Ingrediente pentru două porţii: lipie mare – o bucată; piept de pui – o jumătate; ardei gras roşu – un sfert; ardei gras verde – un sfert; ceapă roşie – un sfert; usturoi – jumătate de căţel; roşii proaspete – una medie sau două mici; mozzarella – 100 g; parmezan – două linguriţe; opţional – busuioc proaspăt, ardei iute; sare, piper; ulei de măsline. Pentru sos: smântână obişnuită (12%) – o lingură; ketchup dulce sau iute – două linguriţe; muştar cu boabe – o linguriţă; sare, piper.

Pasul 1. Mi-am pregătit toate ingredientele. Am curăţat şi am spălat legumele. Am spălat şi am tăiat puiul în cuburi destul de mici. La fel şi restul legumelor. Aici ar fi două variante dictate doar de opţiunea proprie. Dacă vreţi la final o quesadilla foarte “estetică”, e bine să tăiaţi toate ingredientele şi mai ales puiul cât mai mărunt. Dacă vreţi, însă, o quesadilla în care să aveţi în ce să vă înfigeţi dinţii mai vârtos, merg şi ceva mai măricele. În ambele cazuri, însă, trebuie să fiţi atenţi la cantităţile de ingrediente pe care le aşezaţi mai apoi pe lipie.

Pasul 2. Am călit puţin bucăţelele de pui, cu o lingură d eulei de măsline, un strop de ceapă, un strop şi mai mic de usturoi, sare puţină şi piper proaspăt măcinat din belşug. Pe foc rapid, până şi-au schimbat culoarea şi s-au pătruns rămânând puţin suculente.

Pasul 3. Pentru că, după ce puneţi quesadilla în tigaie, va trebui să-i acordaţi atenţie, e bine să pregătiţi şi sosul înainte. Eu am pus smântâna, muştarul, ketchup-ul, sarea şi piperul într-un castron şi le-am amestecat până s-au omogenizat.

Pasul 4. Şi a venit vremea lipiei. Într-o tigaie bine încălzită, am pus lipia pe partea “intactă”. Am presat-o şi am încălzit-o puţin, cu mare grijă să rămână flexibilă şi în niciun caz să nu devină casantă. După ce puneţi ingredientele, jumătate din lipie trebuie adusă peste cealaltă jumătate, aşa că nu vreţi să se crape în timpul acestei operaţiuni.

Pasul 5. Am pus pe jumătate din lipie ingredientele, în ordinea asta: mozzarella, ardei gras de ambele culori, ceapă şi usturoi, pui, roşii, ceapă şi usturoi, ardei, mozzarella, busuioc, puţin parmezan ras. De ce am pus de două ori mozzarella? Pentru că umplutura trebuie să se lipească, să cuprindă toate ingredientele şi să le menţină înăuntrul lipiei. Există şi varianta în care nu folosiţi mozzarella, ci un sos Bechamel (unt, făină, lapte, mozzarella, nucşoară rasă) cu care scăldaţi întreaga compoziţie. Eu mă feresc de aşa ceva din raţiuni nutritive şi pentru că prefer să disting cât mai exact gustul tuturor ingredientelor.

Pasul 6. După ce am pus toate ingredientele, am pliat lipia, aducând partea liberă peste jumătatea pe care am pus compoziţia. Pe foc nu prea puternic. După pliere, lipia poate deveni crocantă, ba chiar aşa e bine să se întâmple. Am presat cu mâna până ce umplutura a început să pocnească, semn că la ingrediente a ajuns căldura tigăii, că mozzarella a început “să lucreze”. Am întors-o şi am continuat să presez. Dacă vi se pare prea fierbinte pentru a o presa cu mâna, puteţi folosi un şervet curat sau fundul unui vas potrivit pentru dimensiunea tigăii.

Când e gata? Când e bine lipită, când ambele jumătăţi de lipie care au stat în tigaie sunt rumene şi puţin crocante. Vă sugerez să nu tăiaţi quesadilla imediat după ce aţi stins focul. Puteţi s-o ningeţi cu puţin parmezan ras şi s-o mai lăsaţi în tigaie să se răcorească. Puneţi sosul aproape, că nu va rămâne nicio picătură din el. Şi dacă tot vorbeam despre duminică pe la prânzişor, altoiţi lângă ea un vinişor alb, uşurel, de maximum 12% concentraţie alcoolică, de preferat un vin sec mai blând, parfumat cu moderaţie şi bine bine răcit. Mie şi celor doi prieteni de pe Facebook pe care i-am primit duminică după-amiază la Kopel’s, în vizită de recunoaştere, aşa ne-a plăcut