“Plecind pe principiul ca toata lumea stie ce e un gratin si brinza ricotta, va propun o varianta lejera si delicioasa de musaca cu dovlecei acoperita cu o spuma usoara de ricotta…Incercati, o sa va schimbati ideile!
Bon, acum va trebuie^

* 600 de grame de carne de vita slaba
* 1 ceapa curatata
* 2 -3 graunti de usturoi curatati
* 4 linguri de supa cu ulei de masline
* 35 cl de bulion subtire sau sos de rosii
* 1 buchet de ierburi aromate-cimbru, patrunjel si foi de dafin
* 750 gr. de dovlecei tari
* 1 lingura rasa cu faina
* 35 cl de lapte
* 2 oua
* 250 grame de ricotta
* 30 gr. parmesan ras si 30 gr. de pesmet
* o nuca de unt
* sare, piper,scortisoara pudra

Sa incepem reteta:
Tocati carnea de vita la robot.Taiati marunt ceapa si usturoiul.Intr-o cratita antiadeziva de preferat, puneti 2 linguri de ulei de masline si caliti pina devin aurii ceapa si usturoiul.Puneti apoi carnea si lasati la rumenit in jur de 5 min. mestecind din cind in cind cu o spatula de lemn.Puneti sosul de rosii, buchetul de aromate legate in prealabil cu o ata alba sa nu se decoloreze la gatit,un virf de cutit de scortisoara,sare , piper si lasati pe foc mic vreo 20 de min.

Incalziti cuptorul la 210 grade sau termostat7.Spalati dovleceii si taiati extremitatile.Puneti lama cu discul de taiat rondele si treceti dovleceii sau taiatii la mina cu un cutit cu lama fina apoi puneti rondelele intr-o tigaie daca se poate tot antiadeziva cu 2 linguri de ulei de masline si rumeniti usor. Sarati.

Intr-o craticioara mica topiti untul , varsati laptele rece si mestecind energic cu telul adaugati o lingura rasa de faina.Lasati sa fiarba pina se face un soi de sos omogen apoi luati dupa foc , lasati la racit si adaugati ouale si ricotta mestecind bine cu acelasi tel pina se incorporeaza totul.

Intr-un vas de gratinat , aranjati sosul cu carne intr-un strat regulat, dovleceii la fel si varsati sosul ricotta peste tot.Pudrati cu amestecul parmezan-pesmet si un praf de scortisoara si puneti la cuptor timp de 30 min.

Ingrediente pentru două-trei porţii: carne de vită tocată – 400 g; cartof – unul mic; usturoi – doi căţei; ceapă – două mici sau una mai mare; ouă – două; pătrunjel proaspăt – câteva frunze; cimbru uscat – o jumătate de linguriţă; sos de soia – două linguriţe; roşii cherry – vreo zece; ardei capia – unul mic; zahăr – o linguriţă; suc de roşii – aprox. 300 ml; sare, piper, mărar proaspăt tocat, o frunză de dafin.

Pasul 1. Am curăţat cartoful, ceapa şi usturoiul. Le-am tăiat în bucăţi mai mici şi le-am pus într-un vas mai adânc, împreună cu carnea tocată. Am pus sosul de soia, piper, cimbrul uscat, strivit între degete, ouăle şi frunzele de pătrunjel.

Pasul 2. Am transformat totul în pastă, cu blenderul vertical de mână. Am amestecat bine, până ce toată compoziţia a fost omogenă. Am pus cartoful doar pentru a mai “afâna” consistenţa dură a cârnii de vită. Am evitat orice alt tertip clasic al tocăturii pentru chiftele, gen miez de pâine şi alte prostioare.

Pasul 3. Am format mici sfere, mai mult sau mai puţin regulate, din compoziţia pentru chiftele. Nu le-am tăvălit prin făină, nu le-am pus nimic altceva în afară de ceea ce am trecut la ingrediente.

Pasul 4. Am prăjit chiftelele pe toate părţile, în nu foarte mult ulei de măsline (au stat în ulei cam până la sfert). Le-am scurs apoi într-un castron în care am aşezat câteva şerveţele duble. Le-am lăsat să se scurgă bine.

Pasul 5. Am curăţat a doua ceapă şi ardeiul capia. În altă tigaie decât cea în care prăjisem chifteluţele, am încălzit două linguri de ulei de măsline şi am călit ceapa şi ardeiul capia tăiate fin, împreună cu o foaie de dafin, un praf de cimbru uscat şi câteva boabe de piper. Nu le-am ţinut mai mult de două minute, doar cât s-au înmuiat puţin.

Pasul 6. Am pus zahărul şi am amestecat repede, până s-a caramelizat şi s-a omogenizat cu restul de sos lăsat de ceapă şi de ardei. N-a durat mai mult de un minut, pe foc nu foarte puternic, ca să nu se ardă.

Pasul 7. Am spălat roşiile cherry, le-am tăiat pe jumătate şi le-am aruncat în tigaie. N-am vrut să le prăjesc sau să le fierb, ci mai degrabă să le înmoi puţin, lăsându-le aroma şi consistenţa proaspătă. Pentru asta am dat focul mai mare şi am plimbat roşiile prin sosul deja existent, vreme de vreo două minute.

Pasul 8. Am pus apoi sucul de roşii şi am continuat să amestec. Am lăsat focul mare, astfel încât sucul să fiarbă repede, să se îngroaşe la fel de repede şi să fiarbă cât mai puţin roşiile cherry. Să devină totul un sos suficient de “pregătit”, dar cu o aromă proaspătă. Mi-ar fi trebuit aici două frunze de busuioc proaspăt, dar m-am mulţumit cu câteva degete de mărar proaspăt tocat.

