Pranzul din caserola » iaurt

MENIUL DE PRÂNZ! 15 APRILIE, LA KOPEL’S.

copolovici — Thu, 15 Apr 2010 05:39:31 +0000

Dacă ai decis să renunţi la carne, azi te aşteptăm, în meniul vegetarian, cu o cremă de broccoli şi cu o Caponata siciliană, inspirată de povestea de ieri a lui Cristi Roman. Salata zilei este de crudităţi şi are dressing de iaurt cu chimen. În varianta cu carne a meniului, azi am pregătit ciorbă de perişoare, că tare poftă ni se făcuse… La felul principal facem pe loc o mândreţe de pui cu ciuperci cu sos alb şi orez fain pe post de garnitură. La desert ne jucăm cu papanaşi cu smântână şi dulceaţă de vişine. Dar ăsta e deja un pleonasm Poftă mare!

CRAZY MOTHER COOKER: TARHANA

copolovici — Wed, 14 Apr 2010 23:44:34 +0000

Îl cheamă Florin Itu şi e un tip foarte cool. Adică face parte din acea categorie de “early adopters” care s-au îndrăgostit atât de tare de Orientul Îndepărtat, încât nu mai văd nimic excitant într-o călătorie prin Europa, care nu se mai entuziasmează nici la ideea unui joint în Amsterdam, nici la planul unei petreceri cu figuri în vârful Turnului Eiffel. Poate că şi implicarea lui bine înrădăcinată în industria muzicală (Fry e mare mahăr la o foarte inspirata si jucausa companie din industria evenimentelor preponderent muzicale, Livehouse se cheama), faptul că este unul dintre cei mai vechi români cu blog sau minunile abracadabrante ale Thailandei l-au îndrumat către gusturi nu foarte neaoşe Cert este că s-a apucat de câteva luni de un blog culinar şi, în postura asta, a început să devină cunoscut unui public mai larg. A acceptat camaradereşte să vă spună o poveste foarte interesantă.

“Prima reactie a lui Viorel atunci cand i-am spus la telefon ca din motiv de lipsa de timp si inspiratie ma gandesc serios sa scriu in acest guest post despre supa instant a fost un ras usor nervos, motiv pentru care m-am grabit sa-i spun ca de fapt ma refeream la cea mai veche reteta de supa instant din lume, inventata de turci acum cateva secole bune, cu mult inainte de aparitia cuburilor si prafurilor pline de te miri ce impotriva carora, pe buna dreptate, Viorel a pornit o cruciada personala.

Ca o mica paranteza, trebuie sa va marturisesc ca pana acum eu unul n-am fost neaparat un purist al bucatariei exclusiv naturale si am mai scapat din cand in cand cate un cub de supa in anumite retete care solicita supa de pui (asa numitul chicken stock, care din pacate la noi nu se gaseste de cumparat), dar promit sa ma dezbar de acest obicei convenabil, rapid si relativ gustos dar in acelasi timp la fel de sanatos precum un hamburger umflat de zahar si alte chestii recoltate din gradina Dealurile Chimiei de catre fast food-uri.

Revenind la supa noastra instant, aceasta se numeste tarhana, nume a carui etimologie reala se pierde undeva in istoria tumultoasa a Orientului dar care are o legenda interesanta, in care se spune ca un sultan mai populist de felul lui s-a decis intr-o buna zi sa viziteze o casa de oameni simpli, de la tara, ca sa vada si el cum se traieste in afara palatelor. Asezat la masa de catre umila gazda, aceasta i-ar fi servit sultanului supa cu pricina (fiarta la repezeala de catre sotia sa), cu capul plecat si cu explicatia ca aceasta este o supa “dar hane” (din casa saracului), si asa i-a ramas numele de atunci.

Aceasta supa este produsa vara si apoi uscata si pastrata pentru lunile reci de iarna, cand se serveste pe post de mic dejun, garnisita cu bucatele de feta si cu fulgi de ardei uscati. La fel ca si in cazul altor bunatati culinare traditionale, precum jambonul uscat sau carnea pastrata in grasime, metoda de preparare a amestecului s-a nascut din necesitatea de a pastra pe termen lung acest aliment in lipsa conditiilor de refrigerare, acest lucru fiind posibil deoarece amestecul are o aciditate relativ crescuta si o umiditate redusa, fapt ce pastreaza proteina din lapte o lunga perioada de timp, de pana la 1 an.

