• Ingrediente pentru o porţie: midii, unt, vin alb, ceapa verde, patrunjel, usturoi si ghimbir
• Timp de preparare: 12-13 minute
• Dificultate: scazuta
• Mod de preparare:  Tai marunt ceapa verde, usturoiul si ghimbirul ce apoi le pui la calit intr-o tigaie mai mare. Cand sunt calite stingi cu putin de vin alb. Adaugi apoi midiile si putina apa. Le lasi la inabusit cateva minute pana cand se deschis si capata o culoare portocalie. Dupa ce scoti midiile din din tigaie poti sa adaugi putin unt in sosul ramas pentru a il ingrosa. Sosul astfel ingrosat il pui peste midii in farfurie. Petru aspect poti sa presari putin patrunjel.
• Mod de servire: Cald

• Ingrediente pentru o porţie: orez, sos de soia light, usturoi, ulei de masline, ulei de susan, ceapa verde, morcov, ardei gras verde, ardei gras rosu, apio, ardei iute, ghimbir, vin alb, ton si patrunjel
• Timp de preparare: 10-12 minute
• Dificultate: foarte scazuta
• Mod de preparare: Usturoiul, ceapa verde si amestecul de legume le pui la calit putin in tigaie. Stingi amestecul cu putin vin alb.  Adaugi ghimbirul, ardeiul iute si sosul de soia inainte sa pui orezul. Le lasi putin sa isi impreuneze aromele si apoi adaugi tonul. Putin ulei de susan nu strica. Amestecul il lasi foarte putin pe foc (cat sa se incalzeasca putin tonul). La final pentru aspect pune putin de patrunjel tocat peste amestecul asezat frumos in farfurie.
• Mod de servire: Imediat dupa ce l-ai facut.

• Ingrediente pentru o porţie: carne de vita, ceapa, ghimbir proaspat, ciuperci, usturoi, iaurt degresat, coriandru boabe, nucsoara proaspat rasa, cardamu macinat, peperoncino, zahar, curcuma, miere, rucola si rosii in bulion.
• Timp de preparare: 12-14 minute
• Dificultate: medie
• Mod de preparare: La inceput tai ceapa si ciupercile foarte subtire ce apoi le pui in tigaie la calit. Apoi tai marunt usturoiul si ghimbirul. Intr-un mojar pisezi marunt coriandrul. Cand ceapa s-a rumenit putin adaugi coriandru, curcuma, cardamu, nucsoara si zahar in tigaie. Apoi adaugi ardeiul iute (peperoncino), sare si piper. Amesteci bine si apoi pui ghimbirul si usturoiul. In acest timp tai muschiul de vita in feli subtiri si il adaugi peste amestec. Dupa ce totul s-a calit cateva minuteadaugi pulpa de rosii peste amestec. Lasi sa fiarba putin inainte sa adaugi iaurtul (sau smantana lichida dupa preferinte). La final aduci putina dulceata intregii povesti cu putina miere pusa in tigaie. Pentru aspect estetic poti sa pui cateva frunze de rucola in amestec.
• Mod de servire: Se serveste cald alaturi de o portie de orez.

Ingrediente pentru o porţie: fructe de mare (creveţi, calamar mic, baby octopus, sepie mică) – aprox. 120-150 g; ghimbir proaspăt – 1-2 centimetri; ceapă verde – două fire; usturoi – doi căţei; lemon grass (tulpină thailandeză cu gust de lămâie, se găseşte în Metro, Kaufland…) – un fir; ulei de măsline – 2 linguri; vin alb sec – 5 linguri; sos de soia – 2 linguriţe; sos de stridii (se găseşte la sticle mici, în raioanele de sosuri) – o linguriţă; unt – o jumătate de linguriţă; sare; piper.

Pasul 1. Toacă mărunt ceapa verde, usturoiul, partea de jos (bulbul) de lemon grass şi ghimbirul.

