Ingrediente pentru trei sau patru porţii: cartofi – 6-7 bucăţi; un strop de unt; carne tocată (amestec de porc şi vită, cu vita în avantaj, ca de obicei) – 500 g; ceapă verde – 3-4 fire; usturoi verde (sau nu) – 3 fire sau doi căţei; ardei capia – o bucată; kaiser afumat – 50 g; cimbru uscat – o jumătate de linguriţă; piper proaspăt măcinat; sos Worchestershire – o linguriţă; pastă de roşii – o lingură plină, dizolvată cu puţină apă; foarte puţină sare; pătrunjel proaspăt; puţin pesmet. Bucata de caşcaval avea o misiune în capul meu, dar am renunţat la ea până la final.

Pasul 1. Am curăţat bine cartofii, i-am spălat şi i-am tăiat cubuleţe. I-am pus la fiert într-o cratiţă cu multă apă.

Pasul 2. Am curăţat şi am spălat legumele. Am adunat totul la îndemână, ca să nu pierd timp şi atenţie căutându-le prin cămară sau prin frigider. Am desfăcut pasta de tomate cu puţină apă, obţinând un suc destul de gros.

Pasul 3. Am tăiat mărunt ceapa, usturoiul, ardeiul capia şi bucata de kaiser afumat de pe care am scos şoriciul. Am încălzit bine tigaia antiaderentă şi am topit bucăţelele de kaiser. N-am păstrat decât un sfert din grăsimea adunată în tigaie. Am călit în ea ceapa, usturoiul şi ardeiul capia, adăugând două linguri de apă în tigaie. A durat doar vreo două-trei minute până ce legumele s-au înmuiat şi au lăsat o parte din sevă în tigaie. De prisos să vă spun că aroma afumată a bucăţelelor de kaiser au adus o notă parfumată întregii poveşti.

Pasul 4. Am răsfirat carnea tocată în tigaie şi am călit-o împreună cu restul ingredientelor din tigaie până şi-a schimbat culoarea. Din roz roşiatic a devenit mai închisă la culoare. Acum am pus cimbrul, sosul Worchestershire, piperul zdrobit şi un strop de sare. Am mai călit amestecând, nu mai mult de un minut. Am pus pasta de roşii dizolvată cu puţină apă şi am dat focul mic. Am lăsat să fiarbă cu clocote foarte mici cât timp am preparat piureul de cartofi.

Pasul 5. Am scurs bine cartofii şi i-am pasat cu furculiţa. Nu voiam un piure foarte fin, deci furculiţa a fost perfectă. Oricum, e bine să evitaţi să pasaţi cartofii pentru piure cu blenderul electric pentru că, la final, veţi obţine consistenţa gumei de mestecat Am pus un strop de unt, sare şi piper.

Pasul 6. Am folosit forme din ceramică emailată, rezistente şi la temperatura din cuptor. Merg şi cele din sticlă termorezistentă sau din porţelan gros. Le-am uns cu puţin ulei şi le-am tapetat cu puţin pesmet. Am aşezat pe fundul vasului un prim strat de piure de cartofi, încercând să acopăr bine toată suprafaţa. Puteţi să aşezaţi primul strat de piure aşa cum puneţi aluatul pentru tarte, inclusiv pe pereţii vasului.

Pasul 7. Am continuat cu un strat de compoziţie cu carne. Grosimea straturilor nu trebuie să respecte nişte standarde. Ţine doar de ochiul şi de preferinţele voastre cât de multă carne sau cât de mult piure vreţi să găsiţi de la un strat la celălalt. Am alternat de două ori cele două tipuri de straturi. Inclusiv ultimul strat e la alegerea fiecăruia. Eu am făcut toată treaba în trei vase, două având la suprafaţă un strat de carne şi unul cu piure.

În cazul celor cu carne deasupra am pus câteva felii de roşie proaspătă care, în timpul coacerii, s-au rumenit frumos şi au lăsat sucuri bune în suprafaţa pe care au stat.

