Ingrediente pentru vreo patru papanaşi mari: urdă proaspătă, nesărată – aprox. 400 g; ouă – 2; zahăr vanilat – vreo cinci pacheţele; zahăr pudră – o lingură sau două; griş – maximum două linguri scuturate şi încă o cantitate mică pentru tăvălit papanaşii cruzi; ulei pentru uns tava; smântână obişnuită; dulceaţă de vişine (în cantităţi moderate, dacă nu vă e cu supărare).

Pasul 1. Am scos urda pe o farfurie, ca să-i pot face poza asta apetisantă De la o vreme, într-unul dintre magazinele din zona în care locuiesc găsesc o urdă care seamănă perfect cu ricotta şi probabil chiar e făcută după o reţetă din ţara prietenă. Are grăsime în cantităţi de bun simţ, e afânată şi gustoasă. Sugestia mea e să găsiţi urdă sau brânză dulce care să nu aibă gust de tencuială jilavă, să fie gustoasă chiar dacă e slabă şi nesărată.

Pasul 2. Am pasat toată brânza cu o furculiţă şi am amestecat în ea ouăle. Nu am pu smai multe pentru că mai apoi, la coacere, papanaşii nu ar mai fi fost prea fragezi, iar consistenţa aluatului ar fi fost prea lichidă, greu de modelat.

Pasul 3. Am pus zahărul vanilat, zahărul pudră, un strop de sare. Am amestecat bine, cu o spatulă curată. Puteţi face asta la fel de bine şi cu mâna.

Pasul 4. Am pus apoi în aluat grişul. Eu am pus cam mult, adică vreo trei linguri pline. E posibil să vă placă şi aşa, dar mie la final parcă să zic că mi s-au părut cam prea păstoşi. Nu foarte, dar cred că mi i-aş fi dorit de o consistenţă în care brânza să predomine. De aceea v-am recomandat în paragraful cu ingrediente o cantitate mai mică. Grişul leagă compoziţia, o ajută să devină maleabilă. După ce l-am amestecat bine, am lăsat compoziţia la rece o jumătate de oră, cât să se umfle grişul şi să se topească bine zahărul.

Pasul 5. Am pus pe fundul unui vas termorezistent o bucată de hârtie de copt. Am uns-o cu puţin ulei. Am modelat apoi papanaşii din compoziţia care, după ce a stat la rece, a devenit puţin mai tare, mai uşor de mânuit. I-am tăvălit puţin prin griş uscat înainte de a-i pune în tavă. Am avut loc pentru trei, dar în castron a mai rămas destulă compoziţie pentru al patrulea.

Pasul 6. Au stat la cuptor aproximativ 40 de minute, la foc puternic. Ca să fiţi siguri că nu se ard, nu uitaţi de ei în cuptor, mai vizitaţi-i din când în când, ca să-i puteţi opri la momentul oportun. Mi-a plăcut că s-au crăpat în mai multe locuri, pe toată suprafaţa lor. Cu vreo cinci minute înainte de a-i scoate, am presărat puţin zahăr brun şi l-am lăsat să se topească uşor, în crăpături. Sunt cam frumuşei, nu-i aşa?

Pasul 7. Încă fierbinţi, i-am “botezat” cu smântână şi dulceaţă, ambele reci, prima din frigider şi a doua din cămară. Consistenţă uşoară, delicată, gust vanilat de brânză bună, completat cu personalitate de sosul lacto-dulceag al ingredientelor de la final. Eu unul mă declar mulţumit. Mă întreb cum vi se vor părea vouă. Sunt departe de ceea ce ne-au învăţat proastele obiceiuri că sunt papanaşii, e clar că unora dintre voi li se vor părea mai mult decât ciudaţi, dar eu sint convins că îi voi repeta din când în când.

Bonus. Când i-am scos din cuptor, papanaşii mei erau umflaţi şi îngâmfaţi. Au dat înapoi pe măsură ce s-au răcit, dar m-am bucurat să văd că, în secţiune, erau copţi. Interiorul n-a rămas deloc umed. Azi dimineaţă, reci fiind, mi s-au părut chiar mai buni.

Ingrediente. Pentru aprox. 20 de bucăţi. Aluat: unt – un pachet; zahăr – 4 linguri; făină – 150 g; griş – 4 linguri; cacao – o lingură. Cremă: unt – 1/2 pachet; zahăr – 3 linguri; smântână dulce – 400 ml. Glazură: două tablete de ciocolată cu lapte.

Am vrut un aluat ceva mai sfărâmicios şi destul de fraged. Aşa am ajuns să folosesc griş, dar nu chiar de la început. Am amestecat întâi untul cu zahărul, topind totul cu căldura mâinii. Dacă vreţi să omogenizaţi cu o lingură de lemn, ar fi bine ca untul să fie cât se poate de moale. Am încorporat apoi făina, cacaua şi grişul, pe rând, având grijă ca fiecare ingredient să fie bine cuprins în aluat. L-am întins pe fundul unei tăvi şi l-am copt în cuptorul preîncălzit, aproximativ 20 de minute. Se va întări în timpul răcirii. Adică am scos tava din cuptor şi am lăsat să se răcească.

Am făcut apoi o treabă pe care cu greu şi multă indulgenţă aş putea-o numi “cremă”, dar din fericire nu s-a plâns nimeni. Am auzit, însă, calificative de genul “ciudăţică” şi “un pic altfel…”, semn că oamenii vor să mă încurajeze Am topit untul, am incorporat zahărul, apoi smântâna. Am lăsat treaba asta la răcit, apoi am turnat-o peste aluatul copt din tavă şi am pus tava pe balcon vreo zece minute. Surprinzător, s-a întărit destul cât să pot pune glazura de cioco.

Am rupt ciocolata în pătrăţele cât de cât egale, ca să se topească toate în acelaşi timp. Am topit ciocolata într-o cratiţă cu fund gros, pe foc mic, să nu fiarbă, să nu se ardă. Şi după ce s-a răcorit câteva minute, am turnat-o peste blatul cu cremă.

Aş zice că a doua zi e mult mai bună decât imediat după ce s-a răcit. Cel puţin mie asta îmi spune bucăţica pe care tocmai am pescuit-o din tava de pe balcon.

Socoteli. Timp: aprox. 50 de minute. Bani: aprox. 25 RON pentru toată cantitatea.