Noroc cu Cristi Roman, care în rândurile de mai jos vă aruncă o mănuşă a duelului cinstit şi, mai ales, relaxant şi aducător de prieteni. Sunt mai mult decât încântat să vă încurajez să daţi curs provocării lui Cristi, ba chiar aş încerca să vă şi ajut în bucătărie, atunci când voi putea, fără a avantaja pe vreunul dintre “combatanţi”. Dacă povestea vi sae va părea suficient de tentantă, voi fi bucuros să vă asigur aici spaţiul pentru “testimoniale”, tabela de scor şi alte detalii tehnice. La final, voi să-mi spuneţi doar ce vreţi să mâncaţi şi să beţi, că promit să mă descurc. Cristi, ai legătura!

Articolul de săptămâna trecută scris de Viorel pentru Foodblog, plus pasiunea mea nebună pentru vizionarea a cel puțin 6-7 emisiuni culinare diferite în fiecare săptămână pe canalele britanice sau irlandeze de televiziune, mă fac astăzi să vin în fața voastră cu o propunere, care e o joacă de-a gătitul, una însă serioasă și cu miză. Veți vedea.

Curioși?

Bun atunci. Înțeleg că dacă sunteți cititori constanți ai lui Viorel și ai Prânzului atunci asta înseamnă că sunteți pasionati de gătit, sau cel puțin de universul ăsta atât de important din viața noastră de zi cu zi. Și atunci cred, și sper în același timp, că propunerea mea vă va gâdila orgoliul, vă va seta pentru concurs, vă va ascuți gusturile și simțurile culinare, vă va educa și mai mult fără să vă dați seama. Vă va aduce bucurie, negreșit.

E important pentru propunerea care urmează (deja fierbeți, este?) să aveți un cerc de prieteni, măcar 4 în total aș recomanda. Singuri, cupluri, nu contează, important e să fiți măcar 4 echipe în acest joc. Ei bine, propunerea mea pentru voi este inspirată din populara emisiune britanică Come Dine With Me, în care 4 sau 5 bucătari amatori, oameni normali adică, se întrec pentru un premiu, după ce fiecare găzduiește acasă pentru ceilalți câte o masă în care gătește tot, cu propriile idei, inspirații și propriul talent. Se dau note, pe ascuns, de la 1 la 10 (notele sunt știute doar de către echipa TV), care țin de calitatea și ineditul mâncării servite, de atmosfera creată de gazdă în jurul mesei, a preparatelor si a oaspeților. Câștigătorul primește o sumă de bani.

Asta e emisiunea din Marea Britanie, care e extraordinară, eu vă propun astăzi următorul lucru, prin care veți putea îmbina gătitul acasă cu ieșitul în oraș. Vă propun așa:

• Adunați-vă patru sau cinci oameni, prieteni (singuri sau cupluri, nu contează), important e să fiți 4 sau 5 echipe diferite; dacă nu aveți în cercul vostru de prieteni atâția oameni pasionați de gătit atunci poate îi găsiți aici, pe blogul lui Viorel. Iată cum puteți găsi noi prieteni cu interese comune!
• Organizați, funcție de timpul și de disponibilitatea fiecăruia, cum să vă vedeți, pe rând, acasă la cate una dintre echipe: cred că o dată la câteva zile e ok, adică luni acasă la primul membru, apoi joi la al doilea, duminică la al treilea, miercuri la al patrulea. Dar puteți face și săptămânal;
• Gătiți pentru oaspeți proaspăt, din ce aveți în casă sau cumpărat local și proaspăt, un meniu care constă în gustare, fel principal și desert. E simțul vostru în joc cum veți asorta băuturile!
• Oaspeții, să zicem cei 3 dacă concursul va fi organizat în 4, vor acorda note (dar știute doar de ei, deconspirate la final) în funcție de factorii prezentați mai sus (mâncare, calitate, gust + atmosfera creată), de la 1 la 10. Cred că e bine ca notele să fie date după ultima masă, iar fiecare membru să dea în același timp notele, să le aibă deja pregătite pe toate în momentul în care veți deschide plicurile de pe masă, după ultima seară a concursului. Faceți punctajul simplu și membru/echipa care a acumulat cea mai mare notă, atunci acela/aceasta este câștigătoare!
• Ei bine, câștigătorul va primi din partea celorlalți nu direct o sumă de bani, nu cred că are rost așa ceva, nu mi-au plăcut niciodată lucrurile de acest gen, fiindcă pot duce la multe rele, ci va primi o masă la restaurant, suportată de ceilalți. Condiția e însă ca toți membrii concursului să participe la această masă în restaurant (alegeți-l cu toții, nu trebuie ales de câștigător neapărat) în care câștigătorul nu va plăti nimic, ci ceilalți membri ai concursului! E momentul în care, la un pahar de vin și la o masă bună, în care toată lumea se relaxează și nu mai gătește nimeni, să vedeți ce n-a mers în timpul concursului, să faceți schimburi de rețete, să puneți la cale etapele viitoare, etc. E bucuria tuturor, e masa cea mai relaxată dintre toate, fiți cu zâmbetul pe buze!