Pasul 8. Au stat la cuptor, la foc puternic, douăzeci de minute şi bine-au făcut S-au copt frumos, s-au rumenit la suprafaţă, iar în interior au împrumutat între straturi arome şi savori inegalabile. Îmi place mie să mănânc destul de fierbinte, dar temperaturile dezvoltate în interiorul straturilor parfumate m-au ţinut departe de ele pentru câteva minute.

Ce să vă mai spun? Sper să nu-mi sară în cap nici turcii, nici irlandezii De gust sper să vă convingeţi singuri. Merge de minune puţin busuioc proaspăt în compoziţia cu carne, dar eu de data asta nu am avut aşa ceva. Ba se potrivesc multe alte consimente în compoziţia sosului, însă vă las pe voi să alegeţi ceea ce vă place şi vă tentează mai mult.

Ingrediente. Pentru 2 porţii: orez cu bobul lung – 150 g; supă limpede, de pui – 1 litru; unt – 40 g; kaiser slab, afumat, fără şorici – 50 g; vin alb sec – 100 ml (un pahar mic); ceapă roşie – o bucată; mazăre – 100 g; parmezan, sare şi piper.

Am făcut supa dintr-o spinare întreagă de pui, un morcov, o bucată mică de păstârnac, una de ţelină şi o ceapă, fierte aproximativ două ore la foc foarte mic. Dacă nu aveţi timp, puteţi înlocui această metodă sănătoasă şi naturală cu două cuburi de concentrat, dizolvate într-un litru de apă clocotită.

Am topit trei sferturi din bucata de unt într-o tigaie mare. Am călit ceapa în untul fierbând, aproximativ cinci minute, până a devenit moale şi străvezie. Am tăiat şunca afumată în cuburi mici şi am pus-o în tigaie, lângă ceapă. Am călit încă cinci minute, la foc mediu, amestecând cu spatula de lemn.

Am pus apoi orezul spălat şi uscat şi l-am prăjit cu restul ingredientelor, timp de 2-3 minute. Am pus apoi vinul şi am continuat să amestec pînă ce acesta s-a evaporat aproape complet. Aromele ce se ridică din tigaie la momentul ăsta sunt imposibil de descris. Vaporii buni de vin alb, purtând cu ei şi aroma de şuncă afumată, unt şi ceapă călită… Merită să încercaţi.

Am început apoi să încorporez supa de pui, câte un polonic, pe măsură ce orezul a absorbit zeama din tigaie. E posibil să nu aveţi nevoie de toată supa.

Când bobul de orez a fost fiert (nu prea moale, ferm, dar suficient de pătruns), am adăugat mazărea (din conservă, gata fiartă). Am amestrecat repede, cu două spatule de lemn, cu grijă să nu zdrobesc nici orezul, nic mazărea. la final, am amestecat repede şi restul de unt şi parmezan ras.

Pare simplu, nu? Chiar este! Mai ales că, aşa cum vă spuneam şi la alte variante de risotto, marele avantaj al acestei metode de fierbere este că ai mereu controlul total asupra gradului de fierbere al orezului. E complet diferit faţă de metoda clasică, în care orezul acoperit complet cu apă fierbe…până seacă apa. Şi gata

Socoteli. Timp: aprox. 40 de minute. Bani: aprox. 4 RON / porţie.

]]> http://www.pranzuldincaserola.ro/2009/10/09/risotto-cu-mazare/feed/ 7 http://www.pranzuldincaserola.ro/2009/10/08/cannelloni-cu-ricotta-si-sunca-afumata/ http://www.pranzuldincaserola.ro/2009/10/08/cannelloni-cu-ricotta-si-sunca-afumata/#comments Thu, 08 Oct 2009 03:47:50 +0000 copolovici http://www.pranzuldincaserola.ro/?p=3140 Săptămâna asta, acum câteva zile, vorbeam despre “probabil cele mai simple paste” pe care chiar şi un copil (mai isteţ, e drept:)) le poate face. De data asta, avem de-a face cu nişte tuburi destul de groase şi încăpătoare, a căror umplere necesită ceva mai multă atenţie şi dibăcie. Se cheamă “Cannelloni” şi eu le-am umplut cu o cremă de ricotta în care am amestecat nişte şuncă afumată de foarte bună calitate.

