Apoi am amestecat repede smântâna, sare şi piper. Am mai ţinut pe foc vreo zece minute.La final am adăugat tulpinile de chives tăiate mare. Au adus o aromă foarte delicată, de ceapă foarte tânără.

Am umplut clătitele punând în fiecare o cantitatea nu prea mare de umplutură. Am ornat clătitele cu smântână şi le-am nins cu mărar proaspăt tocat.

O nebunie! Gustoase până la deliciu, pufoase şi mai mult decât potrivite pentru o cină decentă, pe la ora şapte seara. Nu vi le recomand dacă nu v-aţi obişnuit încă să luaţi ultima masă a zilei înainte de 19.30. Ceea ce vă sugerez să faceţi dacă încă sunteţi în căutarea fericirii

Socoteli. Timp preparare: aprox. 25 de minute. Bani: aprox. 3 RON / porţie (2 clătite).

]]> http://www.pranzuldincaserola.ro/2009/10/28/clatite-cu-piept-de-gaina/feed/ 15 http://www.pranzuldincaserola.ro/2009/10/22/aripioare-de-pui-cu-fasole-teci/ http://www.pranzuldincaserola.ro/2009/10/22/aripioare-de-pui-cu-fasole-teci/#comments Thu, 22 Oct 2009 04:25:09 +0000 copolovici http://www.pranzuldincaserola.ro/?p=3259 Uneori ţi se poate face poftă de primăvară în plină toamnă. Şi n-am zis “dor” pentru că mai degrabă stăvileşti o poftă decât ostoieşti un dor. Sau poate că uneori, dacă reuşeşti să satisfaci o poftă, se mai domoleşte şi dorul. Oricum ar fi, lăsăm filosofia deoparte şi ne ocupăm repede şi simplu de nişte aripioare de pui ce te duc cu gândul la primăvară. Cel puţin pe mine pe-acolo m-au purtat.

Ingrediente. Pentru 4 porţii: aripi de pui – 8-12 buc; ceapă – două buc; fasole verde – 500 g; roşii în bulion – 400 g; ciuperci – 200 g; sare, piper, ulei de măsline, mărar.

Am porţionat şi am spălat aripile. Le-am tăiat în două, la articulaţia mai mare. Se pregătesc mai uşor dacă nu le ţin întregi.

Am prăjit aripile în câteva linguri de ulei de măsline cât să se rumenească puţin.

Am scos aripile din tigaie, iar în ceea ce a rămas în urma lor am călit ceapa tăiată fin. Am adăugat ciupercile şi le-am prăjit împreună, înăbuşit, aproape zece minute.

Am adus aripile la loc în tigaie şi am lăsat să fiarbă totul înăbuşit vreme de aproximativ o jumătate de oră.

Am adăugat fasolea, am amestecat bine, am pus şi roşiile în bulion şi am mai fiert la foc mic aproximativ zece minute. La final, am pus mărar tăiat foarte fin.

Când reuşeşti să te bucuri în plină vreme friguroasă de bucate cu gust de primăvară, starea ta de spirit nu poate fi decât pe un drum ascendent. Aşa suntem noi făcuţi, să ne dorim tot felul de lucruri mai tare, mai ales atunci când le putem obţine mai greu sau când nu e vremea lor…

Socoteli: timp – aprox. 50 min; bani: aprox. 4 RON / porţie.

Ingrediente. Pentru o porţie: brânză ricotta sau urdă – 200 g; ou – 1 buc; tarhon tocat fin – 2 linguriţe; cimbru – 2-3 crenguţe; busuioc – 3-5 frunze; mărar tocat fin – 2 linguri; boia dulce de ardei – o linguriţă şi încă un praf pentru decorare; sare, piper, ulei de măsline pentru uns. Pentru servire: pâine neagră, salată verde.

Am ales cu grijă ierburile aromate, le-am spălat şi le-am uscat cu hârtie absorbantă pentru bucătărie.

Apoi le-am tocat foarte fin, cu un cuţit foarte bine ascuţit. Le-am amestecat, le-am pus pe o farfurie şi le-am lăsat să aştepte.

Am desfăcut brânza ricotta cu o spatulă de lemn, într-un bol.

Am bătut oul.

Apoi am amestecat brânza cu oul, ierburile şi boiaua. Am dres de sare, piper, am amestecat totul foarte bine.

Am pus pasta de brânză într-un castronel de sticlă termorezistentă pe care l-am uns în prealabil cu puţin ulei de măsline. Am aşezat castronelul în mijlocul unei tăvi de prăjituri pe care am umplut-o cu apă rece până dincolo de jumătate. Am pus tava cu castronul în cuptorul încălzit cu cel puţin 15 minute înainte. Am copt brânza aproximativ 45 de minute, la foc mediu spre mare. Dacă se rumeneşte prea repede, ajustaţi intensitatea focului.