Pasul 2. Curăţă fructele de mare. Poţi alege un singur fel sau poţi folosi un amestec în care să pui două sau mai multe feluri de lighioane. Le cureţi, le speli, le tai în bucăţi nu prea mici şi le laşi într-un castron, să le vină rândul.

Pasul 3. Pune o tigaie antiaderentă la încălzit, apoi încinge puţin uleiul.Pune în tigaie ceapa, usturoiul, gimbirul şi rondelele de lemon grass. Lasă-le să sfârâie un minut, amestecând, apoi stinge cu vinul alb şi continuă să amesteci.

Pasul 4. Adaugă în tigaie fructele de mare şi amestecă bine, lasă-le să bolborosească şi să prindă ariomele sosului timp de un minut.

Pasul 5. Pune apoi sosul de soia şi cel de stridii, amestecă şi gustă pentru sare şi piper. Drege gustul după bunul plac şi mai ţine tigaia pe foc, amestecând, timp de două minute.

Pasul 6. Pune o jumătate de linguriţă de unt (opţional şi în nici un caz margarină) în tigaie şi ajut-o să se topească mai repede amestecând-o cu sosul fierbinte. Poţi pune minunăţia din tigaie lângă o porţie bună de orez făcut cu cap, bob cu bob, cu legume sau cu ou.

Eu mă cunosc de multă vreme cu Domnul Cod, ne vizităm destul de des pe la tarabele cu gheaţă din Metro. Codul proaspăt e alb (există şi o variantă mai închisă la culoare, numită “cod negru”), are pe spate o coloraţie verzui-sidefie (pe carnea fără piele), iar file-ul e gros de măcar un deget şi ceva. Vă spun toate astea pentru a face o comparaţie cu fratele lui mai sărman, din pungile congelate.

Eu unul nu am văzut până acum cod congelat care să se comporte bine la cuptor sau pe grătar. Desigur, după ce l-aţi dezgheţat şi aţi rămas cu mai puţin de jumătate din ce aţi cântărit în magazin, probabil că va fi “ok” făcut pane şi prăjit în baie de ulei. Dar părerea mea este că puteţi să vă “delectaţi” cu aşa ceva la preţuri mai mici, din cutiile de carton în care găsiţi “fish fingers” gata pregătitw, “numai bune” de aruncat în uleiul încins. Dacă, însă, vreţi peştele în formule care să nu-i răstălmăcească integral menirea, sugestia mea e să-l cumpăraţi proaspăt.

Am pregătit cod ieri, pentru o masă festivă cu lume multă. De-asta n-am avut vreme de poze mai multe, dar m-aş bucura să vă tenteze mai degrabă textul de data asta. Ca în majoritatea cazurilor, file-ul de peştze alb nu e deloc pretenţios, nu are nevopie de pregăteli laborioase. Este important, însă, să-i găseşti cele două-trei arome care să-i pună în evidenţă gustul şi textura. asta da, e lucru mare.

Ingrediente pentru două porţii: file de cod proaspăt – 400 g; ghimbir ras proaspăt – 2 linguri pline; ceapă verde – 4 fire; ulei de măsline – două linguri; suc de lămâie – 2 linguri; suc de lime – două linguri; coajă de lămâie – o linguriţă; coajă de lime – o linguriţă; sare; piper.

Pasul 1. Am aprins cuptorul. Am curăţat ceapa verde şi ghimbirul.

Pasul 2. Am ras pe răzătoarea mică sucul de lime şi de lămâie, într-un castron mai mare.

Pasul 3. Am stors cucul de lime şi de lămâie peste cojile din castron.

Pasul 4. Am ras ghimbirul pe răzătoarea mică, peste celelalte ingrediente din castron.

Pasul 5. Am tocat ceapa verde destul de mărunt şi am pus-o peste restul aromelor.

Pasul 6. Am pus în castron uleiul, sare, piper. Am amestecat bine compoziţia.

Pasul 7. Am uns un vas pentru cuptor cu puţin ulei de măsline (puteţi pune şi folie de aluminiu dacdă ţieţi neapărat, dar eu nu v-o recomand). Am pus peştele în vas şi l-am uns bine, pe toate părţile, cu compoziţia aromată din castron.