Ingrediente. Pentru două porţii: cannelloni – 6 tuburi. Umplutura: ricotta – 100 g; şuncă afumată – 100 g; ouă – 1 buc. Sosul: ceapă – 1 bucată; usturoi – 2 căţei; roşii decojite, în bulion – 400 g (o cutie); ulei de măsline; busuioc; sare; piper; parmezan ras, unt pentru uns vasul.

Am pus la fiert un vas cu multă apă. Am pus sare când a fiert şi am amestecat. Am pus pastele la fiert, le-am dezlipit cu grijă în apa fierbinte, cu o spatulă de lemn.

Între timp, am încălzit două linguri de ulei de măsline într-o tigaie, am prăjit la foc mediu ceapa şi usturoiul tăiate cât mai fin, pînă au devenit transparente. Am pus apoi roşiile, busuiocul proaspăt, sare şi piper. Am amestecat la acelaşi foc aproximativ cinci minute, după care am lăsat încă 20 pe foc mic, să scadă.

Am ales o bucată mică de şuncă afumată de foarte bună calitate: grăsime puţină, straturi de carne cât mai multe şi un gust bun, de afumătură făcută cu grijă.

Am tăiat-o cubuleţe mici şi am călit-o într-o altă tigaie, fără ulei, la foc puternic, până s-a rumenit.

Într-un castron, am amestecat ricotta cu oul, şunca prăjită şi răcită, piper şi foarte puţină sare.

Când pastele au fost fierte, le-am strecurat, le-am transferat pe un platou şi le-am lăsat să se răcească. În principiu, când se răcesc, tuburile de cannelloni au tendinţa să se lipească. Le-am dezlipit cu grijă, să nu se rupă. Ba chiar le-am ţinut sub jetul de apă rece pentru treaba asta, apa reuşind să dezlipească mai uşor cei doi pereţi ai tuburilor.

Am tamponat pastele cu puţină hârtie de bucătărie pentru a scăpa de surplusul de apă. Am umplut cannelloni cu amestecul de brânză şi şuncă, cu o linguriţă, având grijă ca umplutura să se distribuie egal pe interiorul tuburilor şi să nu rup pastele.

Am uns un vas de sticlă termorezistentă cu puţin unt, am pus pastele umplute, distanţate între ele, iar deasupra am turnat sosul cu roşii, ceapă şi busuioc. Le-am pus la cuptor, la foc mediu, unde au stat aproximativ 30 de minute. În farfurie, am ras parmezan peste fiecare porţie.

Nu foarte complicat, mai ales dacă scapi cu faţa curată de povestea pastelor, pe care e musai să nu le rupi. La coacere, amestecul de brânză şi ou se întăresc suficient încât să devină un fel de “surpriză” cu gust de lapte şi afumătură bună. Dacă sosul de roşii de deasupra este suficient de condimentat, e clar că ai de-a face cu o combinaţie mai rar gustată până ţi-ai luat inima-n dinţi şi ai hotărât să încerci şi ceva mai complicat.

Socoteli. Timp: aprox. 30 de minute (plus 20-30 de minute coacere). Bani: aprox. 7 RON / porţie.

Ingrediente. Pentru 12 brioşe (o tavă): făină albă – 300 g, praf de copt – un pacheţel,  telemea – 150 g, caşcaval afumat – 100 g, lapte – 200 ml, ou – 1 buc, ceapă – 1/2 dintr-o ceapă medie, şuncă afumată (kaiser, costiţă slabă, fără os, ceafă etc.) – 100 g, ciuperci – 100 g, unt – 50 g, sare, piper, 12 forme de brioşe sau o tavă specială.

Amestecul uscat. Într-un castron mare, am pus făina, praful de copt, brânza şi caşcavalul afumat rase.