Am scos-o din cuptor şi am lăsat-o să se răcorească.

Am scos-o pe o farfurie întinsă, am tăiat felii pe care le-am aşezat pe pâine neagră prăjită. Am făcut şi o salată din mijlocul unei salate verzi, adică din frunzele mai cărnoase. Prin coacere, brânza devine mai uşoară, e destul de aerată. Coacerea în apă o ajută să nu se usuce, să se prepare încet, să se închege suficient cât să stea bine pe felia de pâine. Cât despre combinaţia de ierburi, dincolo de faptul că e la alegerea voastră, vă puteţi imagina singuri “petrecerea” pe care aromele o dau în cerul gurii.

Socoteli. Timp: aprox. 20 de minute (plus aprox. 40 de minute coacere). Bani: aprox. 8 RON / porţie.

Vouă vă place ricotta? O folosiţi în bucătărie sau aveţi vreo variantă în care vă place chiar aşa, în starea ei naturală? Vi se pare foarte diferită de urdă?

Ingrediente. Pentru patru porţii: courgettes – 4 bucăţi de dimensiuni medii, carne tocată de vită – 250 g, usturoi – 4 căţei, ceapă – 2 mici, mărar, oregano, suc de roşii, sare, piper, unt (50 g), ulei de măsline, vin alb sec – 50 ml, suc de roşii – 2 căni.

Preparare. Am spălat cei patru dovlecei verzi şi am tăiat capătul dinspre tulpină. Apoi am tăiat fiecare bucată în jumătăţi, pe lungime, apoi în sferturi, pe lăţime. Adică am avut câte patru bucăţi din fiecare courgette. Am fiert apă într-o cratiţă, am pus sare când a clocotit, apoi am pus courgeţii la opărit aproximativ un sfert de oră, să se înmoaie nu foarte tare, mai mult să se aburească bine.

I-am sclătit apoi cu apă rece şi i-am lăsat să se răcească, ocupându-mă de sos. Când s-au răcorit, am scobit cu o lingură miezul din fiecare sfert cât să rămână suficientă pulpă, dar să nici nu fie prea groşi.

Sosul. Într-un castron, am amestecat carnea tocată cu sare, piper, oregano şi mărar proaspăt tocate. Am mai pus ceva mirodenii, dar nimic ieşit din comun, puneţi exact ceea ce vă place într-un amestec de carne care e bine să păstreze arome proaspete, nu foarte condimentate sau prea puternice.

Am curăţat, spălat şi tocat mărunt ceapa şi usturoiul. Le-am călit cinci minute la foc mediu în unt şi ulei de măsline. Nu am încins amestecul de grăsimi înainte de a pune ceapa şi usturoiul, doar am aşteptat să se topească untul. Am călit amestecând tot timpul în tigaie.

Am adăugat apoi amestecul de carne şi ierburi. Am amestecat bine, cu o spatulă de lemn, desfăcând carnea în granule şi avânde grijă să se pătrundă uniform. Am lăsat tigaia pe foc aproximativ 20 de minute, amestecând aproape tot timpul. Când carnea a fost aproape pătrunsă, am pus vinul şi am continuat să amestec.

Am pus apoi sucul de roşii, am amestecat, am acoperit cu capac şi am lăsat să fiarbă înăbuşit alte 20 de minute.

Sosul a fost gata când majoritatea lichidului s-a evaporat şi conţinutul tigăii a rămas gros, bine legat. Am umplut fiecare bucată de gourgette cu sos de carne, cu ajutorul unei linguri. Nici să dea pe-afară, nici să rămână prea golaşi. Am ornat fiecare bucată cu miez de nucă şi fâşii de parmezan.

Au stat aproximativ o jumătate de oră (15 minute la foc puternic, 15 minute la foc mediu) în cuptorul încălzit cu 15 minute înainte. Parmezanul s-a topit peste sos, sosul s-a legat şi s-a copt bine, iar legumele s-au pătruns cât să nu fie foarte moi, ci mai degrabă al dente. Savorile sosului s-au echilibrat perfect cu gustul proaspăt, de grădină bine udată, al prietenilor noştri verzulii.

Socoteli. Timp: aproximativ 90 de minute, din care timp activ aproximativ 40. Preţ / porţie: aproximativ 2.5 euro / porţie. În bani româneşti sigur iese mai ieftin, voi reface calculele de îndată ce voi încerca din nou această variantă acasă.

]]> http://www.pranzuldincaserola.ro/2009/08/19/courgettes-umpluti-la-cuptor/feed/ 2