Pasul 8. Am copt peştele în cuptor aproximativ 20 de minute, la foc puternic.

La modul cel mai sincer, nu vă apucaţi de treaba asta dacă nu aveţi ghimbir proaspăt. Nu are aproape nicio legătură cu pulberea cu aromă de mucegai din plicurile pe care le găsiţi în toate magazinele. Găsiţi ghimbir proaspăt în aprozarele magazinelor mari, sigur găsiţi la Metro sau în magazinele bine aprovizionate.

Pentru garnitură merg chiar şi cartofii natur, stropiţi cu unt, suc de lămâie şi pătrunjel. Eu v-aş face, însă, nişte orez pripit şi bine aromat chinezeşte. Spor!

Ingrediente pentru două porţii: mălai pentru mămăligă – aprox. 250 g; ciuperci – 250 g; tulpină de ţelină – o bucată; ghimbir proaspăt – o bucăţică de 2-3 centimetri; ceapă verde – trei fire; vin alb sec sau demi-dulce – 100 ml; suc de roşii proaspăt – 100 ml; ardei capia roşu – o bucată; roşii uscate la soare – 3-4 bucăţi nu prea mari; pastă de ardei dulce – o linguriţă; turmeric – un vârf de linguriţă; frunză de dafin uscată – o bucată; piper proaspăt măcinat sau strivit – câteva boabe; cimbru uscat – o jumătate de linguriţă; ulei de măsline – două linguri; pătrunjel proaspăt; sare doar dacă mai e nevoie.

Pasul 1. Am curăţat ceapa, ardeiul capia şi ghimbirul. Mi-am adunat toate ingredientele pe un colţ de masă. Povestea cu ciupercile e pe foc rapid, deci e bine să aveţi totul la îndemână pentru a vă putea dedica atenţia amestecatului în tigaie.

Pasul 2. Am folosit un mix de ciuperci la borcan, dar sigur puteţi face treaba asta cu exact ciupercile care vă plac mai mult sau pe care le aveţi la îndemână. Amestecul meu de ciuperci a avut ghebe, pleurotus, urme vagi de mânătarcă, shiitake şi ciuperci obişnuite, de crescătorie. Pentru că erau la borcan, le-am scurs bine de lichidul în care stătuseră.

Pasul 3. Am făcut o mămăligă, aşa cum o fac de obicei: apă la fiert (cam câtă apă e în cratiţă, aceea va fi şi cantitatea de mămăligă), sare în apă când a clocotit, amestecat “în vîrtej” cu o spatulă sau lingură de lemn. Pun mălaiul cu mâna stângă, în ploaie continuă, în mijlocul vîrtejului pe care-l stârnesc în apă cu mâna dreaptă mânuind spatula. Fiecare alege densitatea dorită, mie îmi place mămăliga mai vârtoasă. O mămăligă corect fiartă stă pe foc aproximativ 20 de minute după ce aţi pus tot mălaiul. Am pus mămăliga fierbinte într-un vas nu foarte adânc şi am nivelat-o la suprafaţă. Am scos-o pe balcon, să se răcească.

Pasul 4. Am tocat mărunt ceapa, tulpina de ţelină, ghimbirul, ardeiul capia şi roşiile uscate. Am încălzit două linguri de ulei în tigaia mea cea mai mare antiaderentă, încălzită bine înainte de a pune uleiul. Am pus legumele în tigaie şi, amestecând permanent, am călit pe foc puternic, un minut.

Pasul 5. Am pus ciupercile şi am continuat să amestec alte două minute, până ciupercile au început să sfârâie.

Pasul 6. Am amestecat repede pasta de ardei dulce, până am încorporat-o bine în compoziţie.

Pasul 7. Am pus piperul, praful de turmeric (nu este esenţial, puteţi şi fără el) şi frunza de dafin. Am amestecat repede până ce totul a început să sfârâie din nou. Am stins cu păhărelul de vin şi am continuat să amestec până ce s-a evaporat aproape complet. În urma vinului, în tigaie a rămas puţin sos destul de consistent, care a îmbrăcat toată compoziţia.