Amestecul umed. Într-un alt castron am turnat laptele, am adăugat oul şi am bătut cu telul cît să se amestece bine. Nu e nevoie să facă spumă.

Umplutura. Am topit untul într-o tigaie, la foc mediu spre mic, ca să nu se ardă untul şi să nu se încingă foarte tare. Am curăţat ceapa şi am tăiat-o cât m-am priceput de fin. Am tăiat şi şunca afumată. Le-am călit împreună, în untul din tigaie, până au devenit aurii şi s-au înmuiat. Am adăugat apoi ciupercile albe, curăţate şi tocate mic. Am mai călit cinci minute. Aproape de final, am pus foarte puţină sare şi piper. Am luat de pe foc şi am lăsat să se răcească.

Între timp, am încorporat amestecul umed în cel uscat, adăugând-o în cantităţi mici şi amestecând permanent, cu o spatulă de lemn, ca să nu se formeze cocoloaşe. La final, am adăugat în compoziţie şi conţinutul tigăii. (ceapa cu şuncă şi ciuperci). Am amestecat bine, astfel încât toate ingredientele să fie bine distribuite în toată compoziţia.

Am aprins cuptorul. Am pus formele de hârtie pentru brioşe în tavă şi le-am uns cu un deget înmuiat în ulei. Apoi am pus în fiecare formă aluatul pentru brioşe, cu o lingură. Nu le-am umplut complet, pentru a le lăsa loc să crească. În general, e bine să umpelţi 2/3 sau trei sferturi din fiecare formă. Adică nu chiar ca în imaginea de mai jos

Le-am copt aproximativ 40 de minute, din care primul sfert de oră la foc puternic, apoi restul la foc mediu spre mic, pentru a le da timp să se coacă bine în interior şi să rămână rumene la suprafaţă. Când le scoateţi din cuptor, ar fi bine să le lăsaţi măcar un sfert de oră să se răcească. E posibil ca, dacă le tăiaţi imediat, să vi se pară crude la mijloc.

Da, sigur că vi se vor părea gustoase, numai că altceva mi se pare mie foarte interesant. Genul ăsta de propunere îţi descoperă un întreg univers şi te ajută să priveşti cu totul altfel ceva ce tu ştiai că, în general, poate fi doar dulce.  Eu am descoperit această variantă pe un blog culinar, unul dintre multele pe care le “răsfoiesc” zilnic. Combinaţiile de compoziţie din aluatul pentru brioşe devine astfel nelimitat. Dacă v-am făcut poftă şi vă luaţi inima-n dinţi să le încercaţi în propria bucătărie, nu pot decît să vă ţin pumnii şi să fiu foarte curios în legătură cu rezultatele

Socoteli. Timp. Preparare: aprox. 20 de minute. Coacere: aproximativ 40 de minute. Preţ / 12 buc: aproximativ 15 RON

Ingrediente. Pentru patru porţii: piept de pui – 2 bucăţi întregi, cabanos – 2 buc., kaiser – 100 g, brânză telemea – 200 g, busuioc – 10 frunze, unt – 30 g, sare, piper.

Sosul Basilio. Am tăiat telemeaua (de oaie, nu foarte veche, nu prea sărată, dar destul de grasă) cubuleţe. Am spălat frunzele de busuioc şi le-am rupt peste brânză, într-un castron. Am transformat totul într-o pastă, cu ajutorul unui procesor vertical. Când brânza şi busuiocul au fost bine amestecate, am adăugat untul şi am amestecat din nou. Am acoperit vasul şi l-am pus deoparte.

Pieptul de pui şi umplutura. Am spălat pieptul d epui, l-am uscat cu hârtie absorbantă, apoi l-am tăiat. În câte două jumătăţi, pe verticală, apoi fiecare jumătate pe muchie, pe grosime. Am obţinut astfel patru bucăţi de piept de pui regulate şi alte câteva bucăţele.

