Numele ăsta poate suna de-a dreptul înfricoşător la o primă "strigare", nu-i aşa? În marile bucătării ale lumii, chief-ul de la sosuri este, de multe ori, mai bine plătit decât bucătarul principal din aceeaşi echipă. Specialiştii în sosuri sunt un fel de vedete, artişti care-şi negociază contractele ca nişte adevărate staruri rock. Şi au şi de ce. N-or fi ei foarte deştepţi în materie de "kitchen management", poate că nu reuşesc să aibă viziunea unui Executive Chief, dar sunt o piesă - cheie a oricărui meniu. Vă propun să încercăm împreună un sos nu foarte complicat, dar deosebit de bun şi de bogat.

E varză proaspătă pe toate drumurile, corect. Dar ce faci cu un rest de varză murată, în stare perfectă, pe care parcă nu l-ai arunca doar pentru că i-a trecut sezonul? Îi găseşti un pretext pe măsura potrivelii şi a unui "adio" scurt, fără lacrimi, adresat iernii care eşti sigur că nu se mai întoarce cîteva luni bune. Inima de porc, văduvită de grăsimea evidentă, nu face nazuri la o frigare foarte simplă şi rapidă. Asta, desigur, pentru cei ce nu strîmbă din năsucurile sensibile cînd aud de mîncare bună, făcută din măruntaie.

Din nou am pornit de la clasicul "ce mai avem prin congelator", dar si de la nevoia de a da cepei din camara un sens in viata. O limba de vaca, nu prea mare. Doua inimi de porc, potrivite. Le-am spalat, le-am curatat bine, le-am taiat in bucati nu prea mari si le-am fiert. Separat. Am adaugat o ceapa si foarte putina sare cind au clocotit si le-am luat spuma. Le-am fiert in cratite cu capac, au nevoie de timp.

Numele ăsta poate suna de-a dreptul înfricoşător la o primă "strigare", nu-i aşa? În marile bucătării ale lumii, chief-ul de la sosuri este, de multe ori, mai bine plătit decât bucătarul principal din aceeaşi echipă. Specialiştii în sosuri sunt un fel de vedete, artişti care-şi negociază contractele ca nişte adevărate staruri rock. Şi au şi de ce. N-or fi ei foarte deştepţi în materie de "kitchen management", poate că nu reuşesc să aibă viziunea unui Executive Chief, dar sunt o piesă - cheie a oricărui meniu. Vă propun să încercăm împreună un sos nu foarte complicat, dar deosebit de bun şi de bogat.

Din nou am pornit de la clasicul "ce mai avem prin congelator", dar si de la nevoia de a da cepei din camara un sens in viata. O limba de vaca, nu prea mare. Doua inimi de porc, potrivite. Le-am spalat, le-am curatat bine, le-am taiat in bucati nu prea mari si le-am fiert. Separat. Am adaugat o ceapa si foarte putina sare cind au clocotit si le-am luat spuma. Le-am fiert in cratite cu capac, au nevoie de timp.