Din ce-am observat și din ce m-am gândit, vă spun sincer că cea mai bună metodă e să dați note corect, să nu încercați să dați special note mici tuturor pentru ca să vă sporiți șansele proprii de câștig, fiindcă e posibil ca fiecare să facă atunci același lucru. Dați 4 dacă masa a fost un dezastru culinar, cu batoane de pește congelate de la magazine aruncat în cuptor, dați 9/10 dacă masa a fost foarte bună, v-a plăcut, mâncarea a fost preparată în casă, proaspăt, și tot așa. E doar un simplu joc, n-re rost să vă păcăliți unii pe alții. Mă rog, am făcut doar o paranteză, fiindcă nu cred că va apela cineva la astfel de lucruri. Ar fi păcat, fiindcă prietenia cea mai valoroasă e cea sinceră, iar viața cea mai liniștită, cu somn plăcut noaptea, e cea corectă! Oricum, nu uitați absolut deloc că e doar un joc!

Puteți ține concursul timp de o lună, cu masa în restaurant pentru câștigător în ultimul weekend al lunii, puteți la câteva zile, nu știu. Depinde de cum vă organizați, de posibilitățile materiale, depinde de mulți factori. Dacă faceți concursul lunar, gândiți-vă la un premiu mare la final de an pentru membrul/echipa care are cele mai multe luni câștigate din cele 12! Nu sună bine?

Gândiți-vă scurt: vă propun practic să gătiți în casă între prieteni, să vă simțiți bine, să aprofundați prietenia, să învățați secrete culinare unii de la alții, să descoperiți preparate noi, să mâncați fără aditivi. Și vă propun în același timp să mâncați și în restaurant în același timp. Iată cum împăcăm ambele tabere sau moduri de a servi masa! De ce nu, poate chiar vă veți vedea pentru masa câștigătorului în restaurantul lui Viorel! Dacă Viorel va fi de acord să găzduiască așa ceva, sunt convins că va crea și el pentru voi un scenariu cald, va da o notă aparte acestui lucru . Poate chiar va crea o zonă/masa specială pentru câștigători, sau chiar un panou de onoare în restaurant pentru aceștia! Dar el știe mai bine, cu siguranță, în calitate de deținător al localului care va găzdui membrii concursurilor. Forțez, Viorel ?

Și dacă veți pune în aplicare propunerea mea, atunci când vă veți întâlni între prieteni și veți găti, m-aș bucura să mă pomeniți măcar două secunde și să ciocniți un pahar de bucurie și în cinstea mea!

Dragi prieteni, vă spun sincer că stă în fața voastră o joacă serioasă care vă va aduce numai beneficii, de la ordin moral la cel culinar! Organizați-vă un pic, din toate punctele de vedere (regulament notare, data întâlnirilor, etc) și bucurați-vă de viață între prieteni! Lăsați politica, lăsați abuzul de TV, lăsați lucrurile care vă aduc pierdere de timp și de nervi. Gătiți cu zâmbetul pe buze, pentru o miză serioasă și pentru conceptul de prietenie!

Pe ce se bazează piaţa adjuvanţilor de gust şi a produselor instant? Pe lipsa de timp şi de bani. Cu toate astea, preţul plătit se poate traduce prin probleme de sănătate şi prin faptul că, în timp, totul începe să aibă acelaşi gust.  Substanţele eminamente chimice conţinute în prafurile instant au efect pe termen lung asupra întregului organism şi ne pervertesc gustul făcându-ne, în timp, să nu mai putem deosebi mâncarea adevărată de mâncarea gătită prost, cu tot felul de furaje. Am primit în ultima vreme de mai multe ori întrebarea “şi fără XXXXX sau YYYYY cum faci să aibă mâncarea gust?” Din păcate, deja avem de-a face cu generaţii care nu concep mâncarea fără astfel de “ajutoare”.