Pasul 8. Tot pe foc puternic am pus şi sucul de roşii, care a desăvârşit consistenţa şi gustul proaspăt, puţin înţepător şi acid al (hai să zicem) micuţei tocăniţe de ciuperci. Arome destul de multe, pătrunzătoare, ghimbirul dând întregii istorioare o tuşă uşor exotică.

Am tăiat mămăliga cu un disc metalic, de formă rotundă. Am tăiat discurile de mămăligă în mai multe felii ceva mai subţiri. Desigur, puteţi da mămăligii orice formă doriţi, iar dacă nu aveţi o formă rotundă cu care să tăiaţi la final, puteţi pune mămăliga fierbinte într-un pahar termorezistent sau într-un ibric, într-un castron, în orice recipient al cărei forme o va lua mămăliga rece.

Am alternat discurile de mămăligă cu porţii potrivite de tocăniţă şi a ieşit ceea ce vedeţi. Eu m-am distrat. Sper să vă tenteze şi pe voi.

Ingrediente pentru vreo trei porţii: o sepie lungă de o palmă şi ceva (proaspătă, cu cap); pui de calamar – vreo 5-6 bucăţi /tot proaspeţi, tot cu cap); usturoi – 2 căţei; ardei capia roşu – o bucată; tulpină de ţelină – o bucată; ghimbir – vreo doi centimetri; lemon grass – două fire; ceapă verde – două fire; sos de soia – două linguri; sos de stridii – o lingură; unt – 20 g; sare, piper, ulei de măsline.

Pasul 1. Am pus la fiert o oală cu apă. Când a clocotit, am pus multă sare şi am adus din nou la fierbere. În această apă urma să opăresc sepia şi calamarii. Pentru a păstra savoarea fructelor de mare, ele trebuie opărite în apă care să imite salinitatea apei de mare. Tot acum am pornit şi cuptorul.

Pasul 2. Am curăţat sepia. Am scos capul cu braţele din mijlocul conului (corpului) cartilaginos al sepiei. Am scos “osul” translucid de pe unul din pereţii corpului, am spălat bine interiorul. De pe coroana de braţe, am înlăturat ochii şi ciocul sepiei, plasat chiar în mijloc. Am tăiat capul şi braţele în bucăţi mai mici, am lăsat corpul întreg.

Pasul 3. Am curăţat calamarii mici, în aproximativ acelaşi fel, Am scos capetele, apoi osul transparent din fiecare calamar, i-am spălat bine şi am îndepărtat ciocurile destul de tari.

Pasul 4. Am pus sepia şi calamarii, cu capete şi braţe, în apa sărată fierbinte, sub care oprisem focul. Le-am ţinut la opărit aproximativ 15 minute.

Pasul 5. Am curăţat toate legumele şi le-am tăiat destul de mărunt. Am scos din oala cu apă calamarii mici, capetele lor şi capul cu braţe al sepiei. Le-am tăiat în bucăţi mai mici.

Pasul 6. Am sotat în ulei de măsline (nu mai mult de trei linguri) toate legumele şi bucăţile tăiate de calamar şi sepie. La foc puternic, toate odată. Am pus la final sosul de soia şi sosul de stridii, am gustat şi am dres de sare şi piper. Am mai călit până ce toată compoziţia a fost bine înăbuşită, iar bucăţile de braţe de sepie au fost pe jumătate pătrunse.

Pasul 7. Am umplut corpul sepiei cu mare parte din compoziţia înăbuşită. Am uns un vas termorezistent cu trei sferturi din cantitatea de unt, am pus în el compoziţia din tigaie care nu mai avusese loc în sepie, iar în mijloc am aşezat sepia umplută. Am uns-o cu unt. am pus vasul în cuptor şi am copt sepia până ce peretele alb s-a pătruns. L-am verificat din când în când cu o furculiţă. A stat în cuptor aproximativ 45 de minute, la foc mediu.