Am bătut bine fiecare bucată de pui, cu un ciocan pentru carne. Cât mai subţire, dar cu atenţie, să nu găuresc carnea.

Am pus sare şi piper pe fiecare piesă, apoi am întins un strat nu foarte gros de sos Basilio pe fiecare. Pe două dintre ele, pe care urma să le rulez peste cabanos, am pus mai puţin. Pe cele pregătite cu kaiser, mai mult.

Între timp am fript cabanoşii pe grătar. I-am scos pe o farfurie şi i-am lăsat să se răcească.

În două dintre bucăţile de pui am rulat cabanoşii. Cât mai strâns, ca să nu se desfacă pe grătar.

Pe celelalte două am pus feliile subţiri de kaiser, de la care tăiasem şoriciul şi excesul de grăsime.

Pe acestea nu le-am rulat, ci le-am împăturit în trei şi le-am tăiat pe jumătate.

Am fript rulourile şi “sanvişurile” pe grătarul încins.

În timpul pregătirii, sosul de bucuioc cu brânză s-a topit, a curs pe toate părţile şi a aromat perfect pieptul de pui şi mezelurile.

Inclusiv culoarea verzuie s-a combinat de minune cu restul nuanţelor.

Socoteli. Timp: aprox. 40 minute. Preţ / porţie: aprox. 6.5 RON.

Ingrediente. Pentru o porţie: două cotlete de porc fără os, groase de un centimetru (fără grăsime, pieliţe etc.), brânză d ecapră (o felie, 50-70 de grame), kaiser (patru felii tăiate foarte subţire, fără şorici şi fără tendoane, vreo 40 de grame), rozmarin, câţiva mieji de bucă, ulei de măsline, un pagar cu vin alb, ardei gras roşu – 1/4.

Preparare. Am curăţat cotletele de toate pieliţele sau urmele de grăsime pe care le mai lăsase măcelarul. Le-am spălat, apoi le-am bătut bine cu ciocanul de şniţele. Până s-au făcut o foaie subţire de carne, uşor de modelat şi mânuit.

Am întins apoi, pe toată suprafaţa cotletelor bătute, feliile de costiţă. Apoi câteva frunzuliţe de rozmarin, pentru aromă. Deasupra, am tasat brânza de capră, lipind-o de celelalte straturi aranjate până la ea. În stratuld e brânză am prins câteva bucăţele de miez de nucă.

Am rulat apoi fiecare cotlet. Am rulat strâns, în ture mici, cât să cuprind bine toată umplutura. Le-am prins cu câte două scobitori încrucişate, la fiecare dintre capete. Apoi le-am prăjit în ulei de măsline, la foc puternic, până s-au rumenit, iar gusturile din interior s-au combinat între ele.

Am scos rulourile pe farfurie, apoi am pus vinul în tigaia fierbinte. Am topit în vin ceea ce se prinsese pe pereţii tigăii, iar în sosul astfel obţinut am căli câteva bucăţele de ardei gras, roşu. Pe farfurie, am aşezat ardeiul între bucăţile de rulou, tăiate căt să se poată bucura mesenii de priveliştea “secţiunii” cu brânză, kaiser şi rozmarin.Deliciul a venit din partea kaiserului, care a dat nota de afumătură atât cărnii, cât şi gustoasei brânze de capră.

Socoteli. Timp activ (100%) – 12-15 minute. Preţ / porţie: aproximativ 6 RON.

INGREDIENTE. (pentru două porţii) Trei căni de mălai, 100 g brînză de burduf, 100 g telemea rasă pe răzătoare, două ouă, şase felii mici de kaiser, sare.

PREPARARE.Am pus apa la fiert pentru mămăligă, aproximativ dublul cantităţii de mălai.Cînd a dat în clocot, am pus puţină sare şi am amestecat. Cînd apa a fiert din nou, am pus mălaiul “în ploaie”, amestecînd repede cu spatula de lemn. În premieră, n-am făcut cocoloaşe . Cînd s-a îngroşat, am mai lăsat-o să fiarbă la foc mic, vreo 10 minute.