În primul rând identific ingredientele cele mai gustoase şi asta devine posibil doar prin istoricul “trial and error”. Fac cumpărături din mai multe părţi. Merg în Piaţa Obor, în Mega Image, în Billa, în Kaufland, în Metro şi în magazinele din zona în care locuiesc. Nu am un loc preferat pentru TOT ceea ce cumpăr pentru că în fiecare dintre locurile amintite găsesc anumite produse care-mi plac, pe care le consider cele mai bune dintr-un anumit punct de vedere.

Dacă am luat roşii fără niciun gust dintr-un loc, data viitoare le voi lua din altă parte. E un fel de teorie a bunului simţ, dar eu trebuie să găsesc acel ingredient care va da gust mâncării. Dacă ardeii au gust de carton, voi regăsi “aroma” şi în preparatul final. Nu e logic? Şi atunci de ce să “rezolv” problema asta înlocuind ingredientele naturale cu rezultatul cercetărilor din laboratoarele de (mal)nutriţie?

În al doilea rând, nu-mi propun de la bun început să gătesc cu viteza luminii. E drept că dizolvarea unor granule în apă clocotită durează infinit mai puţin decât curăţatul, fiertul sau înăbuşitul unor legume. Sigur că două felii de salam se pun într-un sanviş mai repede decât fierbe o bucată de carne (care şi aşa, în majoritatea cazurilor, a aparţinut unei vieţuitoare care a crescut cu prafuri), dar cu siguranţă nu vor avea acelaşi gust. De aceea, îmi dau timp, extrag gustul, nu-l primesc gata extras, cu preţul unor viitoare probleme de sănătate sau al unui gust sintetic  şi banal pe moment.

Mai departe, alte câteva “trucuri” care mă ajută să obţin mai repede gustul bun din ingrediente naturale.

• Dacă nu am prea mult timp pentru a “stoarce” aromele din legume, le tai cât mai mărunt sau le rad pe răzătoare. În felul ăsta, se fierb / prăjesc mai repede, iar seva devine mai repede sos sau bază pentru ceea ce urmează să prepar. Morcovii raşi în mâncare nu au nevoie de mai mult de câteva minute să-şi elibereze gustul infinit mai bun şi mai sănătos decât cel conţinut în prafurile concentrate;
• Porţionez carnea în bucăţi mai mici din aceleaşi motive: se fierb mai repede chiar şi la foc mic, procedeu care permite gustului să rămână în preparat pe măsură ce carnea se pătrunde;
• Folosesc condimente uscate şi verdeţuri proaspete în funcţie de ceea ce pregătesc şi nu mă zgârcesc atunci când ele, din păcate, uneori costă mai mult.
• Pun sare şi piper aproape de finalul pregătirii pentru că mineralele există în majoritatea ingredientelor pe care le utilizez în bucătărie. În felul ăsta, tuşa finală nu face decât să completeze ceea ce am pregătit până la acel moment. În plus, nu risc să dezechilibrez gustul încă de la început, fiind apoi nevoit să apelez la tot felul de artificii ca să “dreg” ceea ce e posibil să fi stricat de la început. Mai bine să mai ai unde să mai pui sare pentru că de scos nu prea mai ai cum atunci când mâncarea e gata.

Sunt numai câteva lucruri la care m-am gândit mai repede pentru că în cazul meu au devenit procese fireşti. În bucătăria mea nu mai există “prafuri galbene” de mulţi ani. Asta în afară de pudrele naturale şi uneori destul de rare pe care le folosesc în preparate de pe alte meridiane: şofran, curry, anason, ienibahar, cuişoare, curcuma, scorţişoară, nucşoară, boia de mai multe feluri şi aşa mai departe. Sunt convins că unii dintre voi ştiu şi folosesc multe alte modalităţi prin care evită ingredientele sintetice şi cred că ar fi interesant pentru alţii să le afle.

M-aş bucura să ţineţi cont de un aspect: Prânzul din Caserolă nu este nici vitrina în care îmi aşez eu victoriile culinare, nici locul de intersecţie al specialiştilor sau pasionaţilor din gastronomie. Am pornit acest proiect din dorinţa de a-i convinge pe cei din jur că gătitul acasă e avantajos din mai multe puncte de vedere. Scriu toate astea pentru a-i convinge pe cei ca mine că eşecurile din bucătărie sunt ceva firesc, că nu e greu să găteşti şi că, dacă vor, îşi pot învinge teama de toată tevatura pe care o presupune gătitul acasă.