Simplu, nu? Totul a durat mai puţin de 45 de minute, mă refer inclusiv la prăjitul chiftelelor. Am amestecat chiftelele răcorite cu sosul fierbinte şi le-am lăsat câteva minute, să-şi facă mici confidenţe şi să se împrietenească bine. Sigur că vorbim despre nişte chiftele marinate, dar parcă nu prea seamănă la “apucături” cu cele pe care le ştiaţi deja, iar eu unul sunt mulţumit de gustul final. Sunt foarte curios cum vi se vor părea dacă veţi încerca această propunere în propria voastră bucătărie.

Ingrediente. Pentru 4 porţii: ceapă obişnuită – 6 bucăţi mari; ceafă de porc uscată, slabă, afumată, de preferat de casă – 150 g; supă de pasăre – 1 litru; frunze aromatice (salvie, rozmarin, dafin) – o mână; pastă de tomate bună, proaspătă – 250 g; zahăr – o jumătate de linguriţă; sare, piper.

Mai întâi am curăţat, spălat şi tocat ceapa nu prea fin.

Am tăiat apoi ceafa de porc (am avut noroc de o bucăţică foarte bună) în cuburi mici, am încins tigaia fără ulei şi…zarurile au fost aruncate.

Am prăjit câteva minute, la foc mediu, apoi am adăugat ceapa. Am amestecat şi am călit vreo cinci minute, până ce a devenit transparentă.

Separat, am fiert supa de pasăre cu ierburile despre care aminteam în paragraful cu ingrediente.

Când ceapa s-a încins în tigaie, am pus supa de pasăre, am amestecat, am adăugat şi pasta de roşii dizolvată tot în supă, am adus din nou la fierbere, am dat focul mic şi am lăsat să fiarbă totul încet, cu capac, o jumătate de oră. Apoi încă un sfert de oră fără capac, să scadă bine.

Mă credeţi sau nu, asta a fost tot. “Savuros” ar fi un calificativ slăbuţ pentru treaba asta. Poate că i-aş mai fi pus nişte măsline bune, murate, roşii greceşti şi oneste, dar le-am cam terminat. Pentru căpcăunii adevăraţi recomand şi puţin ardei iute, deasupra, la final. Şi poate ceva frunzuliţe verzi, tulpini de chives sau chiar pătrunjel, pentru contrast şi aromă. Ba chiar şi o linguriţă de parmezan ras, că sigur nu plânge nimeni

Socoteli. Timp: aprox. 20 de minute pregătire şi 45 de minute fierbere. Bani: aprox. 3 RON / porţie.

Ingrediente. Pentru patru porţii. Limbă de vacă – o bucată (aprox. 1 kg);  sare; boabe de piper – o lingură; ienibahar boabe  – o linguriţă; anason stelat – 2 buc; cuişoare – 3 buc; dafin – 2 frunze; scorţişoară – un beţişor (bucată); ceapă – 2 buc; ţelină, morcov, păstârnac, pătrunjel rădăcină – aprox. 100 g din fiecare; cimbru – o linguriţă. Pentru sos: unt – 50 g; ceapă – 2 buc; miere – o linguriţă; vin roşu dulce – 200 ml; sare; piper.

Am spălat limba foarte bine, am lăsat-o în apă cu sare o jumătate de oră, am tăiat-o în trei bucăţi mai mari (pe lăţime) şi am pus-o la fiert. Când a clocotit, am pus sare şi am lăsat-o să fiarbă aproximativ două ore, cu capac.

Am pus apoi în oală piperul, ienibaharul, anason, cuişoare, dafin, scorţişoară, primele două cepe tocate cuburi, legumele pentru supă curăţate şi tăiate cuburi şi cimbru. Am lăsat la fiert încă o oră, cu oala acoperită. În felul acesta, carnea de limbă va primi “botezul” tuturor aromelor din oală, iar zeama rămasă se va transforma în baza unui sos pe măsură.

Când carnea a fost fiartă, am scos-o din oală şi am trecut-o rapid prin apă rece. Am desfăcut pielea de deasupra, apoi am lăsat-o să se răcească bine. Când s-a răcit, am tăiat-o în felii subţiri, pe lăţime. Am strecurat zeama rămasă în oală şi am păstrat-o separat, într-un castron.

Într-o tigaie mai mare, cu gund gros, am topit untul şi am călit celelalte două cepe, tocate fin.

Când ceapa s-a înmuiat, am adăugat zeama în care a fiert carnea de limbă şi am adus la fierbere, am adăugat apoi mierea, vinul, sare şi piper. Am adus din nou la fierbere, amestecând.

Am pus apoi feliile de limbă şi am fiert totul până ce sosul s-a îngroşat.

Dulce-acrişor. Aceasta este nota dominantă a întregii poveşti. Dacă în sosul remoulade rece uneori există şanse ca limba să devină oarecum greţoasă, dacă tocana de limbă cu măsline poate deveni uneori amară din cauza cojii de lămâie pe care mulţi o folosesc, în sosul cald de vin roşu şi miere am descoperit unul dintre cei mai buni parteneri pentru destul de pretenţioasa carne de limbă.

Recomand ca garnitură câteva fire de sparanghel opărit, piure de cartofi, de castane, rondele de morcov sote etc.

Socoteli. Timp: aprox. 35 de minute (plus trei ore fierbere). Bani: preţ / porţie – aprox. 8.5 RON.