Curry. Am mai vorbit despre acest amestec de mirodenii creat de iscusinţa şi de experienţa bucătăriei asiatice. Dacă pe alte continente "masala" (un alt tip de mix de ierburi şi seminţe aromate) dă numele mai multor bunătăţi cu sau fără sos, curry îşi împrumută şi el numele de brand mai tuturor preparatelor în care este inclus. Cu mai mult timp în urmă, vă propuneam o versiune rapidă a unui curry de pui. Prefer varianta de influenţă thailandeză care presupune utilizarea laptelui de cocos pentru că mie mi se pare că echilibrează în mod foarte plăcut forţa amestecului de condimente şi pentru că se potriveşte cu mai multe tipuri de carne şi cu legumele dintr-un curry. De curând m-am întrebat cum aş putea combina câteva cuburi de somon cu câteva cozi de creveţi şi am ajuns la istorioara de mai jos.

Laksa este una dintre cele mai bune supe asiatice pe care mi-a fost dat să le gust în drumurile mele prin acea parte de lume. Am mâncat-o prima oară la Singapore, prin 1996, apoi în Malaezia, în 2001, în timpul "eventurii" mele marinăreşti. De origine malaeziană, Laksa are foarte multe variante de preparare, diferite de la o regiune la alta, dar este preparată şi în alte state asiatice. În principal, există două tipuri de Laksa: Curry Laksa, având ca elemente distincte amestecul de mirodenii, laptele de cocos şi tăiţeii, şi Asam Laksa, în care elementele definitorii sunt peştele şi gustul acru. Eu am făcut o variantă de Curry laksa.

De gătit fructe de mare te apuci din două motive: fie pentru că nu concepi să treacă o săptămână fără să le inviţi pe la tine prin farfurie, fie pentru că-ţi ies în cale prea frumoase ca să le ocoleşti, prea tentante pentru a nu le băga în seamă. Şi pentru că variantele cele mai simple se dovedesc de cele mai multe ori şi cele mai gustoase, iată mai departe povestea aproape banală a unor frigărui minunate.

Creveţii sunt, de departe, unul dintre cele mai simple şi mai rapide feluri de mâncare pe care le poţi pregăti, mai ales atunci când nu foamea e principalul motor al bucătăraşului pe care l-ai descoperit în tine, ci mai degrabă pofta de ceva foarte bun, foarte uşor de preparat, sau pretextul pentru adunat câţiva prieteni în jurul mesei, la două vorbe şi-o înghiţitură.

Cine sunt Maria şi Virgil ştiţi doar câţiva dintre voi, cei care veniţi mai des pe-aici. Pentru cei care nu ştiu cine sunt ei, ar fi irelevant să le explic. Aşa cum ei înşişi sunt nişte irelevanţi, în general :) Numai că de data asta le-am dechis pofta de experiment. Au făcut şi ei plăcinta despre care tomai v-am povestit. Oarecum în paralel cu mine, doar că, desigur, ei au făcut poze mai frumoase, dar le-a luat şi mai mult timp toată treaba. Diferenţe mici la ingredinente, cum ar fi înlocuirea peştelui afumat cu un file proaspăt de pangasius.