Rezultate din "Articole - Categoria Pranzul din caserola":
Vezi numai rezultate din această categorie...sau o treabă foarte faină, descoperită la intersecţia dintre musacaua de origine mai degrabă orientală şi o plăcintă irlandeză clasică. Să îmi explic afirmaţia. Musacaua are, în general, o structură etajată, în care feliile de cartofi sau / şi vinete sunt alternate cu straturi de carne tocată aromată cu legume şi condimente. "Shepherd's pie" este, în esenţă, o plăcintă în care carnea tocată şi aromată este coaptă sub un strat de piure de cartofi, făcând uneori chiar o crustă frumoasă şi rumenă. Varză mai aveam să pun în povestea asta şi probabil că i-aş fi mulţumit chiar şi pe clujenii mândri de compoziţia stratificată pe care au botezat-o categoric "Varză a la Cluj". Şi asta nu de ieri-de azi.
"Risotto cu..." poate fi oricând catalogată cu mare uşurinţă ca o serie infinită de variante în care poate fi pregătit orezul frumos, bun, cu bob lung şi suplu. În definitiv, metoda fierberii treptate a orezului este aceeaşi, complet diferită de clasicul "pilaf". Doar celelalte ingrediente diferă, legumele, cărnurile, peştele sau fructele de mare, tipurile de brânză şi chiar fructele mutând limitele fanteziei dincolo de repetitivitatea banală care uneori se instalează prea confortabil în obiceiurile noastre alimentare.
Săptămâna asta, acum câteva zile, vorbeam despre "probabil cele mai simple paste" pe care chiar şi un copil (mai isteţ, e drept:)) le poate face. De data asta, avem de-a face cu nişte tuburi destul de groase şi încăpătoare, a căror umplere necesită ceva mai multă atenţie şi dibăcie. Se cheamă "Cannelloni" şi eu le-am umplut cu o cremă de ricotta în care am amestecat nişte şuncă afumată de foarte bună calitate.
Când auzim "brioşe", ne gândim toţi la ceva dulce, parfumat, cu ciocolată sau cu vanilie, pudrat cu zahăr şi aburind frumos lângă o cană cu ceai. Dar Nemărginirea Sa, Internetul, m-a ajutat să descopăr de curând că fantezia culinară nu ne-ar împiedica să privim brioşele dintr-o perspectivă sărată. Telemea, şuncă afumată, ciuperci. Aluat simplu. Rezultatul? Exact aşa cum îl vedeţi în imaginea de mai sus şi multă bucurie "în tribune", printre cei care au apucat să guste din ele.
În general evit să dau nume, indiferent cât de savante sau "inspirate", gătelilor din bucătăria mea pentru că sunt convins că majoritatea cititorilor au nevoie de informaţii cât se poate de utile încă din titlu. Dacă aş spune, de data asta, doar "piept de pui umplut cu cabanos şi kaiser", aş pierde ingredientul cu adevărat inedit pe care l-am încercat astăzi pentru prima oară: un sos rece de brânză şi busuioc proaspăt. O minunăţie de o simplitate cuceritoare, menit să aducă pieptului de pui o savoare neaşteptată şi mezelurilor un strop de nobleţe pe care altfel nu şi l-ar fi imaginat nici ele.
Mă ştiţi (unii) mai răruţ şi mai neprietenos cu porcul, dar parcă o felie-două de cotlet bine bătut şi întins pe masa de lucru n-a supărat pe nimeni ireparabil până acum. Mai ales dacă el, porcul, e doar un pretext pentru alte arome şi alcătuiri, aproape că nici nu te-ating tentaculele vinovăţiei. Nu e ca şi cum ai face din porc un ţel în viaţă :)
Ciobănesc, cum s-ar zice, deşi cele două feluri de brînză ce-l caracterizează nu cred că sînt suficiente pentru a-l califica drept alcătuire pur mioritică. Astăzi punem în caserolă o pregăteală oarecum barbară prin construcţie şi compoziţie, deşi bulzul clasic a mai primit o variantă ceva mai complicată şi mai indigestă în ultimii ani, prin bunăvoinţa poftelor ostoite în bucătăriile citadine.
Nu m-am putut abţine. Celebra piesă Beatles mi-a sunat în cap de îndată ce am definit "au gratin" în dispoziţia mea culinară de aseară. Ciuperci mari şi sănătoase, puţină costiţă afumată, tăiată subţire, "a l'italien", cîteva cubuleţe de caşcaval afumat, un sos de smîntănă fină şi, peste toate cele, o mînă de ceapă verde, colorînd turbat toată povestea.
Surprinzător pentru mulţi dintre noi, formele diverse ale pastelor nu sînt doar rezultatul fanteziei şi inventivităţii italienilor. Întrebuinţarea lor, sosurile care li se potrivesc cel mai bine sau ingredientele alături de care se pregătesc dictează tipul de paste care va pune perfect în valoare combinaţia de arome, culori şi consistenţe. Despre o astfel de interacţiune valoroasă vorbim şi exeplificăm în imagini cu ocazia propunerii de joi din cea de-a treia săptămînă a prînzului din caserolă.
Paste să fie, că restul e distracţie. Pentru joi recurgem la convenabilele şi versatilele paste ale căror forme şi variante diverse au darul de a neţine căt mai departe de ceea ce fugim ca dracul de tămîie în secolul ăsta: monotonia. Mai ales pentru aceia a căror muncă se substituie păcătoasei rutine, mai ales pentru aceia care văd aceleaşi şi aceleaşi figuri de ani de zile, acelaşi desktop, acelaşi drum de-acasă pînă la birou, aceleaşi spaţiu şi, din păcate, acelaşi superior ce pare să-şi atingă ţelul de a se pensiona de pe aceeaşi funcţie pe care a primit-o cu 30 de ani ăn urmă... Ei bine, măcar în caserolă să găsească ceva nou, altceva, în fiecare zi.
N-ai cum să scrii bine dacă n-ai mai şi citit câte ceva înainte de a afla că vrei să le oferi şi celorlalţi din ceea ce tu gândeşti în scris. N-ai cum să faci performanţă în muzică Citeşte continuarea »
O premieră şi pentru mine: noaptea trecută am curăţat trei homari de aproximativ un kilogram fiecare. Aşa că am făcut şi un filmuleţ care, deşi se termină brusc, sper să vă fie de... Citeşte continuarea »
Am privit circumspect, acum vreo două luni, procesul de amenajare al fast-food-ului Nordsee din Piaţa Victoriei. Ştiam că, indiferent de cât de mult ar fi scăzut preţurile de închiriere din... Citeşte continuarea »