• Ingrediente pentru o porţie: carne fiarta de curcan, castraveti murati, ou, mustar si patrunjel (pentru aspect)
• Timp de preparare: 8-10 minute
• Dificultate: foarte scazutas
• Mod de preparare: Carnea fiarta si castravetii ii tai cubulete marunte si le pui intr-un castron. Sosul remoulade il faci dintr-un ou intreg, niste mustar, sare si ulei de floarea soarelui pe care le amesteci bine cu un mixer cat sa semene cu o maioneza. Carnea si sosul se amesteca bine si se presara cu un strop de patrunjel la final.
• Mod de servire: Alaturi de o paine mai speciala.

Ingrediente pentru 3-4 porţii: pulpe inferioare (dacă mai aud neaoşul şi perifericul “ciocănele” şi la adresa ciomegelor ăstora de umanoid preistoric, probabil că mă voi îmbolnăvi de icter mecanic) de curcan – două bucăţi; rozmarin uscat; sare de mare; ulei de măsline; o bucată de ghimbir; o bucată de lime; o căpăţână de usturoi. Pentru garnitură: farfalle uscate (paste în formă de fundă) – 200 g; ciuperci shiitake uscate – un pumn; usturoi – doi căţei; suc de roşii – un pahar: sare, piper, cimbru, ulei de măsline.

Pasul 1. Înainte de toate, am pus ciupercile shiitake la hidratat, într-un castron cu apă călduţă, amestecându-le din când în când. Cu ce sunt shiitake mai breze decât alte ciuperci? În primul rând mă ajută să mai scap de clasicele ciuperci albe sau de pleurotuşii de care m-am plictisit încă de-acum două vieţi, dar pe care foarte rar am cu ce să le înlocuiesc. Shiitake au aroma lor aparte şi stau bine în sosuri, împrumutând din aroma lor întregului preparat. Trebuie să stea în apă cel puţin 20 de minute. Găsiţi ciuperci shiitake conservate sau uscate, în magazinele cu ingrediente chinezeşti. Dacă mai ştiţi şi alte locuri, nu ezitaţi să le spuneţi şi altora.

Pasul 2. Am spălat pulpele de curcan şi le-am uscat cu prosoape de bucătărie. Le-am frecat cu ulei de măsline, sare şi rozmarin.

Pasul 3. Am pregătit tava mea deşteaptă pentru friptură, cu grătar cocoţat pe picioare de metal. Am pus în tavă apă călduţă destul de multă, usturoiul tăiat mare, bucata de ghimbir ciopârţită în câteva fragmente, lime tăiat felii şi puţină sare. Un fel de saună aromată, în aburii căreia curcanul să se coacă umed, să nu se usuce. Am pus grătarul, pulpele pe grătar şi am pus totul în cuptorul încălzit încă de când mă apucasem de treabă. Da, vă recomand cu multă căldură o astfel de tavă.

Friptura a stat în cuptor la foc mediu, aproximativ două ore. Normal că mi-am văzut de multe alte treburi între timp, dar la un sfert de oră am tot răsucit pulpele pe grătarul tăvii, cât să se bucure din plin, pe toate părţile, de aburii aromaţi din tavă. Am reuşit să nu le usuc, dar să le ajut să se coacă bnine, păstrându-şi suculenţa şi savoarea.

Pasul 4. Am pus apă la fiert pentru farfalle. Când a clocotit, am pus sare şi am amestecat. Când a clocotit din nou, am pus pastele şi le-am amestecat puţin. Le-am lăsat să fiarbă cât am făcut sosul. Când au fost fierte, le-am scurs de apa în care au fiert şi le-am pus pe farfurie.

Pasul 5. Am scurs ciupercile shiitake şi pe cele mai mari le-am tăiat în jumătăţi. Pe cele mici le-am lăsat întregi, dar în ambele cazuri am scos picioruşele, care de obicei rămân tari, indiferent de cât ţii ciupercile la înmuiat.

Pasul 6. Am curăţat usturoiul, l-am tocat mărunt. Am încins două linguri de ulei de măsline în wok şi am călit usturoiul.