In ciuda faptului ca este in esenta o supa instant, tarhanaua este o supa foarte consistenta si hranitoare, avand un gust dulce acrisor minunat, in care se simt ardeii si rosiile dar si iaurtul readus la viata prin hidratare. Daca adaugam la acest amestec si savoarea cremoasa data de branza feta precum si zvacul dat de fulgii de ardei iute, e usor de imaginat de ce ne bateau ienicerii si spahii turci de ne sarea apa-n cap dupa asemenea mic dejun )

Metoda in sine este foarte simpla dar necesita o perioada destul de lunga, motiv pentru care in ziua de azi majoritatea consumatorilor de tarhana isi procura mixul din magazinele de mirodenii (unde am gasit-o si eu, de altfel, in spatele pietei de peste din Istanbul). La noi n-am cautat-o inca, dar presupun ca se poate gasi (sau comanda) la bacaniile cu specific oriental.

In cazul in care totusi vreti, macar din curiozitate, sa incercati sa preparati acest mix de supa instant in mod traditional, acasa, aveti nevoie de urmatoarele ingrediente:

- 2-3 ardei rosii (grasi sau capia, curatati de seminte si tocati)

- 2-3 cepe medii (curatate si tocate)

- 2-3 rosii mari (curatate de coaja si de seminte si apoi tocate)

- 4-500ml de iaurt nepasteurizat sau kefir (trebuie sa aiba culturile active, ca sa declanseze fermentatia)

- 1 lingurita de drojdie, dizolvata in prealabil in putina apa calduta (daca folositi kefir, nu mai e nevoie de drojdie, deoarece culturile din kefir o au deja)

- 7-800g de faina alba sau integrala (cantitatea poate varia in functie de cat de umed iese amestecul initial)

- cate 1 lingurita de ierburi aromate, uscate (menta, marar si oregano)

- cate 1 lingurita de sare, zahar si piper

- 2 lingurite de ulei de masline

Metoda de preparare a mixului este urmatoarea:

- pasati toate ingredientele (mai putin faina) in mixer pana se transforma intr-o pasta

- transferati pasta intr-un bol mare si incorporati faina progresiv pana obtineti un aluat precum cel de cozonac.

- lasati acest aluat la dospit (intr-un loc caldut, acoperit cu o carpa umeda) timp de 5-6 zile, framantandu-l putin (cate 3-4 min) in fiecare zi, ca sa iasa gazele de fermentatie in exces.

- dupa ce aluatul nu mai creste, acesta se separa in cateva gogoloaie care se pun pe o tava acoperita cu un tifon si se lasa la uscat la soare, avand grija ca in fiecare zi sa se imparta fiecare gogoloi in alte cateva mai mici; acest proces mai dureaza inca vreo cateva zile, pana cand aluatul initial s-a transformat intr-o multime de bilute uscate, care se faramiteaza usor cu facaletul sau si mai usor in mixer

- amestecul rezultat este chiar supa instant tarhana, aceasta putandu-se pastra de acum intr-un loc uscat si racoros chiar si un an.

Acum ca aveti deja mixul facut de catre voi (primul care se incumeta are o sticla de vin de la mine, btw ), cumparat dintr-o bacanie orientala de la noi sau adus direct de la Stambul, mai ramane doar sa preparati rapid supa si sa va delectati cu savoarea ei minunata, dupa cum urmeaza:

- puneti 2-3 linguri de mix de tarhana intr-o oala cu cca 100ml de apa si lasati sa se hidrateze bine, pret de vreo 2 ore

- adaugati 750ml de supa de pui (merge si cu apa, daca n-aveti supa la indemana si nu vreti sa folositi cuburile from hell )) si 2 linguri de pasta de rosii, precum si un ardei rosu tocat

- dati in clocot si apoi topiti in supa fierbinte un sfert de pachet de unt

- mai fierbeti pret de 6-7 min (sau pana cand supa ajunge la consistenta dorita de voi; eu unul o prefer mai cremoasa si am lasat-o sa scada mai mult, vreo 10 min), ajustati dupa gust cu niste sare (daca e nevoie) dupa care luati-o de pe foc si lasati-o sa se raceasca putin, cat sa nu va ardeti la limba cand o sa va repeziti la ea

- serviti-o in aplauzele asistentei, ornata cu niste bucatele de feta si cu fulgi de ardei iute sau paprika

Enjoy!”

