Ingrediente pentru un quiche cu diametrul de aproximativ 20 de centimetri (vreo 4-5 porţii mari). Aluat: făină – 250 g; un ou; unt – 100 g; sare, două linguri de apă. Umplutură: ardei capia proaspăt – două bucăţi; praz – (preferabil de grădină, că e mai dulce) – un fir nu prea mare; carne slabă, de pe costiţe afumate – 150 g; cimbru uscat – o jumătate de linguriţă; sare; piper; ulei de măsline; ouă – 3 mari; smântână obişnuită – 200 ml.

Pasul 1. Aluatul. Am pus făina, puţină sare şi oul într-un castron mare şi am amestecat cu mâna. Am adăugat treptat untul rece, tăiat cuburi mici, şi l-am frământat cu făina şi cu oul.

Am amestecat bine cu mâinile până ce totul s-a transformat în granule cât mai mărunte.

Am pus apa (nu mai mult de două linguri!) şi totul a devenit foarte uşor de modelat. Am adunat tot conţinutul castronului într-o sferă nu prea mare, am mai frământat-o puţin şi am pus-o în frigider pentru minimum o oră.

Pasul 2. Am curăţat ardeii capia de cotoare, seminţe şi nervurile din interior. I-am tăiat felii subţiri, apoi cuburi micuţe. Am curăţat firul de praz, am păstrat mare parte din zona verde a firului şi l-am tăiat rondele subţiri. Am desprins carnea afumată (uscat) de pe coaste, am tăiat mare parte din grăsime şi am aruncat-o, apoi am tăiat carnea în cuburi micuţe.

Pasul 3. Am călit toate astea într-o tigaie, vreo cinci minute, toate odată, în ulei de măsline, pe foc mediu, amestecând mereu. La final, am pus un strop de sare, unul de piper măcinat şi cimbrul uscat, strivit între degete, ca să-i pornească aroma de prin toate mădularele.

Pasul 4. Am bătut ouăle întregi, cu smântână şi alt strop de sare. Cât să devină totul un lichid omogen, destul de gros.

Pasul 5. Am scos aluatul din frigider, l-am întins bine cu sucitorul într-o foaie groasă de doar doi-trei milimetri. Nu uitaţi că, pentru a nu se lipi de suprafaţa de lucru, e nevoie să pudraţi făină şi pe ea, şi pe aluat, şi pe sucitor. Un truc pe care l-am văzut de curând într-un show culinar internaţional: ca să nu risc să rup foaia de aluat când o iau de pe masă şi o pun în vasul pentru copt, împăturesc aluatul aducând marginile către mijloc. E mult mai uşor de “transportat”. Îl pun în vas şi îl despăturesc acolo. Şi nu uitaţi să ungeţi vasul cu un strop de ulei sau de unt înainte de a pune aluatul!

Pasul 6. Am uns vasul pentru cuptor, am pus aluatul şi am “tuns” marginile care dădeau puţin în afară. Am turnat amestecul de ardei, praz şi carne, l-am distribuit bine pe toată suprafaţa vasului. Am turnat apoi ouăle cu smântână, având grijă să inunde toată umplutura. Proporţia ideală pentru mine: ouăle cu smântână nu acoperă integral umplutura, dar o inundă până mai sus de jumătate.

O jumătate de ceas la foc potrivit a stat quiche-ul la cuptor. Nu trebuie ţinut la foc puternic pentru că marginile au şanse să se ardă, iar aluatul de pe fund să rămână crud. Quiche-ul spune el că e gata, când şi la mijlocul mijlocului s-a coagulat bine amestecul de smântână cu ouă.

Cum ziceam, numărul combinaţiilor pentru umplutura unui quiche probabil că e direct proporţională cu propria voastră imaginaţie şi direct influenţată de ceea ce găsiţi prin frigider sau prin cămară. Când vă apucaţi de aşa ceva, daţi de ştire. Eu sunt mereu în căutare de noi alternative

Ingrediente pentru vreo patru porţii: varză albă proaspătă – o jumătate de kilogram; carne de pe câteva coaste afumate – aprox. 200 g; seminţe de chimen – o linguriţă; sare grunjoasă de mare – o linguriţă. Pentru dressing: ulei de porumb sau de măsline – 2 linguri: oţet de vin alb – 4 linguri; zahăr – o linguriţă; încă un praf de sare, piper proaspăt măcinat.

Pasul 1. Am pus apă multă la fiert, într-o oală. Când a clocotit, am pus chimenul şi sarea şi am amestecat bine.

Pasul 2. Cât timp a fiert apa, am tăiat varza cât mai fin, pe latul căpăţânii. Am pus varza tocată într-un castron mare şi am turnat apa cu chimen cât s-o acopere. Am ţinut varza la opărit vreo patru-cinci minute.