Deloc complicat. Dacă sunteţi încă la începutul relaţiei voastre cu fructele de mare, probabil că nu e cea mai potrivită încercare. Dacă încă nu aţi trecut de “ucenicia” creveţilor proaspeţi sau de joaca unor inele de calamar tânăr sotate cu ceapă şi usturoi, apoi plimbate prin orez fiert şi apoi prăjit, ar fi bine să mai aşteptaţi. Sepia are mai multă personalitate decât calamarul, are o aromă ceva mai “subacvatică” şi pare ceva mai puternică în ciuda faptului că seamănă mult cu fratele ei mai puţin războinic. Dacă, însă, e pentru prima oară când gătiţi sepie, cred că tocmai v-am propus una dintre cele mai simple variante în care o puteţi prepara.

Ingrediente pentru două porţii: orez alb, cu bob lung, frumos – o cană; ceapă – o bucată mică sau două fire de ceapă verde; usturoi – un căţel; tulpină de ţelină – 1/2; ghimbir – o bucată mică; vin alb sec – un păhărel; supă clară (limpede) de legume sau de pui – un litru; somon afumat – 150 g; cremă de brânză – două linguriţe sau o lingură zdravănă; piper; ulei de măsline; busuioc şi / sau pătrunjel proaspăt.

Pasul 1. Am făcut supă de legume. O făcusem de la începutul zilei pentru că ştiam că voi avea nevoie de ea, dar merită să o trecem ca un prim pas în prepararea unui risotto. E bine să ai supa gata pregătită atunci când te apuci de risotto. Eu am făcut supa “cum se face”, adică din legume fierte bine, pe foc mic, aproximativ o oră şi jumătate. Ar fi bine să nu te grăbeşti şi să nu recurgi la surogate.

Pasul 2. Am curăţat şi am tocat mărunt ceapa, ţelina, ghimbirul şi usturoiul. Am folosit ceapă verde, pe care am lăsat-o mai mare decât dacă aş fi folosit ceapă obişnuită. Din segmentele de ceapă mai lunguieţe, aroma se eliberează treptat, pe toată durata preparării. Am vrut să le păstrez puţin crude şi să le găsesc, mai târziu, în farfurie, printre celelalte ingrediente.

Pasul 3. Am încălzit două linguri de ulei de măsline într-o tigaie antiaderentă şi am călit legumele pe foc mediu, aproximativ două minute.

Pasul 4. Am spălat orezul şi l-am uscat într-un şervet de bucătărie curat. Orez chinezesc frumos şi parfumat, cu bobul lung şi curat. Am călit orezul în tigaie până ce bobul “s-a sticlit”, a devenit puţin translucid. N-a durat mai mult de 3 minute.

Pasul 5. Am pus în tigaie vinul alb şi am amestecat încet, cu spatula de lemn, până ce orezul a absorbit tot lichidul din tigaie. Pe foc nu prea puternic, ca să nu se ardă, iar vinul să “dispară” lent. Vinul are darul de a stabili gustul orezului înainte de a-l fierbe. Asprimea vinului sec se impregnează în bobul de orez, pregătindu-l pentru întâlnirea cu celelalte ingrediente ce vor forma risotto-ul. Cu atât mai mult de data asta când la final aveam să adaug brânză.

Pasul 6. Am pus apoi primul polonic de supă peste orez şi am amestecat. Am repetat acţiunea de fiecare dată când lichidul a dispărut din tigaie. Am pus cantităţi mici de supă, pentru a le vedea repede absorbite. E o activitate care necesită atenţie, deci ar fi păcat să vă plictisiţi la coada tigăii. Dacă veţi avea ceva de făcut tot timpul, vi se va părea mai puţin plicticoasă toată povestea.