Cît a fiert apa pentru mămăligă, am ras brînza, am prăjit feliile de kaiser într-o tigaie pînă s-au rumenit pe ambele părţi. Cînd a fost gata mămăliga, am pus în caserolă întîi un strat de brînză de burduf, apoi două linguri mari de mămăligă, apoi brînza rasă peste mămăligă şi feliile de kaiser deasupra. În tigaia în care am rumenit kaiserul, am prăjit ouăle. Am pus fiecare ou deasupra, pe fiecare porţie. Şi asta a fost tot.

SOCOTELI: Bani: aprox. 3.5 RON / porţie. Timp: aprox. 20 min.

INGREDIENTE. Ciuperci – aprox. 400 g, cît mai mari şi mai sănătoase, costiţă afumată – 100 g, fără os, tăiată în felii foarte subţiri, ceapă verde – o legătură, ouă – 3, smîntînă – 200 ml, scaşcaval – 50 g, sare, piper.

PREPARARE. Am curăţat ciupercile, inclusiv pe dinăuntru, înlăturînd lamelele de culoare brună cu coada rotunjită a unei linguriţe. Le-am spălat, le.am tăiat în cîte patru sau şase bucăţi, în funcţie de mărime. N-am folosit picioruşele. Am tăiat feliile de costiţă în pătrate nu prea mari. Am curăţat ceapa verde, aruncînd o parte din frunze. Am spălat fir cu fir şi le-am tocat mărunt. Am tăiat caşcavalul în cubuleţe mici. Am bătut ouăle şi smîntîna cu puţină sare.

Am uns vasul din sticlă termorezistentă cu puţin unt. Am aşezat ingredientele astfel: un strat de ciuperci, costiţă, caşcaval, ceapă verde şi încă un strat din fiecare, în aceeaşi ordine. Puţină sare cu piper. Apoi am turnat ouăle şi smîntîna. A stat în cuptor o jumătate de oră, primele zece minute la foc puternic, restul la foc mediu spre mic. În principiu, se coace pînă ce toate sucurile se evaporă. Am ras puţin parmezan imediat după ce am scos din cuptor. Am tăiat la vreo zece minute după ce am scos vasul din cuptor.

SOCOTELI. (am preparat o cantitate suficientă pentru două porţii, calculele sînt pentru una singură) BANI: Ciuperci – 2.5, costiţă – 1.2, caşcaval – 1, ouă – 0.75, ceapă verde – 0.75, smîntînă – 1, parmezan – 0.5. TOTAL: aproximativ 8 RON. TIMP: aproximativ 45 de minute, din care 30 – coacere. (vezi timeline mai jos).

INGREDIENTE. Pipe rigate (paste de ~ 2 cm, cilindrice, curbate, striate la exterior) – 100 -150 g paste uscate / porţie, un căţel de usturoi tăiat în felii cît mai subţiri, o lingură de ceapă albă tocată mărunt, un sfert de ardei gras roşu tocat mărunt, o felie subţire de şuncă tăiată pe lat, în fîşii de jumătate de centimetru, jumătate de pahar de lapte, telemea de vacă, rasă – 50 g, un sfert de pahar de bere, o lingură de făină, jumătate de linguriţă de boia dulce, 50 g de unt, un ardei iute cayenne sau 1/4 ardei iute (opţional), sare, piper, 1/2 linguriţă de cimbru.

CÎTEVA SUGESTII. Poate părea pedanterie inutilă, dar mai ales atunci cînd încercaţi un preparat nou, indiferent din ce “clasă” provine el, e bine să vă adunaţi toate ingredientele pe masă înainte de a vă apuca de treabă. Mai ales atunci cînd spaţiul v-o permite. Majoritatea ingredientelor ajung în cratiţă sau în tigaieăn timpul preparării, pentru a le căuta în cămară sau pentru a le toca repede e nevoie să vă întrerupeţi din supravegherea unui sos, spre exemplu. Din grabă e posibil să nu tocaţi sau să nu pregătiţi suficient respectivul ingredient.