Pasul 3. Am tăiat carnea afumată în cuburi micuţe şi le-am prăjit în tigaie fără a adăuga grăsime. Le-am perpelit până ce s-au “subţiat” bine. Oricum, am căutat o bucată de costiţă cât mai slabă, cu cât mai puţină grăsime.

Pasul 4. Am scurs varza de apă şi am amestecat-o cu bucăţelele de carne afumată. Nu am pus grăsimea pe care carnea am lăsat-o în tigaie. În primul rând pentru că nu e deloc sănătoasă, în al doilea rînd pentru că, dacă decideţi să mâncaţi varza asta rece, untura nu-şi găseşte locul în această combinaţie. În plus, există un dressing care conţine ulei, deci ar fi deja prea multă grăsime.

Pasul 5. Am făcut dressingul amestecând într-un castron uleiul de porumb, oţetul de vin (sau de mere), zahărul şi sarea. am bătut bine cu telul până s-au topit sarea şi zahărul.

Final. Am pus dressingul peste varza cu carne afumată, am amestecat bine şi am pus salata la rece o jumătate de oră, timp în care dressingul s-a impregnat în fâşiile de varză. În farfurie, am presărat peste varză codiţe de chives tăiate micuţ, pentru un gust jucăuş, proaspăt. În toată povestea, consistenţa verzei, chimenul şi combinaţia cu aroma cărnii afumate sunt ecuaţia care dă aroma deosebită a salatei.

Socoteli: timp de preparare – aprox. 20 de minute; bani – aprox. 2.5 RON / porţie.

Ingrediente. Pentru 4 porţii: tortelini proaspeţi cu spanac şi urdă (în vid, refrigeraţi) – 400 g; conopidă proaspătă – 500 g; costiţă puţin afumată, fără os – 300 g; smântână dulce – 200 ml; usturoi – 2 căţei; unt – 50 g; sare, piper.

Am tăiat întâi conopida în bucheţele mici şi am spălat-o. Am pus multă apă la fiert, am pus sare când a clocotit şi apoi am opărit conopida vreme de vreo 10-15 minute. Treaba asta cu opăritul conopidei are mai multe avantaje. O înmoaie fără s-o fiarbă, fără s-o transforme în ceva flasc şi lipsit de personalitate. În al doilea rând, opărirea funcţionează şi ca procedeu sigur de curăţare a conopidei, dat fiind faptul că structura acestei legume favorizează găzduirea “ascunsă” a mai multor trebuşoare deloc plăcute pentru organism.

În paralel, am fiert apă pentru paste. Am pus şi acolo sare când a fiert şi am scufundat pastele aproximativ cinci minute. Pastele proaspete fierb mai puţin comparativ cu cele uscate. Se umflă mult mai repede. Aşa că le-am scurs repede şi le-am dat printr-un jet rapid de apă foarte rece ca să le opresc procesul de fierbere.

Am topit untul într-o tigaie fără să-l încing, apoi am călit în el usturoiul tocat fin şi fâşiile de costiţă afumată. De ce în unt? Pentru că, împreună cu grăsimea topită de pe carne, formează baza pentru sosul catifelat în care aveam să pregătesc, de fapt, totul.

Am călit carnea şi usturoiul vreo 10 minute pentru că, de data asta, am folosit costiţă crudă.

Când s-a rumenit, am pus în tigaie conopida bine scursă şi le-am mai călit împreună 10 minute.

Am adăugat smântâna, am adus din nou la temperatura de fierbere, amestecând uşor. Am lăsat focul mic şi am lăsat tigaia pe aragaz alte 10-15 minute, ca să se îngroaşe sosul şi să pătrundă în bucăţile de conopidă.

Am pus apoi pastele într-un vas termorezistent, am turnat deasupra amestecul de costiţă, conopidă şi smântână, după care am ţinut totul în cuptorul preîncălzit, vreme de 20 de minute, la foc puternic.

Foarte bun. Combinaţia de conopidă şi paste a adus în farfurie o alternanţă de consistenţe bine echilibrate între ele, iar umplutura din tortelini s-a împăcat perfect cu restul ingredientelor: sosul alb, catifelat, cu aromă afumată plăcută, conopida nu prea moale, dar sufieient de pătrunsă încât să se topească în gură.

Socoteli. Timp: aprox. 50 de minute. Bani: aprox. 6 RON / porţie.

Am şi de data asta o curiozitate: folosiţi paste proaspete? De unde le luaţi? Sau le faceţi în casă? Aveţi cumva maşinuţă pentru modelat aluatul de paste?