...sau supă marocană pentru răceli româneşti. Probabil ştiţi deja că prin ţările calde oamenii deştepţi beau ceai fierbinte şi, în general, consumă licori sau mâncăruri fierbinţi, cu sos şi multe mirodenii. Asta pentru a-şi asigura un confort termic, un echilibru între "afară" şi "înăuntru" care de cele mai multe ori îi răcoreşte şi îi ajută să reziste cu bine la temperaturile toride. Cum şi în dieta europeană supele sunt recomandate pentru regimul celui răcit sau gripat, o supă de origine "fierbinte" are darul de a ne ajuta să transpirăm, să scoatem prin pori "apele" purtătoare de fierbinţeli. Iar dacă toată povestea e puternic aromată şi înmiresmată, deja parcă ne ducem mai uşor pe umeri senzaţia de "cap mare" :)

Laksa este una dintre cele mai bune supe asiatice pe care mi-a fost dat să le gust în drumurile mele prin acea parte de lume. Am mâncat-o prima oară la Singapore, prin 1996, apoi în Malaezia, în 2001, în timpul "eventurii" mele marinăreşti. De origine malaeziană, Laksa are foarte multe variante de preparare, diferite de la o regiune la alta, dar este preparată şi în alte state asiatice. În principal, există două tipuri de Laksa: Curry Laksa, având ca elemente distincte amestecul de mirodenii, laptele de cocos şi tăiţeii, şi Asam Laksa, în care elementele definitorii sunt peştele şi gustul acru. Eu am făcut o variantă de Curry laksa.

Cremă de legume. Adică nimic altceva decât legume fierte, apoi făcute cremă, cu ajutorul unui blender. Nu numai că e simplu de făcut, nu numai că arată incredibil de apetisant, e pur şi simplu cuceritoare prin naturaleţea ingredientelor şi prin consistenţa finală catifelată, mângâietoare, dulce fără strop de zahăr sau miere.

Chifteluţele de peşte pot fi adesea o variaţiune destul de interesantă în momentul în care ai câteva file-uri cu care nu prea ai idee ce vrei să faci. Iar dacă lângă ele faci şi un sos suficient de fresh, de acrişor şi de condimentat în care să le scufunzi în joacă, deja poţi spune că ţi-ai mai creat un micuţ motiv de mândrie culinară.

Nu ştiu dacă v-am mai spus, dar eu unul aş putea trăi doar cu peşte şi fructe de mare când vine vorba de "ce-ţi place să mănânci?". Şi, cu siguranţă, aş trăi mai mult. Atât mulţumită faptului că sunt sănătoase pentru organism, cât şi din punctul de vedere al tonusului mental, foarte bine "gâdilat" de lighioanele marine preparate rapid, dar gustos. Despre asta vă vorbesc în cele câteva rânduri şi imagini de mai jos, despre ceea ce în restaurantul Kopel's, al cărui coproprietar sunt, am numit "Grapes of Joy", în deplină antiteză cu un titlu aflat la polul opus, "Fructele mâniei". Asta ca să înţelegeţi şi mai bine relaţia mea cu fermecătoarele fructe de mare.

Oricât li s-ar părea unora de nelalocul ei afirmaţia mea, e bine să ştiţi că există peşte şi în afară de crap sau somon. Mai mult decât atât, există peşte proaspăt de foarte bună calitate pe piaţa românească. Şi mai mult: dacă vă hotărâţi să încercaţi o bucată bună de file de cod, vă rog frumos să nu-l cumpăraţi congelat. Nu de alta, dar vă veţi crea o impresie greşită despre el şi veţi porni cu stângul într-o relaţie care altfel ar putea deveni foarte, dar foarte apropiată.

Să dăm mămăligii ce-i al mămăligii! Dar să-i dăm şi graţie, valori estetice, să o aducem în contemporan, să-i împrumutăm din imaginaţia şi inventivitatea atât de preţioasă omului. Lucrurile clasice eliberate de banalitate au menirea de a ne face existenţa mai colorată şi mai plină de înţelesuri. Ne întâlnim permanent cu asemenea ocazii şi poate că ar fi bine să le dăm atenţia cuvenită printre multele tonuri de gri în care de multe ori tindem să ne închidem. Postul este un demers mult prea valoros pentru a-l transforma într-un supliciu. Mai bine nu-l mai ţinem decât să-l suportăm ca pe o pedeapsă.

Tentacule... ochi bănuitori privind de dincolo de straturi tulburi de piele... cerneluri întunecate, folosite ca armă de învăluire şi protecţie în faţa inamicilor mai puternici şi infinit mai nebăgători de seamă... Haide, bre... Vorbim despre o sepie umplută, vorbim despre mâncare, ce atâta lirism subacvantic? :) Pentru că încă îmi doresc să vă împrietenesc mai tare cu vietăţile marine, vă voi povesti mai departe despre o sepie foarte simplă, umplută cu nişte fraţi calamari micuţi şi cu verzituri aromicioase, numai bune pentru o astfel de încercare. Totul foarte simplu şi suficient de rapid.