PREPARAREA SOSULUI. E bine să aveţi o cratiţă dedicată sosurilor. Fie doar şi pentru a nu împrumuta, în timp, izul altor preparate pregătite în ea. Cratiţele pentru sosuri sînt, in general, mai mici dimensiuni, au fundul mai gros decît restul pereţilor şi au coadă. Pentru sosul cu şuncă şi bere pe care l-am pregătit la pipele rigate am început cu untul şi bucăţelele de şuncă puse în cratiţa neîncălzită. Untul trebuie să se topească lent şi nu trebuie să fiarbă. Am prăjit şunca pe foc mediu spre mic pînă s-a topit o mare parte din grăsime, fără ca şunca să devină maronie. 6 min.

Am adăugat usturoiul, ceapa, ardeiul gras şi ardeiul cayenne (ultimul din prima recoltă de trei, din ardeiul primit astă-vară de la Şerban). Am călit aprox. 5 minute, la foc mediu spre mic. Pentru a nu se prăji prea repede sau prea tare, puteţi micşora focul. Apoi am adăugat boiaua, cimbrul, sare şi piper. Am amestecat ingredientele aproape un minut, pe flacără.

Am presărat făina treptat, amestecînd mereu. Compoziţia nutrebuie să selipească de fundul cratiţei şi făina nu trebuie să se ardă. După ce am încorporat toată făina, amestecul a căpătat consistenţa unei paste. Am adăugat berea, toată odată, amestecînd încă un minut. Apoi laptele, adăugat în cantităţi mici, amestecînd. Nu trebuie să se formeze cocoloaşe. Cînd am terminat de încorporat laptele, am lăsat să fiarbă, amestecînd din cînd în cînd, pe foc mic, aproximativ zece minute. Între timp, m-am ocupat de paste.

PASTELE. Am pus apa la fiert într-o cratiţă, la foc mediu, înainte de a mă apuca de pregătit sosul. Cînd apa a fiert, am adăugat o jumătate de linguriţă de sare de mare şi am amestecat. Am pus pastele şi am amestecat cu spatula de lemn, pentru a nu se lipi între ele. Am mai amestecat de două ori, din acelaţi motiv, pînă au început să fiarbă. Au fost gata în opt minute, aşa cum scria şi pe pachet. Le-am scurs în strecurătoare, le-am lăsat să se răcească după ce am picurat o linguriţă de ulei de măsline peste ele şi le-am scuturat, pentru a nu se lipi.

TERMINAREA SOSULUI. Cînd sosul a fiert suficient, ajungînd la consistenţa smîntînii, am adăugat brînza rasă, în cantităţi mici, amestecînd permanent în cratiţă. Brînza trebuie să se topească încet în sos, atfel încît consistenţa să nu devină elastică. În orice moment, dacă sosul vi se pare prea gros, îl puteţi dilua cu o cantitate mică de lapte, pînă ajunge la consistenţa dorită. FINAL. Am pus pastele scurse în caserolă, am turnat sosul deasupra şi am amestecat pentru ca toate pastele să fie cuprinse în compoziţie.

De ce vorbeam la început despre pastele potrivite cu sosul potrivit? Sosul de şuncă şi bere este, în final, unul cremos. Pipele rigate se umplu cu sos după amestecare, fiecare dintre ele îi adună şi îi echilibrează savoarea. Pastele concave sau îndoite menţin restul ingredientelor în interior, nelăsînd sosul în farfurie.

SOCOTELI. Bani: paste – 1.5, usturoi, ceapă, ardei iute – 0.5, şuncă – 1, brînză – 1, unt – 0.6, lapte – 0.5, bere – 0.5, alte ingrediente – 1. Total: aproximativ 7 RON. Timp: aproximativ 45 min. (vezi timeline mai jos).

