Ieri am fost exact în postura ascultătorilor lui Petru din fiecare duminică după-amiaza de la Radio Guerrilla: adică abia intrat în casă, după un drum de vreo şase ore şi ceva, întrebându-mă foarte serios "ce pot să fac repede de mâncare?". Ceva nu prea greoi, uşor de făcut, rapid, cât să nu depăşesc ora şapte cu cina asta şi-aşa destul de târzie. Şi a ieşit asta:  o fasole bătută de i-au mers fulgii, lângă nişte copănele (facultative) de pui.

Avem multe motive să vorbim despre fasolea uscată zilele-astea. Se apropie Postul Crăciunului şi, din păcate, la români el e destul de plin de cartofi şi fasole. De ce "din păcate"? Pentru că, pe de-o parte, acestea sunt alimente foarte bogate în carbohidraţi, adică glucide. Într-o dietă fără proteină animală, dictată de principiile religioase, consumul excesiv de glucide aduce un dezechilibru metabolic destul de serios. Mai mult, sezonul nu e prea ofertant nici la capitolul frunzelor verzi, proaspete, deci dieta de post este cu atât mai dezechilibrată.

Ieri am fost exact în postura ascultătorilor lui Petru din fiecare duminică după-amiaza de la Radio Guerrilla: adică abia intrat în casă, după un drum de vreo şase ore şi ceva, întrebându-mă foarte serios "ce pot să fac repede de mâncare?". Ceva nu prea greoi, uşor de făcut, rapid, cât să nu depăşesc ora şapte cu cina asta şi-aşa destul de târzie. Şi a ieşit asta:  o fasole bătută de i-au mers fulgii, lângă nişte copănele (facultative) de pui.