Este important să încorporaţi cantităţi mici de supă pentru a controla permanent consistenţa bobului de orez. Uneori e nevoie de o lingură de lichid în plus ca să transformaţi totul într-un “pilaf” prea lipicios pentru gustul vostru. Atenţie: bobul nu trebuie să devină foarte moale. Având în vedere că, la final, veţi adăuga crema de brânză şi că orezul va absorbi şi o parte din lichidul acesteia, urmăriţi o consistenţă “al dente” a bobului de orez. Am pus piper măcinat şi puţină sare. Foarte puţină sare, având în vedere că somonul şi brânza au deja o cantitate suficientă.

Pasul 7. Am găsit somon afumat la bucată, mult diferit faţă de cel din plicurile de carton, în vid, cu ulei suplimentar. Am avut o bucată de file de somon afumată uscat, cu pielea pe ea, groasă de vreo două degete. O minunăţie. Am tăiat cât mi-a trebuit, am scos pielea cu grijă şi am tăiat bucata în cuburi nu prea mari.

Pasul 8. Când orezul a fost gata, am oprit focul şi am amestecat repede crema de brânză. Am pus cremă de brânză cu ierburi, mi s-a părut o variantă fericită pentru somonul afumat. Am încorporat brânza în risotto amestecând cu spatula de lemn, apoi am pus cubuleţele de somon afumat.

La final, am presărat busuioc proaspăt, tocat sau rupt cu mâna. Nu e o propunere clasică, motiv pentru care îmi voi cenzura părerea la adresa acestui risotto. E posibil ca astfel de alcătuiri să nu fie pe placul tuturor, dar vă asigur că mie mi-a plăcut mult. Sunt convins că amatorilor de somon afumat nu le va fi deloc indiferentă, iar celor care caută mereu arome noi pentru propriul risotto le va deschide o nouă perspectivă.

]]> http://www.pranzuldincaserola.ro/2010/02/08/risotto-cu-somon-afumat-si-crema-de-branza/feed/ 23 http://www.pranzuldincaserola.ro/2010/01/22/supa-marocana-cu-naut/ http://www.pranzuldincaserola.ro/2010/01/22/supa-marocana-cu-naut/#comments Fri, 22 Jan 2010 10:45:11 +0000 copolovici http://www.pranzuldincaserola.ro/?p=3878 …sau supă marocană pentru răceli româneşti. Probabil ştiţi deja că prin ţările calde oamenii deştepţi beau ceai fierbinte şi, în general, consumă licori sau mâncăruri fierbinţi, cu sos şi multe mirodenii. Asta pentru a-şi asigura un confort termic, un echilibru între “afară” şi “înăuntru” care de cele mai multe ori îi răcoreşte şi îi ajută să reziste cu bine la temperaturile toride. Cum şi în dieta europeană supele sunt recomandate pentru regimul celui răcit sau gripat, o supă de origine “fierbinte” are darul de a ne ajuta să transpirăm, să scoatem prin pori “apele” purtătoare de fierbinţeli. Iar dacă toată povestea e puternic aromată şi înmiresmată, deja parcă ne ducem mai uşor pe umeri senzaţia de “cap mare”

Ingrediente pentru două-trei porţii. Năut (înmuiat bine şi aproape fiert) – 150 g; supă de legume – aproximativ 750 ml, mai puţin de un litru; ceapă – una sănătoasă ori două mai mici; usturoi – doi căţei; ghimbir proaspăt – un guguloi de vreo doi centimetri, mai gros; roşii decojite (proaspete sau din conservă) – vreo 4-5, nu prea mari; seminţe de coriandru uscate – o linguriţă; seminţe de chimen – o linguriţă; praf de scorţişoară – o linguriţă; pudră de turmeric – o linguriţă; boia dulce de ardei – o linguriţă; coajă de lămâie rasă – o lingură; pătrunjel sau frunze de coriandru proaspete – o mână; ulei de măsline.