COCHILII CU SOS RECE, CASTRAVEŢI ŞI RIDICHI

copolovici — Fri, 19 Feb 2010 10:11:37 +0000

Nu e o noutate: pastele pot fi acompaniate şi de sosuri reci, mai ales atunci când compoziţia este proaspătă şi scăzută în calorii sau grăsimi. Este important ca sosul să nu fie gras pentru că preparatele cu aport mare de grăsimi sunt mult mai gustoase încălzite, ba chiar imediat după încheierea pregătirii. Povestea de mai jos exact pe aceste avantaje se bazează: ingrediente neprocesate, naturale, nepreparate la căldură şi fără adaus de grăsimi.

Ingrediente pentru două porţii: cochilii (sau alte paste concave, care să reţină sosul în cavităţile lor) uscate – aproximativ 250 g; castravete proaspăt, cu coajă – 150 g; ridichi proaspete – aproximativ 10 bucăţi micuţe; ceapă verde – trei-patru fire; brânză proaspătă, degresată – o lingură plină; iaurt degresat – 200 ml; piper proaspăt măcinat sau zdrobit; foarte puţină sare; câteva frunze de salată proaspete.

Pasul 1. Am fiert pastele ca în orice altă situaţie: am pus multă apă la fiert într-o oală, am pus sare când a clocotit, am amestecat, am adus din nou la fierbere, am pus pastele, am amestecat puţin şi le-am fiert aproximativ 10 minute, până au devenit “al dente”. Când au fost gata, le-am scurs într-o strecurătoare (cât mai bine) lăsându-le să se şi răcească între timp.

Pasul 2. Am spălat ridichile (nu “ridichiile”, ok???, le-am tăiat ambele capete şi le-am tăiat în jumătăţi şi sferturi, în funcţie de dimensiuni. Am spălat castravetele şi l-am tăiat cuburi nu prea mari. Am curăţat şi am spălat firele de ceapă. Le-am tăiat în rondele micuţe.

Pasul 3. Într-un castron încăpător am amestecat bine brânza cu iaurtul, cu un strop de sare şi cu mult piper negru proaspăt zdrobit. Am pus şi jumătate din cantitatea de ceapă verde şi am amestecat până la omogenizare. Merge şi un strop de chimen, merge şi un strop de ulei de măsline, dar nu sunt obligatorii.

Pasul 4. Am pus în sosul alb castraveţii, ridichile şi pastele bine scurse şi răcite. Am amestecat bine, cu grijă, să nu deteriorez pastele. Dacă sunt fierte corect, n-ar trebui să se rupă.

Pasul 5. Am aşezat frunzele de salată verde pe farfurie şi am turnat compoziţia cu paste peste ele. Deasupra, am presărat restul de ceapă verde şi puţin pătrunjel proaspăt. Puteţi lăsa totul la rece vreo zece minute, pentru a ajuta pastele să absoarbă o parte din sos, iar piperul să-şi întindă aromele în toată compoziţia.

Sună proaspăt şi sănătos, nu-i aşa? Chiar este!

SALATĂ ALBĂ CU GULIE, MĂR, CONOPIDĂ ŞI DOVLECEI

copolovici — Wed, 01 Apr 2009 13:38:18 +0000

Pentru caserola de joi. Prospăturile şi bunele obiceiuri îşi iau revanşa după dezmăţul de marţi. Ca orice altă salată bună şi sănătoasă, albicioasa de azi e simplă, se face repede şi nici măcare de timeline nu are nevoie. Albă, pentru că tot ce am pus în ea abia dacă se poate distinge în imagini, din pricina tonurilor abia sesizabile.

INGREDIENTE. Pentru două porţii: două gulii medii, un măr ionatan, un dovlecel mic, o jumătate de conopidă mică (aprox. 200 g), iaurt sau sana, puţină sare. Merge şi puţină mentă proaspătă dacă găsiţi prin “incintă”.

PREPARARE. Am curăţat guliile cu un cuţit obişnuit. Am curăţat dovlecelul şi mărul cu un cuţit pentru legume. Guliile sînt mai tari, se lasă mai greu convinse. Am desprins conopida de pe cotor şi am rupt-o în buchete mici. Am lăsat-o în apă călduţă vreo zece minute. Între timp, am tăiat guliile în felii nu prea groase, la fel şi mărul. Am tăiat dovlecelul în fîşii subţiri, cu acelaşi cuţit special, pentru legume.

Dressing? O cascadă de sana. Cîtă? Cîtă vi se pare suficientă pentru cantitatea de ingrediente. Dacă ţineţi neapărat, puteţi amesteca sana cu puţină sare şi mentă tocată, înainte de a o adăuga peste ingrediente. E foarte bună mai ales dacă a stat cîteva ore în frigider înainte de a o mînca.

SOCOTELI. Bani: preţ / porţie: ~5 RON. Timp: ~15 minute.