Sau "The green revenge", cum mi-ar placea sa numesc salata asta daca m-as fi nascut cu o limba de circulatie internationala in codul genetic. Un fast-food mai mult decit nimerit pentru o pauza intre partidele de Canasta, cind ai rontai ceva si esti sigur ca nu vrei chips, alune sau cine stie ce covrigei mai sarati decit Marea Chinei de Sud (care e forate sarata, va zic eu, ca stiu). Se pregateste rapid si intrece prin prospetime o multime de alte salate. Cam asa, pentru patru oameni seriosi:

De ce "imposibilă"? Pentru că face parte din seria aceea de mâncăruri pe care le faci acasă, pui o grămadă de ingrediente bune, aranjezi totul foarte apetisant, îţi plouă în gură la gândul că te vei înfrupta în curând din asemenea minunăţie şi, la final, te întrebi privind-o pe toate părţile: "...Şi eu cum mănânc chestia asta?" :)

Pe vremea marilor aniversări din liceu, pe când românaşii descopereau bufetul suedez fără să aibă habar că aşa se cheamă, ouăle umplute erau un mare şi frumos stereotip culinar, alături de nu mai puţin celebrele chifteluţe rotunde, salata "de boeuf" sau ciuperci cu maioneză şi usturoi. Nu-i vorbă, că nu doar la chefuri le găseşti. Merg şi la parastase, şi la onomastice... Propunerea noastră de azi, însă, e cu pastă de ficat făcută în casă şi maioneză tot aşa.

Sau "The green revenge", cum mi-ar placea sa numesc salata asta daca m-as fi nascut cu o limba de circulatie internationala in codul genetic. Un fast-food mai mult decit nimerit pentru o pauza intre partidele de Canasta, cind ai rontai ceva si esti sigur ca nu vrei chips, alune sau cine stie ce covrigei mai sarati decit Marea Chinei de Sud (care e forate sarata, va zic eu, ca stiu). Se pregateste rapid si intrece prin prospetime o multime de alte salate. Cam asa, pentru patru oameni seriosi:

De ce "imposibilă"? Pentru că face parte din seria aceea de mâncăruri pe care le faci acasă, pui o grămadă de ingrediente bune, aranjezi totul foarte apetisant, îţi plouă în gură la gândul că te vei înfrupta în curând din asemenea minunăţie şi, la final, te întrebi privind-o pe toate părţile: "...Şi eu cum mănânc chestia asta?" :)

Pe vremea marilor aniversări din liceu, pe când românaşii descopereau bufetul suedez fără să aibă habar că aşa se cheamă, ouăle umplute erau un mare şi frumos stereotip culinar, alături de nu mai puţin celebrele chifteluţe rotunde, salata "de boeuf" sau ciuperci cu maioneză şi usturoi. Nu-i vorbă, că nu doar la chefuri le găseşti. Merg şi la parastase, şi la onomastice... Propunerea noastră de azi, însă, e cu pastă de ficat făcută în casă şi maioneză tot aşa.