Pasul 1. Supă de legume. Eu vă sugerez, ca de obicei, să faceţi supă de legume cum se cade. Cu un morcov, o bucată de ţelină, un păstârnac, o legătură de pătrunjel, o ceapă. Fierte bine, cu capacul pus, pe foc mic, aproape o oră, până ce legumele s-au pătruns bine şi zeama are gust bun, pe care puteţi, de data asta, să-l ajutaţi cu un strop de sare. Dacă din lipsă de timp sau de chef recurgeţi pentru supa asta la vreun cub de concentrat de legume dizolvat în apă clocotită, o faceţi pe propria răspundere

Pasul 2. Despre cum pregătesc eu năutul am mai discutat de fiecare dată când a venit vorba de humus. Găsiţi acolo întregul procedeu de înmuiere a boabelor de năut, apoi fierberea şi aşa mai departe. La fel de simplu, însă, puteţi apela şi la o cutie de boabe de năut gata pregătite, aproape fierte şi conservate în apă. Nu sunt mai puţin bune, dar sigur că nu conţin bucuria lucrului făcut de tine în totalitate. La fel şi în cazul roşiilor decojite, iar la acest capitol zău că sunt pe piaţă mai multe feluri conservate exemplar.

Pasul 3. Acum, că ne-am lămurit cu eterna contradicţie dintre “făcut de mine” şi “din conservă”, să trecem la lucruri serioase şi foarte parfumate. Am curăţat ceapa, usturoiul şi ghimbirul. Le-am tocat pe toate cât de mărunt m-am priceput şi le-am călit împreună, în două linguri de ulei de măsline, la foc puternic. Vreo cinci minute, până când ceapa a devenit transparentă şi puţin gălbuie, într-o cratiţă nu prea înaltă. Eu iar le-am făcut în wok pentru că mi se pare foarte comod.

Pasul 4. Când primele trei ingrediente au fost puţin înmuiate, am pus peste ele ploaia de mirodenii despre care scriam mai devreme. Asta după ce am pisat bine coriandrul şi chimenul în mojarul de piatră. Ca să le eliberez aromele din interiorul seminţelor. “Oy vey!” mi-a venit să exclam de îndată ce am pus toate prafurile în wok, peste ceapă, ghimbir şi usturoi. Adică nu fusese suficient că, la călire, cele trei răbufniseră cu mirozne pline, aţâţătoare, în toată bucătăria…

Nu… Amestecul de mirodenii uscate a transformat totul într-un norişor agăţat cuminte pe bolta Raiului. Mi-e tare greu să vă descriu experienţa. Să revin pentru o imagine palidă: usturoi… ceapă… ghimbir… paprică dulce… scorţişoară… coriandru… chimen… turmeric… (pe cel din urmă nu-i bai dacă nu-l găsiţi; dacă vreţi musai, îl puteţi înlocui cu o linguriţă de praf de curry, care conţine oricum şi turmeric). Un adevărat cocteil Molotov de mirosuri venite din cu totul alte lumi. Faceţi încercarea asta şi sigur vom vorbi după aceea. Am amestecat bine totul în wok, la foc nu foarte puternic, doar cât să simt toate aromele la mulţi metri deasupra aragazului

Pasul 5. Am pus încetişor supa de legume, amestecând cu spatula. Apoi boabele de năut şi roşiile, tăiate mare, cu tot cu sucul lor. Astea n-au făcut decât să îmblânzească buchetul aromatic, să-l tempereze şi să-i desăvârşească gustul Am adus la un clocot, apoi am lăsat să fiarbă încetişor, la foc mic, fără capac, vreo 15 minute.

În farfurie, peste două polonice de fericire, am presărat coajă rasă de lămâie şi pătrunjel tocat fin. Abia m-am stăpânit cât am făcut pozele. N-am avut nevoie nici de pâine, nici de altceva. Am mâncat-o în picioare, între lămpile pe care le folosesc pe colţul “foto” al generoasei mele mese de bucătărie, cu gândul la câtă nevoie aş fi avut de treaba asta acum vreo patru zile, când răceala mă apăsa din toate părţile. Dar m-am gândit şi la voi, cei care fie sunteţi cum eram eu acum patru zile, fie pur şi simplu v-aţi bucura de o asemenea supă după o zi de umblat prin frig. Să vă fie de bine!