Pasul 7. Am pus ciupercile şi le-am călit vreo cinci minute, pe foc puternic, amestecând permanent.

Pasul 8. Am adăugat sucul de roşii în cantităţi mici, amestecând mereu cu spatula de lemn. Am permis astfel sosului să se îngroaşe treptat, să fiarbă repede şi să nu curgă. La final am dres de sare şi piper. Am pus şi nişte piri-piri uscat (ardei iute), dar nu unul, ca omul normal la cap, ci trei, cât să mă mir că se carbonizează lingura de lemn în sos Glumesc, nu s-a carbonizat, dar sosul a fost IUTE.

Pe farfurie, am pus pat de farfalle, sos roşu cu ciuperci shiitake şi bucăţi de friptură de curcan. Nimic mai simplu. Cum ziceam şi la început, e doar o variaţie, o alternativă. Propria imaginaţie sau conţinutul propriei cămări poate naşte oricând alte combinaţii, alte poveşti, alte surprize pentru cei din jur.

Socoteli. Timp: friptura – două ore; garnitura – 40 de minute. Bani: aprox. 7.5 RON / porţie.

Ingrediente. Pentru vreo 6 porţii: piept de curcan – aprox. 1 kg; ciuperci mari, sănătoase – vreo zece bucăţi; usturoi – 5-6 căţei; suc de roşii gros – 1 litru; busuioc – o mână bună, cimbru uscat – o linguriţă; sare, piper, ulei de măsline.

Pasul 1. Am fript pieptul de curcan pe o tablă inoxidabilă încinsă. Asta pentru că am vrut să verific cum funcţionează treaba cu tabla. Altfel, de fript pe grătar. Pe ambele părţi, cât să rămână rozaliu la mijloc. Nu mi-am propus să pregătesc complet curcanul pe tablă, ci doar să prindă puţină aromă de carne friptă. Când s-a răcurit puţin, am tocat pieptul de curcan în cuburi potrivite pentru furculiţă.

Pasul 2. Am spălat rapid ciupercile, cât să nu se îmbibe cu prea multă apă. Le-am şters bine cu un prosop curat şi le-am tăiat în bucăţi mari, cu tot cu picioruşul. Adică vreo şase cuburi din fiecare ciupercă. Dacă nu găsiţi ciuperci mari, le puteţi lăsa întregi pe cele cumpărate.

Pasul 3. Am curăţat usturoiul şi l-am crăpat sub latul lamei cuţitului.

Pasul 4. Am încins vreo cinci linguri de ulei de măsline într-un wok şi am prăjit puţin usturoiul. Nu mai mult de trei-patru minute. Am adăugat cuburile de carne şi am prăjit înăbuşit, amestecând cu o spatulă de lemn, vreme de vreo zece minute. Până ce carnea s-a rumenit puţin. Am pus apoi ciupercile şi am amestecat bine totul. Am acoperit cu un capac, am lăsat focul mediu şi am lăsat să fiarbă înăbuşit aproximativ zece minute, amestecând din când în când.

Pasul 5. Am tocat busuiocul, l-am amestecat cu ingredientele din wok. Am pus apoi sucul de roşii,  cimbru, sare şi piper, am amestecat şi am lăsat, tot pe foc mediu, să scadă bine. N-a durat mai mult de 20-25 de minute. După ce am stins focul, sosul a continuat să se îngroaşe, astfel încât, până s-a răcit, scăpasem de marea de sos roşu, totul avea o consistenţă uşor vâscoasă.

Am ajuns cu el al birou într-o caserolă mare, cu capac, numai bun de pus în farfurie. Nu se răcise complet, dar putea fi mâncat chiar în acel moment. Ceea ce s-a şi întâmplat, cei cinci fantastici pe care i-am găsit în formaţie completă devorând cu tot cu bonus tot ce au găsit în cutie. Verdictul a fost sincer: “Acum, de foame, e ok…”

Socoteli: timp – aprox. 60 de minute; bani – aprox. 7.5 RON / porţie.

]]> http://www.pranzuldincaserola.ro/2009/12/03/escalop-de-curcan-cu-ciuperci/feed/ 19