]]> http://www.pranzuldincaserola.ro/2009/01/22/pipe-rigate-cu-sos-de-sunca-si-bere/feed/ 4 http://www.pranzuldincaserola.ro/2009/01/14/penne-carbonara/ http://www.pranzuldincaserola.ro/2009/01/14/penne-carbonara/#comments Wed, 14 Jan 2009 20:27:23 +0000 copolovici http://www.copolovici.ro/blog/de-gustibus/penne-carbonara/ Paste să fie, că restul e distracţie. Pentru joi recurgem la convenabilele şi versatilele paste ale căror forme şi variante diverse au darul de a neţine căt mai departe de ceea ce fugim ca dracul de tămîie în secolul ăsta: monotonia. Mai ales pentru aceia a căror muncă se substituie păcătoasei rutine, mai ales pentru aceia care văd aceleaşi şi aceleaşi figuri de ani de zile, acelaşi desktop, acelaşi drum de-acasă pînă la birou, aceleaşi spaţiu şi, din păcate, acelaşi superior ce pare să-şi atingă ţelul de a se pensiona de pe aceeaşi funcţie pe care a primit-o cu 30 de ani ăn urmă… Ei bine, măcar în caserolă să găsească ceva nou, altceva, în fiecare zi.

PENNE. Paste cu ou, uscate, cilindrice, cu lungimea de aproximativ trei centimetri, striate pe toată lungimea, tăiate oblic la capete. Printre cele mai comune şi mai uşor de găsit paste făinoase din întreaga lume, îmi permit să afirm. Apă la fiert, cu puţină sare. Pui pastele cănd fierbe apa în clocote, le amesteci imediat după ce le-ai pus în oală, ca să nu se lipească între ele. În general, pennele fierb între 8 şi zece minute. Trebuie amestecate cu grijă, cu spatulă de lemn sau de cauciuc, din cînd în cănd, ca să nu se lipească. Cînd au fiert, le scoţi în strecurătoare sau în sita specială pentru scurs paste. Nu le clăteşti cu apă, dar le pui puţin ulei de măsline şi scuturi puţin sita, ca să rămînă separate pe măsură ce se răcesc. Pentru două porţii, aproximativ 400 de grame de paste uscate. Restul cantităţilor sînt tot pentru două porţii.

SOSUL CARBONARA. O ceapă nu prea mare, curăţată, spălată şi tocată cît mai fin. Două sute de grame de mezel din familia muşchiului ţigănesc, a cefei afumate, poate chiar a unui caizer cu mai puţină grăsime. Să nu fie doar fibră, dar nici prea multă grăsime să nu aibă. Tăiat în pătrate sau dreptunghiuri nu prea mari. Căleşti ceapa în tigaie, în două-trei linguriţe de ulei de măsline şi un strop de sare pînă e aurie. Pui apoi mezelul, amesteci şi căleşti la foc mediu, vreo cinci minute, pînă se rumeneşte carnea. Apoi mai pui un pahar mic de vin alb, aproximativ 100 ml. Amesteci şi mai ţii pe foc tot vreo cinci minute, pînă scade bine dar nu seacă.

Într-un castron, baţi două ouă cu alt strop de sare şi două linguri de smîntînă nelichefiată, aşa cum este cea din cutiile obişnuite, de la magazin, înainte de a o amesteca.

ASAMBLARE. Alege un castron mare, ca să ai loc să amesteci. Pune pastele în castron, toarnă sosul din tigaie, apoi pe cel de ouă cu smîntănă. Amestecă şi acoperă castronul încă zece minute, ca să intre bine sosurile în paste. Cînd le mănînci, nu se vor supăra din cauza cătorva frunze de busuioc proaspăt, tocat după propria pricepere şi poftă.

SOCOTELI. Bani. (pentru două porţii) Paste – 1.5, muşchi ţigănesc – 7, ouă – 1, smîntînă – 1.5, ceapă – 0.2, alte ingrediente – 1. Total: aproximativ 11RON. Timp: aproximativ 30 de minute cu tot cu spălat vase. (vezi timeline mai jos)

]]> http://www.pranzuldincaserola.ro/2009/01/14/penne-carbonara/feed/ 12